Sunteți pe pagina 1din 21

UNIVERSITATEA “ANDREI ŞAGUNA” CONSTANŢA

FACULTATEA DE PSIHOSOCIOLOGIE
PSIHOLOGIE
AN I

ISTORIA PSIHOLOGIEI

ASIST. UNIV. DRD.


MONICA-IULIANA POPESCU

2015-2016
STUDIUL ISTORIEI PSIHOLOGIEI

CURS 1
1965 – Journal of the History of the Behavioral Sciences -
Revista de istorie a ştiinţelor comportamentului

1985 – apare proiectul de istorie orală al American


Psychological Associations (APA) – Asociaţia de Psihologie
din America.

1998 – a apărut o publicaţie trimestrială cu titlul History


of Psychology (Istoria psihologiei) care acoperă relaţia
dintre istorie şi psihologie precum şi pe cea a predării
istoriei psihologiei
CARE ESTE BENEFICIUL STUDIULUI
ISTORIEI PSIHOLOGIEI?

EXISTĂVREO FORMĂ DE ABORDARE SAU DEFINIŢIE CU


CARE SĂ FIE DE ACORD TOŢI PSIHOLOGII?
Psihologia modernă include mai multe domenii, ce par să
aibă puţine lucruri în comun dincolo de un interes foarte
cuprinzător pentru natura omului şi comportamentul său,
alături de o abordare care încearcă să fie în general
ştiinţifică.

Singura structură care leagă aceste arii şi abordări diverse,


oferindu-le un context coerent, este istoria lor – evoluţia în
timp a psihologiei ca disciplină independentă.

Natura psihologiei de astăzi se va putea percepe cu claritate


doar prin explorarea originilor ei.

Cunoaşterea istoriei creează ordine în dezordine – face din


trecut o perspectivă de a explica prezentul.
Studiul istoriei psihologiei este calea cea mai sistematică de
a integra ariile şi problematicile care constituie psihologia de
astăzi, psihologia modernă.

identificarea relaţiilor între idei şi teorii

înţelegerea modului în care diferite părţi ale psihologiei se


îmbină armonios pentru a crea o imagine coerentă

se poate distinge o evoluţie clară şi continuă, care a dat


naştere psihologiei contemporane şi care oferă o explicaţie
pentru bogăţia sa
DEZVOLTAREA PSIHOLOGIEI
MODERNE

DE UNDE AM PUTEA ÎNCEPE STUDIUL


ISTORIEI PSIHOLOGIEI?
Originile arealului psihologiei pot fi delimitate
pornind de la două starturi distincte separate între
ele de 2000 ani.

scrierile antice –
până în sec al V-lea î.H.

desprinderea psihologiei de filosofie –


acum 200 ani

Psihologia este deopotrivă una dintre cele mai


vechi şi una dintre cele mai noi discipline.
CUM PUTEM DISTINGE PSIHOLOGIA
MODERNĂ DE RĂDĂCINILE SALE?
Abordarea şi tehnicile folosite sunt cele care disting cea mai
veche disciplină a filosofiei de psihologia modernă şi
marchează apariţia psihologiei ca domeniu distinct,
preponderent ştiinţific.

Psihologia a început să-şi dobândească o identitate separată


de rădăcinile filosofice în momentul în care cercetătorii –
pentru a studia mintea omenească – au început să se bazeze
pe observaţia şi pe experimentul controlate cu atenţie.
Ideea că metodele ştiinţelor fizice şi biologice ar putea fi
aplicate la studiul fenomenelor mentale provine atât din
gândirea filosofică, cât şi din investigaţiile fiziologice din
secolele al XVII-lea – al XIX-lea.

Deşi metodele de studiu ale filosofilor şi ale fiziologilor


difereau, convergenţa definitivă dintre aceste discipline
disparate a condus la naşterea unui nou domeniu de studiu,
care şi-a câştigat repede propria identitate şi prestigiul.
RECONSTRUCŢIA TRECUTULUI
PSIHOLOGIEI

ISTORIA PSIHOLOGIEI INCLUDE DOUĂ DISCIPLINE:


ISTORIA
PSIHOLOGIA
Se folosesc metodele istoriei pentru a descrie şi înţelege
dezvoltarea psohologiei – istoricii se confruntă cu mai multe
probleme de care psihologii sunt scutiţi.

datele istorice diferă de datele ştiinţifice

psihologii au control asupra situaţiilor sau evenimentelor


pe care doresc să le studieze – acestea putând fi
reconstituite sau reproduse de alţi cercetători.

istoricii nu pot repeta o situaţie ca să producă informaţii


sigure, dar au la dispoziţie surse importante:
 fragmente, descrieri consemnate de participanţi sau
martori
 jurnale, fotografii
 interviuri şi alte texte oficiale
Fragmentele de informaţii pot fi:

ample şi să nu lase loc de dubii în legătură cu corectitudinea lor;

fragmentele informaţionale sunt lipsă, distorsionate sau compromise

Date pierdute sau trecute sub tăcere


H. Ebbinghaus
S. Freud
C. G. Jung
Date distorsionate de traduceri

Informaţii prezentate tendenţios


B. F. Skinner
S. Freud
FACTORI DE INFLUENŢĂ
CONTEXTUALĂ ÎN PSIHOLOGIE
OPORTUNITĂŢI ECONOMICE
RĂZBOAIE MONDIALE
PREJUDECATA ŞI DISCRIMINAREA
DISCRIMINAREA FEMEILOR
DISCRIMINAREA PE CRITERII ETNICE
TEORII CU PRIVIRE LA DEZVOLTAREA ISTORICĂ
A PSIHOLOGIEI

TEORIA PERSONALISTĂ

TEORIA NATURALISTĂ
TEORIA PERSONALISTĂ

Concepţie potrivit căreia progresul şi schimbarea în istoria


ştiinţifică au la bază ideile unor indivizi unici.

Teoria se focalizează pe realizările şi contribuţiile indivizilor


determinanţi.

Progresele şi schimbarea sunt direct atribuite voinţei şi


charismei persoanelor individuale care au redirecţionat
singure cursul istoriei.

Concepţia pesonalistă implică faptul că evenimentele nu s-ar


fi produs niciodată în absenţa acelor figuri monumentale
TEORIA NATURALISTĂ

Concepţie potrivit căreia progresul şi schimbarea în istoria


ştiinţifică au la bază climatul intelectual şi cultural sau
spiritul timpului, care determină ca o cultură să fie receptivă
la anumite idei mai degrabă decât la altele.

Conform acestei teorii, vremurile sunt cele care determină


persoana, sau măcar determină gradul de receptivitate faţă
de ceea ce vrea să spună ea.
DE REȚINUT!
Interesul psihologilor pentru istoria psihologiei a condus la
transformarea acesteia în domeniu de studiu formal.

Cunoaşterea istoriei psihologiei:


creează ordine în dezordine,
conferă sens haosului aparent,
face din trecut o perspectivă de a explica viitorul.

Studierea istoriei psihologiei este:


calea cea mai sistematică de a integra ariile şi
problematicile care constituie psihologia modernă;
oferă ocazia identificării relaţiilor dintre idei şi teorii.

Psihologia este totodată una dintre cele mai vechi dar şi una
dintre cele mai noi discipline.
MULŢUMESC!