Relatii

internationale
MIHAI VITEAZUL
 Mihai Viteazul (n. 1558, Floci, Țara Românească – d. 9/19 august 1601,
Câmpia Turzii, Principatul Transilvaniei) a fost domnul Țării Românești între
1593-1600. Pentru o perioadă (în 1600), a fost conducător de facto al celor trei
state medievale care formează România de astăzi: Țara
Românească, Transilvania și Moldova. Înainte de a ajunge pe tron, ca boier, a
deținut dregătoriile de bănișor de Strehaia, stolnic domnesc și ban al Craiovei.
 A reusit ceea ce nici un alt domnitor roman nu izbutise pana atunci: unirea
celor trei tari romane. Si a devenit astfel pentru generatiile care i-au urmat un
simbol al luptei pentru independenta si unitate. I s-a spus Viteazul pentru ca a
avut curajul sa infrunte forta uriasa a Imperiului Otoman din acele vremuri,
dar si toate celelalte natiuni vremelnic potrivnice din jurul Romaniei: ungurii,
polonezii, tatarii si rusii. Acesta a fost Mihai Viteazul, fiul lui Patrascu cel Bun
(si el domnitor al Tarii Romanesti intre 1554 si 1557).
Mihai Viteazul, portretul de la Praga
 realizat de Egidius Sadeler, din
anul 1601
 Ascensiunea politică

•La sfârșitul anului 1588 devine stolnic al curții lui Mihnea

Turcitul, iar în 1593 ban al Craiovei în timpul domniei lui
Alexandru cel Rău.

•În septembrie 1593, după ce a plătit la Poarta Otomană, după

obiceiul timpului, o sumă mare de bani (400.000 de florini[15]) și
având și sprijinul patriarhului Constantinopolului, Mihai a
devenit domn al Țării Românești la 2 septembrie/S.N. 12
septembrie 1593, înscăunarea sa având loc la București pe 15
octombrie/S.N. 25 octombrie, în același an.[16]

•Aderă la „Liga Sfântă” creștină, constituită din inițiativa Papei

Clement al VIII-lea, din care inițial făceau parte Sfântul Imperiu
Romano-German, Statul Papal, Spania, Austria, Ferrara, Mantova
și Toscana (Anglia și Polonia au manifestat rezerve față de
politica de cruciadă a papalității). Ulterior aderă și Transilvania,
considerată factor decisiv în atragerea în alianță a celorlalte
două state românești, Moldova și Țara Românească. Aron Vodă,
domnul Moldovei semnează un tratat cu împăratul habsburgic la
16 septembrie 1594, oferind astfel un motiv în plus lui Mihai
Viteazul să decidă, cu acordul boierilor, intrarea în alianța
 Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în Evul
Mediu şi la începuturile modernităţii

• Acţiunile din perioada 1538-1541 duc la sporirea

dominaţiei otomane concretizată prin numirea unor
domni supuşi, creşterea tributului (haraciul), a
darurilor către sultan şi dregătorii otomani
(peşcheşurile), a contribuţiilor în bunuri, a canalizării
comerţului spre Istambul şi a impunerii monopolului
comercial otoman. Imperiul Otoman ajunge în această
perioadă la maxima expansiune, mai ales în urma
politicii ofensive promovată de Soliman Magnificul.
Astfel, după moartea lui Soliman (1566), Imperiul
Otoman desfăşura acţiuni militare în Marea
Mediterană, în Iran şi în Europa Centrală (împotriva
Habsburgilor). Imperiul Habsburgic, după ce
încercase în zadar să-i alunge pe otomani din Ungaria
cu forţe proprii, căuta noi aliaţi care să-i sprijine în
acest efort
• De aceea, în anii 1590-1592 iniţiază crearea
unei alianţe antiotomane, numită Liga creştină,
care unea Spania, Veneţia, Papa, şi ducatele
italiene Mantua, Ferara şi Toscana. Totodată,
Habsburgii urmăreau atragerea Ţărilor Române
în alianţa creştină, în condiţiile creşterii
dependenţei lor faţă de otomani. Polonia,
aflată într-o perioadă de criză politică, datorită
stingerii dinastiei Jagiellonilor (1572), avea
bune raporturi cu Imperiul Otoman; mai mult,
turcii se amestecă în criza dinastică şi în anul
1572, la propunerea lor, principele
Transilvaniei, Ştefan Bathory, credincios
politicii otomane, este ales rege al Poloniei.
Prin urmare, statul polon nu privea cu prea
 Venirea la tronul Ţării Româneşti în 1593 a lui Mihai Viteazul,
marchează aderarea la Liga Sfântă, crearea unei apropieri a
statelor româneşti şi declanşarea luptei antiotomane jalonată
de bătăliile de la Putineiu, Şerpăteşti şi Stăneşti-iarna lui 1594-
1595, Călugăreni-august 1595 şi Giurgiu-octombrie 1595.
Negociat de marii boieri în propriul avantaj, la Alba-lulia se
încheie la 20 mai 1595 un tratat între Transilvania şi Ţara
Românească, care îl transforma pe domn într-un simplu locţiitor
al principelui Transilvaniei.

•Statutul politic este confirmat de pacea cu turcii-1597(Imperiul

Otoman îi recunoştea iui Mihai domnia pe viaţă şi diminua
semnificativ tributul, iar în 1597, raporturile cu Sigismund
Bathory erau reaşezate pe picior de egalitate, anulându-se, în
practică, tratatul de la Alba-lulia) şi de tratatul cu Hasbsburgii
-1598 (care prevedea recunoaşterea domniei ereditare a lui
Mihai şi promisiunea unui ajutor financiar pentru întreţinerea a
5.000 de lefegii), în timp ce pe plan social ţărănimea este
legată de glie şi aservită marii boierimi în 1595.
 Venirea la tron în Moldova a lui Ieremia Movilă şi în
Transilvania a lui Andrei Bathory, ambii duşmani ai lui Mihai,
ostilitatea Poloniei şi a Imperiului Otoman, îl determină pe
domnul muntean susţinut de Habsburgi să treacă la
ofensivă. Victoria de la Şelimbăr-octombrie 1599, îi aduce
stăpânirea Transilvaniei, iar campania din mai 1600 pe ceea
a Moldovei. Ostilitatea vecinilor, lipsa coeziunii politice,
opoziţia nobilimii ardelene şi a boierilor moldoveni duce la
spargerea unirii. Înfrânt de nobilii ardeleni aliaţi cu
generalul habsburgic Basta la Mirăslău şi de forţele
poloneze la Bucov şi Curtea de Argeş, Mihai pierde toate
teritoriile şi apelează la sprijinul Habsburgilor. Recucerirea
tronului muntean cu sprijinul boierilor credincioşi şi a
Transilvaniei prin victoria de la Gurăslău (august 1601),
sunt de scurtă durată, domnul fiind asasinat de mercenarii
valoni ai lui Basta în tabăra de la Câmpia Turzii.
Drapelul Țării Românești în
vremea lui Mihai.
Reconstrucție alb-negru de
Dan Cernovodeanu după
stemă, colorată ulterior.

Teritoriile
aflate la 1600
sub domnia
lui Mihai
Viteazul