RESPECTAREA DEONTOLOGIEI

PROFESIONALE
Argument

 Din perspectiva umanistă, deontologia vine să

normeze comportamentul profesorului sub
exigenţa majoră a unui tip de acţiune umană
aflat pe tărâmul formării personalităţii şi
împlinirii celor mai înalte aspiraţii ale
tinerilor aflaţi în pragul asumării unor
responsabilităţi sociale şi profesionale.
 Din perspectiva pragmatică, deontologia
se situează în linia unei raţionalităţi în
viziunea căreia îşi plasează normele de
conduită şi comportament în ansamblul
condiţiilor necesare şi suficiente ale
unei înalte eficienţe a procesului de
învăţământ.
 Indiferent de unghiul sub care plasăm normele
deontologiei, există un factor unificator care le dă
identitatea, unitatea şi necesitatea.

El se degajă din universul valorilor morale

care guvernează munca şi viaţa profesorului şi
statuează condiţiile morale ale exercitării
autorităţii acestuia, fie ca autoritate deontică
(instituţionalizată), fie epistemică (generată de
pregătirea profesională şi ştiinţifică în calitate de
cadru didactic).
Moralitatea deontologiei profesorului

 Tot ceea ce se proiectează şi se derulează sub

sintagma "învăţământ" stă sub semnul
moralităţii şi exigenţelor deontologiei, fie că
este vorba de domeniul didacticii, fie că este
vorba de domeniul activităţilor conexe.
Profesorul este deschis, iubeşte elevii şi este
prietenul lor. El este acela care asigură
dezvoltarea elevilor, îi educă în spiritul
competiţiei şi dezvoltă pe parcursul lecţei
relaţii de colaborare, prietenie, într-ajutorare
şi bună înţelegere, lucruri care îi ajută chiar şi
la celelalte lecţii.
Elevul trebuie să vadă în profesor pe
părintele lui, pe prietenul lui mai mare şi
pe omul care întotdeauna îl va ajuta şi îl
va înţelege. Participarea la competiţii,
olimpiade şi concursuri sudează şi mai
mult relaţia profesor-elev. Moralitatea,
verticalitatea şi toleranţa de care dă
dovadă asigură profesorului respectul
cuvenit din partea tuturor colegilor.
 Cum ar trebui să arate
profesorul în anul 2019?

 Personalitatea profesorului modern este

definită prin :
 • competenţă ştiinţifică ;
 • competenţă managerială ;
 • competenţă socială;
 • competenţă psihopedagogică.
 Un bun profesor trebuie sa fie capabil de o
mare varietate de stiluri didactice, să-şi
modeleze stilul în funcţie de situaţiile ivite,
asigurând flexibilitate şi eficienţă şi adaptare la
contexte educaţionale noi.
 Profesorul este creativ în conceperea şi
conducerea lecţiilor numai dacă are o
consistentă pregătire pedagogică, metodică şi
ştiinţifică în specialitate, precum şi o
deschidere suficient de largă pentru a proiecta
corect şi eficient actul didactic.
 Atingerea unui randament superior în
activitatea didactică nu este posibilă
fără cunoaşterea şi aplicarea corectă a
strategiilor didactice. Strategiile
euristice şi algoritmice sunt
consolidate de strategiile evaluativ-
stimulative.
 In condiţiile unui stil didactic elevat,
riguros şi performant, o condiţie
esenţială este raportarea evaluării la
componentele actului didactic. In felul
acesta, instrumentele de evaluare,
metodele şi tehnicile adecvate trebuie
să fie cât mai flexibile, să asigure
validitatea şi fidelitatea, pentru ca
măsurarea rezultatelor învăţării să fie
reală, obiectivă şi exactă.
 Profesorul trebuie să se
distingă prin :

 • competenţa profesională ;
 • integritate ;
 • obiectivitate ;
 • confidenţialitate.
 Cerinţe didactice specifice:

 a) prezentarea la fiecare clasă a

sistemului de evaluare, inclusiv cu
exemplificări practice, a eşalonării
susţinerii probelor de evaluare şi a
scalelor de notare, a posibilelor opţiuni în
alegerea instrumentelor de evaluare. Se
vor prezenta şi categoriile de conţinuturi
care vor face obiectul notării curente;
 b) conştientizarea elevilor asupra necesităţii
obţinerii şi prezentării avizului medical şi
consecinţele lipsei acestuia;

 c) prelucrarea cu elevii fiecărei clase, a

prevederilor regulamentare privind
frecvenţa la lecţii, precizând numărul de
absenţe nemotivate care conduc la scăderea
notei la purtare, la emiterea preavizului de
exmatriculare sau a exmatriculării;
 d) înregistrarea la fiecare lecţie, a absenţelor
în caietul personal şi în catalog;
 e) realizarea evaluării în faţa întregului
colectiv al clasei, făcând publică nota/
calificativul acordat;
 f) acţionarea în consecinţă, în situaţiile de
deteriorare a instalaţiilor, aparatelor,
materialelor didactice specifice, a mobilierului
şi a instalaţiilor electrice/ sanitare, ca urmare
a unui comportament necorespunzător al
elevilor.
 Concluzii
 Profesorul trebuie să fie în
permanenţă preocupat de
succesul şcolar, care
reprezintă o stare de
concordanţă a capacităţii de
învăţare a elevului şi a
exigenţelor şcolare, de aceea
este necesară punerea de
acord a solicitărilor
profesorului cu capacităţile
de învăţare ale elevilor şi de
adaptare a acestora la
activitatea şcolară, trebuie să
se axeze pe alternanţa dintre
metodele tradiţionale de
evaluare şi cele
complementare.
 Accentul pe metodele activ-
participative este necesar nu doar
din dorinţa de a profesa un
învăţământ de talie europeană, ci
mai ales pentru ca beneficiarul
actului educaţional, elevul, să fie
cel avantajat.
BIBLIOGRAFIE

 V. Frunză, Evaluare şi comunicare în activitatea

de instruire
 A. Stoica, Ghid general pentru profesori
 S. Chelcea, Manual de sociologie
 G. Cristea, Pedagogie generală