Sunteți pe pagina 1din 13

PRINCIPIILE

NUTRIŢIEI UMANE
Suport de curs pentru studenţii anului II FSIA

“MENS SANA IN CORPORE SANO”

Prelegerea a 10-a
3.1.3. FIZIOLOGIA DIGESTIEI

În urma digestiei, alimentele sunt transformate astfel încât


componentele lor să poată fi asimilate de organism.
Produşii de digestie MONOGLUCIDE, AMINOACIZI, ACIZI
GRAŞI, GLICERINĂ.
După terminarea digestiei, urmează procesul de absorbţie.
Pentozele se absorb prin difuzie, glucoza şi galactoza prin
transport activ (cu consum de ATP) iar fructoza prin difuzie
facilitată. Toate glucidele simple ajung în sânge.
Absorbţia aminoacizilor se face prin transport activ, fiind preluaţi
de circuitul sangvin.
Acizii graşi cu număr mic de atomi de C şi o parte din glicerol
difuzează şi ajung în sângele port.
Acizii graşi cu un număr mai mare de 12 atomi de C şi majoritatea
glicerolului difuzează şi sunt absorbiţi numai pe cale limfatică.
TABLOUL GENERAL AL DIGESTIEI

ALIMENTE

GLUCIDE PROTIDE LIPIDE

Protează gastrică Acţiunea bilei


(pepsină)
Amidon Albumoze şi peptone Emulsionare
Proteaze pancreatice
- Tripsină
Amilază salivară - Chimotripsină
şi pancreatică Lipază gastrică,
- Carboxipolipeptidaze pancreatică
Polipeptide
Proteaze intestinale
Maltoză Zaharoză Lactoză - Aminopolipeptidaze
- Dipeptidaze
Maltază Invertază Lactază
GLICERINĂ
GLUCOZĂ GLUCOZĂ GLUCOZĂ
+
+ + +
GLUCOZĂ FRUCTOZĂ GALACTOZĂ AMINOACIZI ACIZI GRAŞI
3.1.3. FIZIOLOGIA DIGESTIEI

Transformările digestive nu se realizează cu


randament de 100%, o parte din componentele
alimentare se elimină odată cu deşeurile.

Coeficientul de utilizare digestivă a hranei (CUD):

Cantitatea ingerată - Cantitatea excretată


CUD  100
Cantitatea ingerată

CUD este dependent de natura alimentelor, fiind mai mare


(aprox. 94%) pentru produsele animale şi mai mic (85-87%)
pentru produsele vegetale conţin fibre alimentare, ce
afectează randamentul digestiei.
3.2. ROLUL SISTEMULUI NERVOS ÎN
REGLAREA DIGESTIEI
3.2.1. CENTRUL ALIMENTAR

Activitatea aparatului digestiv se desfăşoară ca un tot unitar, fiind


coordonată de sistemul nervos central (SNC).

În scoarţa şi subscoarţa cerebrală există o zonă care răspunde de


funcţionarea şi reglarea aparatului digestiv, zonă numită CENTRU
ALIMENTAR.

Funcţionarea aparatului digestiv începe din momentul primirii


alimentelor şi se încheie în momentul terminării digestiei, absorbţiei şi
eliminării substanţelor neabsorbabile.

În funcţionarea aparatului digestiv există o succesiune a


funcţionării segmentelor sale şi o periodicitate a activităţii sale, în ansamblu.
CENTRUL ALIMENTAR
Digestia începe cu funcţionarea cavităţii bucale. În acest timp, stomacul se
pregăteşte pentru primirea hranei, prin funcţia secretorie a glandelor gastrice.
Intestinul şi ficatul se află în stare de repaus.

Pe măsura sosirii hranei în stomac, se intensifică activităţile sale secretoare


şi motoare. Simultan, intestinul se pregăteşte de primirea hranei.

Când ingestia hranei s-a terminat, activitatea cavităţii bucale încetează iar
activitatea stomacului este maximă.

Când hrana este digerată în stomac, o parte din ea ajunge în intestin, ceea ce
determină secreţia reflexă a sucului intestinal, a sucului pancreatic şi a bilei.
Totodată, se intensifică mişcările peristaltice ale intestinului iar hrana digerată
(chimul) se distribuie în straturi fine pe întreaga suprafaţă intestinală,
favorizând procesele de absorbţie a produşilor de digestie.

Când digestia din stomac s-a terminat, are loc o intensificare a activităţii
intestinului, pancreasului şi ficatului.
CENTRUL ALIMENTAR

Când s-a terminat digestia şi s-au absorbit produşii de digestie


(după 6 – 8 ore de la primirea hranei în cavitatea bucală) începe o
nouă priză alimentară.

Periodicitatea funcţionării întregului aparat digestiv şi succesiunea


funcţionării fiecărui segment al său sunt conduse de SNC (percepe
toate excitaţiile din mediul exterior şi din cel interior şi introduce în
funcţiune unul sau altul din segmentele aparatului digestiv).

Centrul alimentar primeşte informaţii, sub formă de excitaţii, de la


organele de simţ, fiind sensibil şi la scăderea concentraţiei
substanţelor nutritive din sânge.
3.2.2. COMPORTAMENTUL ALIMENTAR

Sistemul nervos este responsabil şi de reacţia individului faţă de


hrană, ceea ce constituie COMPORTAMENTUL ALIMENTAR, specific
fiecărui individ.

COMPORTAMENTUL ALIMENTAR reprezintă totalitatea


reacţiilor psiho – somato – motoare datorate transformărilor
metabolice interne şi unor stimuli generaţi de calităţile senzoriale ale
alimentelor.

Transformările metabolice interne sunt cauza a 2 forme de bază ale


comportamentului alimentar: FOAMEA şi SAŢIETATEA.

Stimulii generaţi de calităţile senzoriale ale alimentelor sunt cauza a


altor 2 forme ale comportamentului alimentar: APETITUL şi REPULSIA.
COMPORTAMENTUL ALIMENTAR
FOAMEA reflex moştenit care face ca individul, fără o
iniţiere prealabilă sau experienţă proprie, să deosebească alimentele
de alte obiecte şi să le ingereze.

 La început, foamea este resimţită ca o senzaţie agreabilă, legată


de masa ce va urma. Apoi, când devine intensă, foamea devine
dezagreabilă (vid stomacal, zgomote caracteristice, „sindromul
omului flămând”).

 Cauza principală a foamei o constituie modificările biochimice ce


au loc în organism (cea mai importantă este scăderea glicemiei,
celula nervoasă fiind foarte sensibilă la scăderea glicemiei).
 alte modificări biochimice care pot contribui la apariţia foamei: micşorarea
concentraţiei unor aminoacizi, a unor acizi graşi etc.
COMPORTAMENTUL ALIMENTAR

SAŢIETATEA opusul foamei.

reflex condiţionat natural, datorat unor stimuli bucali şi


gastrici care vin în contact cu hrana ingerată.

Momentul când se instalează senzaţia de saţietate se


datorează unor:

 FACTORI OBIECTIVI (dilatarea stomacului, creşterea


concentraţiei nutrienţilor din sânge)

 FACTORI SUBIECTIVI (impresia creată de hrană,


plăcerea de a mânca, obişnuinţa).
COMPORTAMENTUL ALIMENTAR

Calităţile senzoriale ale alimentelor sunt predominante în


apariţia APETITULUI şi REPULSIEI reflexe dobândite.

Asocierea dintre proprietăţile senzoriale ale alimentului şi


efectul lui asupra organismului generează senzaţii care conduc fie
la apetit, fie la repulsie faţă de alimentul respectiv.

Senzaţiile au caracter subiectiv, sunt specifice fiecărui individ şi


sunt determinate de:
tradiţii culinare
cultură
religie
posibilităţi materiale
COMPORTAMENTUL ALIMENTAR

APETITUL este legat mai ales de aspect, miros, gust şi


consistenţă.

REPULSIA se datorează deseori refuzului impus unor alimente de


religie sau tradiţii MUSULMANII ŞI CARNEA DE PORC

Apetitul şi repulsia au un rol decisiv în atitudinea consumatorului


faţă de un produs alimentar.

Aroma şi aspectul măresc atracţia pentru un produs alimentar:


dacă aceste caracteristici dispar, deşi se păstrează valoarea
nutritivă, atracţia pentru produsul respectiv scade sau dispare
complet valabil şi invers
COMPORTAMENTUL ALIMENTAR

ALIMENTELE AU VALOARE DE SIMBOL ŞI SUNT O


IMAGINE A CONDIŢIILOR MATERIALE.

Omul nu mănâncă numai pentru a se hrăni, a mânca


este, pentru oameni, UN GEST SOCIAL.

 Sănătatea fizică şi mentală a unui individ este strâns


legată de comportamentul său alimentar.