M22.

CHIRURGIE ŞI NURSING
SPECIFIC
CHIST HIDATIC
• Chistul hidatic pulmonar este o afecțiune determinată de localizarea la
nivelul parenchimului pulmonar a unei larve de parazit - taenia
echinococus granulosus.

• Echinococus granulosus se întâlneşte sub două forme: adult şi larvă.

-Stadiul de adult este întâlnit doar la gazda definitivă - pisică, câine, vulpe.
- În stadiul larvar se găseşte doar la gazdele intermediare – erbivore, om.

 Taenia echinococcus adultă nu este mai lungă de 1 cm, dar poate elibera în
intestin până la 800 de ouă embrionate.
 CHIST HIDATIC
• Din intestinul gazdei definitive
(câine, pisică) se elimină odată
cu materiile fecale ouăle
embrionate. → Acestea ajung pe
sol şi plante, unde pot rezista 4
luni la temperaturi sub zero
grade
• → După ingestia plantelor
contaminate, ouăle ajung în
stomacul gazdei intermediare
(omul) apoi în intestin, unde va
străbate peretele acestuia.
• → După ce părăseşte intestinul
ajunge în circulaţia portală.
• → De aici se poate opri în ficat –
chist hidatic hepatic în 60% din
cazuri sau ajunge în plămâni –
chist hidatic pulmonar. Există
cazuri rare când se poate localiza
la nivelul inimii, creierului sau
splinei.
• → La nivelul organului afectat
(pulmon), embrionul începe să-şi
formeze o veziculă – ia formă de
chist, ce creşte în dimensiuni.
 CHIST HIDATIC PULMONAR
• La gazda intermediară, chistul hidatic format are trei posibilităţi de
dezvoltare
- moartea parazitului cu calcificarea veziculei;
- ruperea chistului cu eliberarea unor vezicule mai mici ce vor produce noi
infecţii;
- fistulizarea chistului (eliminarea conţinutului la exterior).

În dezvoltarea chistului hidatic intervin o serie de factori ce ţin de gazdă sau

de parazit.
• Factorii care ţin de gazda intermediară (omul) sunt:
- structura organului afectat – pulmonul este un organ elastic, alveolele se
pot comprima uşor, permiţând chistului hidatic să crească în dimensiuni;
- reacţia organismului – la apariţia chistului hidatic reacţia este de tip
alergic, creşte numărul de eozinofile şi limfocite de tip T.
• Factorii ce ţin de parazit sunt:
- localizarea larvei – spre hil sau spre pleură;
- volumul veziculei;
- numărul de chisturi hidatice – 50 % dintre cazuri sunt chisturi hidatice
unice, localizate într-un singur plămân.
 CHIST HIDATIC PULMONAR - prevenţie
• - Spălatul pe mâini este suficient ca să scapi de riscul
de a face boala.
• - Dacă ai pe acasă vreun câine care umblă și pe
afară trebuie să-ți speli mâinile după ce l-ai mângâiat.
• - Spălarea legumelor sau fructelor care pot fi infestate
cu acest ou de parazit este extrem de importantă.
• - Ouăle pot să existe în natură un an, doi ani. Ele sunt
purtate de muscă sau de vânt în orice parte .
• Această larvă este întâmplător întâlnită în patologia
umană din cauza unor norme de igienă mai puțin
corespunzătoare.
• Contaminarea se face:
- fie direct: prin contact repetat cu câinele, prin mâini
murdare;
- fie indirect: prin apă sau alimente infestate.
 CHIST HIDATIC PULMONAR – semne şi
• La nivel toracic, din acest ousimptome
al parazitului echinococus granulosus se
dezvoltă hidatida sau chistul hidatic, care este o formațiune globulară,
rotundă sau ovală, învelit într-o cuticulă și cu un conținut lichidian. Lichidul
hidatic este foarte limpede și conține o mulțime de germeni, până la câteva
mii.

• Chistul hidatic pulmonar poate crește de la 1 - 5cm/an și se dezvoltă

nestingherit dacă nu întâmpină rezistență.
• Prin creșterea progresivă a chistului hidatic bronhiile pot fi afectate și astfel
pot apărea:
- hemoragii,
- microhemoptizii, precedate de o tuse seacă.
• Poate fi asimptomatic multă vreme, dar poate fi descoperit în urma unor
examinări de rutină (radiografie pulmonară).
• Când devine voluminos apare durerea toracică, intensă dacă chistul este
localizat spre pleură. Pe lângă durere apare:
- dispneea;
- tusea;
- hemoptiziile mici (sânge eliminat pe căile aeriene).
 Semne şi simptome - chist hidatic
• În formele mai grave, chistul hidatic pulmonar se poate rupe. În acest caz:
- se poate elimina printr-o bronhie - caz în care viaţa pacientului este
pusă în pericol;
- se poate elimina în cavitatea pleurală.
- în cazuri rare se poate revărsa în artera pulmonară - ceea ce produce
decesul pacientului.

• Faza a II-a în evoluţia bolii – vomica hidatică

- chistul hidatic pulmonar se rupe;
- acces de tuse, de dispnee și dureri toracice;
- pacientul elimină o cantitate de lichid limpede sau chiar membrane din
chistul hidatic ; membrana chistului hidatic pulmonar are aspect de albuș
de ou fiert.

• Faza a III-a – faza infecţioasă

- chistul hidatic pulmonar avansează și se infectează;
- poate apărea șocul anafilactic;
- prognosticul e rezervat odată cu: asfixierea, cianoza sau astmul laringian.
 CHIST HIDATIC - tratament

• - 26 % din populaţia globului este infectată cu diferite specii

de viermi; infecţia cu tenii în Europa Centrală şi de Vest, în
ciuda măsurilor aplicate, apare sub formă endemică.
• - Tratamentul infecţiei constă în administrarea de
antihelmintice, dar cel mai eficient tratament este cel
chirurgical.
• Tratamentul medicamentos paraziticid - Abendazol,
Mebendazol timp de 3 – 6 luni - are efect la chisturile mai
mici de 2 cm, chisturile de peste 2 cm neputând fi distruse
prin această metodă.
CHIST HIDATIC -
Semne si simptome-chist hidatic hepatic
Manifestarile clinice majore de hidatoza se datoreaza compresiei
mecanice, blocarii vaselor si ductelor si scurgerii de fluid din chist.
Urmatoarele simptome sunt mai frecvente:
localizarea hepatica – determina durere, icter, colangita prin
blocarea ductelor biliare; infectia chistului duce la abcese in 20%
din cazuri
chistii rupti determina pasajul resturilor hidatice in scaun –
hidatoenterica sau in varsaturi - hidatoemesis
implicarea pulmonara determina tuse, dispnee, durere toracica si
hemoptizie, expectorarea de resturi hidatice se pot observa in
chistii rupti
cefaleea, ametelile sunt prezente in localizarea cerebrala
semne neurologice specifice apar in localizari cerebrale specifice
Scurgerile minore de lichid hidatic produc durere si reactie alergica
usoara, caracterizata de eritem, urticarie, rupturile majore ale chistului
pot duce la o reactie anafilactica fulminanta
infectarea chistului poate duce la abcese hepatice, pulmonare, fistule
biliare
simptomele pot varia de la febra usoara pina la sepsis
localizarea hepatica poate duce la insuficienta hepatica
hepatomegalia si sensibilitatea la palpare abdominala
hipertensiunea portala sau localizarea splenica determina
splenomegalie
ascita este rara
implicarea osoasa determina durere sau palparea unei mase tumorale
compresia nervilor periferici duce la deficite sensoriala sau motorii
localizarea cerebrala poate provoca coma sau hernierea unei portiuni a
creierului
afectarea oculara este rara, si presupune cecitate, scaderea acuitatii
vizuale si exoftalmie.
 Diagnostic
• Chistul hidatic hepatic este diagnosticat prin:
• Ecografie abdominala
• Tomografie computerizata abdominala
• Analize de sange care includ enzimele hepatice
• Tratamentul depinde de factori precum marimea
chistului hidatic si complicatiile posibile si include:
• Medicatie antiparazitara
• Aspirarea continutului chistului
• Interventie chirurgicala – indicata in chisturile hidatice
hepatice cu risc de complicatii
• PREVENTIE
• Chistul hidatic hepatic poate fi prevenit prin:
• Respectarea masurilor de igiena – spalarea
riguroasa a mainilor – obligatoriu dupa
atingerea cainilor, dar si inainte de a manca
• Evitarea consumului de alimente si apa din
surse nesigure
• Vaccinarea si deparazitarea periodica a
cainilor
• Tratament
• Masurile profilactice in hidatoza cuprind spalarea pe miini dupa
contactul cu animalele domestice si evitarea contactului cu cele
salbatice sau fara stapin.
Chimioterapia este indicata la pacientii cu chist hepatic sau
pulmonar primar, inoperabile si pacienti cu chisti in doua sau mai
multe organe sau peritoneali.
Agentii chimioterapici inclusi sunt:
albendazole: tratamentul dureaza 3-6 luni
• mebendazole: 3-6 luni - determina moartea larvei prin blocarea
absorbtiei de glucoza si nutrienti din intestinul gazdei
• praziquantel - creste permeabilitatea membranei larvare cu
paralizia viermelui
• Contraindicatiile acestora cuprind:
sarcina,
• imunosupresia,
• boala cronica hepatica,
• chisti cu risc de ruptura,
• chisti inactivi sau calcificati.
• Aspirarea continutului chistului prin ghidaj US si o canula
speciala, tehnica include: aspirarea continutului, instilarea
ulterioara de solutie salina hipertona si mentinerea pentru
15 minute si reaspirarea continutului.
Pasii sunt repetati pina la scurgerea de lichid clar. Urmeaza
tratamentul cu benimidazol si interventia chirurgicala.
Procedura se poate aplica pentru localizarile hepatice,
osoase, renale, dar nu si pentru cele cerebrale sau
pulmonare. Chistul trebuie sa fie de peste 5 cm in diametru
si de tip I sau II.
Este indicata pentru pacientii inoperabili, care refuza
operatia, cu chisti multipli sau cu recadere dupa operatie.
• Contraindicatiile sunt chistii de tipul IV, sarcina, cei
pulmonari si cei comunicanti cu ductele biliare
datorita riscului de colangita sclerozanta.

Operatia chirurgicala este indicata in cazul chistilor cu

multiple fiice, care se pot rupe, care preseaza organe
vitale.Tehnicile interventionale cuprind:
chirurgia radicala - pericistectomie totala sau rezectia
partiala a organului afectat
• chirurgia conservatoare - deschiderea chistului
• denajul cazurilor infectate sau comunicante.
• Mortalitatea este 100% daca hidatoza nu este
tratata si poate surveni in urma socului
anafilactic, insuficientei hepatice sau
respiratorii, cirozei, hipertensiunii
intracraniene sau obstructiei biliare.
• O fetiţă de 6 ani a murit după ce s-a spart un chist Sorina
Costea, o fetiţă de 6 ani, a murit în anul 2009, la Spitalul de
Pediatrie Braşov, după un şoc anafilactic provocat de
spargerea unui chist hidatic. Medicii legişti au fost surprinşi de
dimensiunea gigantică a celor două chisturi dezvoltate pe
ficatul fetiţei, care aveau mărimea unui grepfruit. „Este o boală
frecventă, care avansează relativ lent, produsă de larvele
unor paraziţi, un fel de tenie. După cum arătau leziunile, boala
era veche de cel puţin doi ani – doi ani-jumate. Ficatul era
mult prea mare, ca cel al unui adult. Când unul din aceste
chisturi s-a rupt, s-a produs o reacţie alergică, copilul a intrat
în şoc anafilactic, cu edem laringian masiv“, a declarat
medicul legist Oana Toma Grădinaru, pentru Monitorul Expres
https://youtu.be/Oc46j5mimUk