Bulbii vestibolului

(bulbus vestiboli)
Catedra obstetrica si ginecologie
• Sunt doua formatiuni erectile situate simetric pe
partile laterale ale vestibolului vaginului, in loja
bulboclitoridiana a perineului.
• Între fetele lor mediale si peretele vestibolului se
gasesc glandele vestibulare mari (Bartholin). Ei
sunt omologi bulbului penisului si la femei au
ramas separati prin persistenta vestibolului
urogenital din perioada embrionara.
• Cei doi bulbi descriu impreuna o potcoava cu
concavitatea posterioara
• Fiecare bulb are forma ovoida, fiind alungit
antero-posterior si ofera de studiat doua fete,
doua extremitati si doua margini.
• Fața laterala convexa, e acoperita de muschiul
bulbospongios si vina in raport la distanta cu
radacinile clitorisului.
• Fata medială, concava,inconjoara vestibolul si
uretra acopera glanda vestibulara mare.
• Extremitatea anterioara ,foarte subtiata (vîrful)
ajunge pina la clitoris. Aici ,o serie de vene
anastamozate leaga atit bulbii intre ei cit si
clitorisul, formind portiunea intermediara sau
comisura bulbilor.
• Extremitatea posterioara (baza) este mai
voluminoasa si rotungita, raspunde fosei
vestibolului vaginului.
• Marginea superioara adera la diafragma
urogenitala.
• Marginea inferioara raspunde labiilor mici.
• Dimensiunile medii ale burbilor sunt:
• Lunginea 3 cm,inaltimea 1,5 cm, grosimea 1cm.
• Bulbii au structura unor organe erectile mai
putin dezvoltate: areolele lor sunt largi cu
peretii subtiri iar musculatura e redusa.
Albugineea e subtire.
• Cei doi bulbi avind areole pline cu singe si sub
presiunea muschilor bulbospongiosi, string ca
doua pernite active penisul erect.
 Rolul si functiile glandei mamare
• Lactogeneza (declanşarea lactaţiei)
• Este sinteza şi depozitarea laptelui (colostru la început, apoi lapte
de tranziţie şi lapte matur) de către celulele alveolare sub acţiunea
mai multor hormoni (prolactina, hormonul de creştere, cortizonul,
insulina, parathormonul şi tiroxina) sub controlul neuroendocrin al
hipotalamusului, cortexului şi a sistemului limbic.
• Principalul hormon responsabil pentru declanşarea lactaţiei este
prolactina secretată de hipofiza anterioară. După naştere, după
desprinderea placentei de peretele uterin, scade nivelul de
progesteron din corpul mamei ceea ce creşte producţia de
prolactină, care stimulează sinteza laptelui.
• Apoi secreţia laptelui este asigurată de reflexul neurohormonal
prolactinic ( reflex de secreţie).
 Reflexul prolactnic

1. Este declanşat de suptul sânului, care declanşează producerea de

prolactină, care stimulează secreţia de lapte în glanda mamară; cu cât
suptul este mai frecvent şi mai viguros cu atât se produce mai mult
lapte.
2. Se produce în cantitate mai mare noaptea.
3. Inhibă ovulaţia având efect contaceptiv.
4. Prolactina are efect relaxant şi produce somnolenţă.
5. Este denumit hormonul maternităţii fiind responsabil de
sentimentele de „maternitate”.
• Galactopoeza (ejecţie laptelui şi întreţinerea lactaţiei)
• Procesul de ejecţie (coborâre) a laptelui este un act reflex
neurohormonal şi psihosomastic, care constă în expulzia bruscă a
laptelui din mai multe alveole şi canale galactofore odată în
sinusuri, sub acţiunea oxitocinei (reflex oxitocinic, de ejecţie),
hormon secretat de hipofiza anterioară
 Reflexul de ejecţie (let-down reflex)

• Este declanşat de suptul sânului şi de plânsul sugarului

sau apropierea orei de alăptare şi apare după câteva
secunde sau minute după începerea suptului.
• Constă în secreţia de oxitocină, ceea ce determină
contracţia celulelor mioepiteliale din jurul alveolelor şi a
canalelor galactofore, laptele fiind ejectat în canalele,
ducte şi sinusurile galactofore şi apoi afară prin mamelon;
glanda mamară golită poate continua secreţia laptelui sub
influenţa prolactinei şi în timpul aceluiaşi supt (mai lung),
reflexul se poate declanşa de mai multe ori.
• Funcţionarea deplină a reflexului are nevoie de câteva
zile sau săptămâni.