Conceptiile despre educatia fizica In

perioada Renasterii

CURS 5
• Revolutia spirituala care a inceput in Italia pe la
mijlocul sec. al XIV-lea extinzandu-se apoi in celelalte tari
din Europa centrala si de vest, a insemnat o schimbare
completa a gandirii, a conceptiilor despre lume, om si viata
si s-a manifestat in toate domeniile culturii: literatura,
filosofie, arta, stiinta, educatie. Renasterea a insemnat o
eliberare spirituala din disciplina rigida a catolicismului
medieval. Oamenii care cateva secole au trait adanciti in
lumea conventionala a misticii crestine, au inceput sa se
regaseasca pe ei insisi, au deschis ochii asupra frumusetilor
naturii si vietii. Se poate spune ca odata cu Renasterea viata
si-a reluat cursul ei firesc. Oamenii putea sa se bucure din
nou de viata, sa admire si sa pretuiasca frumosul, sa aspire
spre perfectiune.
• Curentul filosofic care a dominat perioada Renasterii
a fost “umanismul”. In timpul acestei perioade, oamenii
de cultura au redescoperit valorile materiale si mai ales
spirituale ale antichitatii. Cercetatorii s-au adancit in
studiul lumii antice si al conceptiilor vechilor greci si
romani despre viata, despre modul in care acestia se
ingrijeau de corpul si spiritul lor. In locul idealurilor
transcedentale sunt reluate conceptiile conform carora
personalitatea umana trebuie ingrijita si cultivata sub
toate aspectele ei fizice, spirituale si morale.
• Pedagogii, scriitorii sau alti ganditori umanisti din Italia,
Spania, Franta, Germania si Anglia au imprimat un nou scop al
educatiei: formarea omului complet. Este adevarat ca din
cauza structurii sociale a timpului educatia era limitata la
clasele de sus ale societatii. Pe de alta parte, lipsa unei
organizari scolare moderne, limita eforturile pedagogilor
umanisti la aspecte mai ales teoretice: ideile lor sunt exprimate
in lucrari cu caracter divers, dar sunt prea putin aplicate in
practica. Doar sporadic, cativa educatori straluciti au incercat
sa-si puna realmente ideile in aplicare, in procesul de educatie
al unor copii din familii princiare sau nobiliare, a caror
educatie le era incredintata. Desi s-au limitat la aspecte
teoretice, activitatea pedagogilor umanisti a avut meritul de a fi
readus educatia fizica printre preocuparile educatiei generale.
In acelasi timp ei au reusit sa dezvolte idei valoroase legate de
scopurile, necesitatea si foloasele exercitiilor fizice, privite in
cadrul unui sistem de formare a personalitatii umane complete.
• ITALIA: Pietro Paolo Vergerio (1349-1428), in lucrarea
sa“Despre moravurile nobililor si studiul stiintelor
frumoase” isi expune principiile despre educatie afirmand
“Cine poseda un spirit clar si un corp puternic, trebuie sa se
ingrijeasca de amandoua”. In opinia sa, o educatie adevarata
consta in alternarea activitatii stintifice cu exercitiile fizice. El
era adeptul unor exercitii care dezvolta forta fizica: jocurile cu
mingea, vanatoarea, pescuitul, iar pentru cei care le gasesc pe
acestea prea dificile, recomanda mersul pe jos.
• Mafeo Vegio (1406-1458), autor al unui tratat pedagogic,
recomanda exercitiile militare tuturor tinerilor si le considera
obligatorii pentru aceia care doreau sa se dedice unor cariere
militare. In opinia lui, scopul exercitiilor fizice trebuia sa fie
favorizarea unei bune dezvoltari fizice si o sanatate cat mai
buna, nu de a forma atleti. In acest scop ele trebuie deprinse
treptat, pentru a nu obosi copiii inca nedezvoltati. A fost
preocupat in mod deosebit de efectul exercitiilor fizice asupra
tinutei estetice a corpului.
• Sylvio Piccolomini (1405-1464) a scris un tratat de
educatie pentru tanarul rege al Ungariei si Boemiei, Ladislau,
al carui educator a fost. El subliniaza importanta exercitiilor
fizice pentru formarea unei tinute frumoase si mai ales pentru
pregatirea de razboi. Piccolomini a ajuns papa (Pius al II-lea),
continuand si din aceasta pozitie sa recomande principilor
italieni practicarea consecventa a scrimei, ca exercitiu fizic
indispensabil formarii unor bune capacitati militare.
• Vittorino di Rambaldoni da Feltre (1378-1446) a fost
elevul lui Vergerio la Universitatea din Padova, unde si-a
inceput cariera pedagogica. Din anul 1442 a devenit educatorul
copiilor ducelui din Mantova. In aceasta calitate a reusit sa
creeze o institutie si chiar un sistem de educatie care l-au
consacrat ca pe unul dintre marii precursori ai renasterii
educatiei fizice scolare.
• El a organizat intr-un pavilion din gradina palatului ducal
din Mantova un institut de educatie pentru copiii din familia
ducala, in care au fost primiti un numar insemnat de copii atat
din familii nobile cat si din cele mai sarace, care erau
intretinuti pe seama familiilor celor bogati. Institutia se numea
“Casa Giocosa” iar programul de educatie era in asa fel
conceput incat sa asigure o “scoala perfecta” dupa conceptiile
lui. Instruirea oferita copiilor era cea clasica, predominau
limba latina, filosofia, retorica. Excesul unei educatii
intelectuale era compensat printr-o ingrijita educatie morala si
religioasa, si ceea ce constituia o inovatie indrazneata a
timpului sau, prin educatie fizica. Exercitiile fizice care se
practicau la Casa Giocosa erau dintre cele mai variate: alergari,
inot si pescuit, calarie, lupta, jocuri cu mingea, aruncarea
lancii, tirul cu arcul si arbaleta, dansul, jocuri de razboi
asemanatoare cu turnirul cavaleresc. Dupa modelul antic
grecesc, era cultivata si muzica vocala si instrumentala.
• Ludovic de Vives (1492- 1540), spaniol din Valencia, a
trait in Belgia, apoi la Paris si in Anglia, la Oxford unde s-a
ocupat de educatia fiicei regelui Henric al VIII-lea, Maria.
Discipol la educatiei scolastice la inceputul activitatii sale, a
devenit un umanist respectat. Sistemul sau de educatie l-a
expus in principala sa opera “De tradensis disciplinis”. Vives
era adeptul unei educatii echilibrate din care exercitiile fizice
nu trebuie sa lipseasca, fiind considerate deosebit de
importante pentru pastrarea sanatatii, dezvoltarea fizicului si
realizarea echilibrului sufletesc. In opinia sa lectiile trebuie
alternate cu jocuri si plimbari. Exercitiile fizice nu trebuie sa
aiba un caracter militar ci unul scolar. Jocurile elevilor trebuie
sa se desfasoare sub supravegherea unui adult, pentru a nu
degenera, iar scolile trebuie sa aiba locuri special amenajate
pentru ca exercitiile fizice sa se poata face pe orice vreme.
• Hieronymus Mercurialis (1530-1606) medic, a realizat o
opera care desi are mai ales un caracter igienic si medical, prin
bogatia materialului si prezentarea lui, este si o opera
pedagogica de mare valoare. Din anul 1562 a fost medicul
cardinalului Alexandru Farnese, un mare protector al stiintei si
al artelor. In aceasta calitate are acces la bogatia de carti si
manuscrise ale anticilor care se gasea la Vatican. Rezultatul
studiilor ( a studiat mai ales operele lui Galenus) este lucrarea
“Ars gymnastica” ( Arta gimnasticii ), care apare in 1569, la
Venetia. Este o lucrare impresionanta formata din sase parti.
(Titlul ei complet este: “Sase carti despre celebra arta
gimnastica a celor vechi, in timpurile noastre inca
necunoscuta”). Cartea a fost retiparita inca in sase editii. ( 4 la
Venetia, una la Paris in anul 1577 si ultima la Amsterdam in
1672).Lucrarea lui Mercurialis are o valoare remarcabila atat
documentara cat si literara, reprezentand una dintre
monumentele literare ale Renasterii.
• Giovani Dominici, cardinal care intr-o lucrare din
1403,spune ca sangele cald al baietilor cere
miscare,dezvoltarea naturala ii obliga sa sara si sa
danseze,copiilor nu trebuie sa li se interzica jocurile cu
mingea si trebuie indemnati sa arate care fuge mai repede
sau sare mai departe.
• GERMANIA - Umanistii germani au fost savanti,
cercetatori de biblioteca, pasionati de arheologie. Ei au
studiat cultura antica, au proclamat virtutile exercitiilor
fizice clasice, dar au ignorat ce se afla in imediata lor
apropiere, adica cultura populara originala a timpului lor
si nu au luat in considerare exercitiile traditionale ale
poporului german.
• Erasmus din Rotterdam(1467-1536), erudit filosof si
pedagog, condamna brutalitatea unor profesori care
foloseau bataia ca metoda pedagogica, fiind prin natura sa
un adversar al violentei. Din acest motiv nu agrea nici
exercitiile fizice dinamice, considerandu-le nedemne. Nici
vorba despre incurajarea practicii acelor exercitii
traditionale ale vechilor germani.
• Martin Luther (1483-1546), fondatorul religiei
protestante a fost si unul dintre marii educatori ai poporului
sau. In lucrarile sale este de acord cu practicarea exercitiilor
fizice, considerandu-le necesare pentru ca oamenii sa nu
cada prada exceselor si obiceiurilor nesanatoase, sa nu cada
in vulgaritate, impudicitate, vicii, (exces de mancare ,
bautura si patima jocurilor de noroc).
 Ioachim Camerarius (1500-1574), a fost adeptul unor
exercitii de gimnastica adaptate personalitatii fiecaruia dar a
respins ca neflositoare omului o serie de exercitii ca:
alergarea,saritura,scrima,inotul. In lucrarea „Dialogus de
Gymnasi” afirma ca scoala medievala a lancezit si ca nu a avut
intelegere pentru educatia distinsa a greco-romanilor.
Olaus Magnus (1489-1558), scriitor umanist Suedez
tipareste in lucrerea „Istoria popoarelor nordice”un capitol
privind exercitiile fizice practicate in Suedia si Norvegia care
erau deosebit de instructive, exercitiile practicate fiind
aruncarea lancii,saritura,taiatul si transportul copacilor,jocul cu
bulgari de zapada,exercitii cu patine si schiuri,vanatoarea pe
zapada si gheata,dar mai ales inotul-considerat deosebit de util
pentru om cu influeta plasticii corporale.Invatarea inotului se
face prin imitarea miscarilor animalelor inotatoare si este
inlesnita de folosirea basicilor umflate cu aer,manunchiuri de
papura si centuri de materiale usoare.Totodata se mentioneaza
si practicarea jutelor nautice,pugilatul,tragere cu arcul.
 ANGLIA - Thomas Elyot (1490-1546), medic, a reusit o
combinatie fericita intre umanism si cavalerism, preluand idei
si conceptii atat de la Erasmus cat si de la Castiglione. In
lucrarea sa “Castelul sanatatii”, sintetizeaza ideile sale despre
educatie,afirmand ca nici un sistem educational eficient nu
poate fi conceput fara aportul educatiei fizice. Aceasta trebuia
pusa in serviciul statului, pentru a pregati o tanara generatie
folositoare scopurilor sale.A subliniat importanta practicarii
exercitiilor fizice de la varsta copilariei,indicand alergarea
,lupta,inotul,vanatoarea,calaria,royal-tenisul,tirul,scrima si mai
ales trasul cu arcul in vederea cresterii fortei si iscusintei. A
fost primul educator englez care a insistat asupra valorii
educative a exercitiilor fizice. Acest principiu va fi de acum
inainte prezent permanent in toate sistemele de educatie
engleza.
• Roger Acham (1516-1568) a fost educatorul reginei
Elisabeta. Activitatea lui s-a desfasurat intr-o perioada in
care se puneau bazele Imperiului colonial englez. Opera
sa pedagogica de capatai, a fost lucrarea “Schoolmaster”
(Invatatorul) aparuta in 1570. Pentru Acham, idealul
educational trebuia sa fie formarea 'gentlemenului', omul
cumsecade, intelept, religios, dar in acelasi timp sanatos
si bine dezvoltat fizic. Secretul echilibrului si a fortei
natiunii era asigurarea unei educatii care sa dezvolte atat
trupul cat si spiritul. Exercitiile recomandabile de acesta
sunt: calaria,lovirea cu lancea,tirul cu
arbaleta,saritura,alergarea,lupta,inotul,tenisul si jocurile
care se executa in aer liber.
• Thomas Morus (1478-1535) autorul celebrei carti
„Utopia” in care educatia fizica ocupa un loc important in
scoala recomandand formele gimnasticii greciei vechi alcatuita
din exercitii gimnastice si militare destinata formarii unor
oameni vigurosi si frumosi.
• Richard Mulcaster, propovaduitor al exercitiilor fizice
pe timpul verii recomandand
mersul,alergarea,saritura,inotul,calaria,vanatoarea,tragerea cu
arcul si jocul mingii cu mana iar pentru iarna vorbirea tare
(gimnastica respiratorie),rasul,plansul,cantecul,dansul,scrima
si invartirea in cerc.
• Episcopul Wykeham, fondatorul scolii nationale
engleze infiinteaza colegiul din Winchester punand bazele
educatiei specific engleze formata din asocierea a trei
component: credinta religioasa,tendintele stiintifice si spiritual
cavaleresc.
• FRANTA – Scriitorul si medicul francez Francoise Rabelais
(1494-1553) care si-a exprimat ideile indraznete si inovatoare
intr-un roman fantezist“Gargantua et Pantagruel”, publicat in
perioada 1532-1564. Romanul,scris intr-un stil luxuriant,
grotesc, adesea la limita decentei, este o critica aspra la adresa
conceptiilor de viata feudale si la modul in care se facea
educatia tineretului. Rabelais schiteaza un sistem revolutionar
de educatie in care combina conceptiile cavaleresti cu cele
umaniste si care acorda atentie sporita educatiei fizice si
igienei. Programul de exercitii cuprinde toate exercitiile
antichitatii,ale cavalerilor si jocurilor populare din evul
mediul.Se incepea cu aruncarea lancii,tragerea cu
arcul,exercitii cu halebarda, aruncarea cu piatra,cu
prastia,tragerea cu arbaleta si cu archebuza,scrima cu toate
armele.Se juca mingea cu mana si piciorul,se lupta ,se alerga,
se sarea, se inota,se conducea luntrea cu lopetile sau cu
panza.Pentru a-si exercita plamanii strigau din toate
puterile,taiau copacii cu barda,incalecau pe cai sarind de pe un
• Poetul Michel de Montaigne (1533-1592) preocupat de
ideea ca educatia trebuie sa vizeze in egala masura corpul si
spiritul isi exprima si el ideile intr-un mod mai putin formal.
Conceptiile sale asupra acestei probleme sunt sintetizate in
scrisorile pe care le trimite unei doamne, Diane de Foix
contesa de Gurson, cuprinzand sfaturi cu privire la educatia pe
care trebuie sa o primeasca fiul acesteia. Acesta a enuntat o
cugetare spunand ca „nu-i de ajuns sa-i intarim tanarului
sufletul,trebuie sa-i intarim si muschii,sufletul se simte apasat
cand nu este ajutat de corp”. Dupa parerea acestuia jocurile si
exercitiile alcatuind o parte insemnata a studiului:
alergarea,lupta,vanatoarea,calaria si manuirea armelor intarind
trupul si caracterul tanarului.Corpul trebuie sa se intareasca
facandu-l sa suporte caldura,frigul,vantul si soarele,pe care
trebuie sa invete a le dispretui.
• Umanistii au incercat prin eforturile lor concretizate cel
mai adesea in lucrari cu caracter medical, pedagogic sau chiar
literar sa readuca in centrul atentiei importanta educatiei fizice
in procesul de formare al omului modern. Oamenii de cultura
din secolele care au marcat perioada Renasterii au fost in
marea lor majoritate, teoreticieni, putin preocupati de aplicarea
practica a conceptiilor pe care le propagau. Precizarea rolului
educatiei fizice in sistemele educative, a scopurilor acestei
activitati, precum si a celor mai potrivite metode si forme de
practicare vor fi tot atatea probleme care isi vor gasi partial
rezolvarea prin eforturile oamenilor de stiinta, pedagogi in
special, din secolele care au urmat.
 Educatia fizica in secolul XVII (Secolul realismului)

• Un exponent de seama al curentului realist a fost filozoful

englez Francis Bacon(1561-1626) care in materie de educatie
fizica,a recomandat exercitiile fizice ca pe un antidote
impotriva consecintelor nocive ale vietii sedentare.
• Jan Amos Komenski (1592-1670) este cel mai mare
padagog al secolului al XVII de origine ceh,cunoscut si sub
numele de Comenius. Este autorul unei opera
literare,filozofice si pedagogice “Didactica Magna” in care se
preconizeaza un sistem de educatie progresist unde educatia
fizica are un rol deosebit de important, acesta infiintand o
scoala ce functiona dupa principiile sale, in programul sau
scolar 8 ore pe zi erau consecrate invataturii,8 ore somnului,iar
8 ore educatiei fizice,ingrijirilor igienice si mesei,afirmand ca
“un spirit sanatos nu poate exista decat intr-un corp sanatos”.
• Exercitiile fizice sunt apte sa inlature
neindemanarea,moleseala trupului si sufletului recomandand
alergari pe pamant sau pe gheata cu patinele,jocuri cu
mingea,tir cu arbaleta,balansare,mers cu picioroange,scrima cu
sabia si prajina,lupta si inotul. A preconizat amenajarea de
terenuri pe langa scoli iar pe langa exercitiile in aer liber elevii
trebuie sa faca si excursii,plimbari si jocuri de interior a caror
scop este ascutirea spiritului ,precizia si justetea
judecatii.Temeiurile pedagogice ale exercitiilor si jocurilor
sunt aratate de Komenski mai ales in lucrarile special:Schola
Ludus (scoala jocului ) si Schola Materna (scoala materna),
foloasele acestora sunt: odihna corpului,destind
spiritual,dezvolta dibacia,sprinteneala,rezistenta,gustul
efortului,perseverenta,spiritual de decizie si independent.
• John Locke (1632-1704) filozof si medic englez
,considera ca ideile si cunostintele provin din lumea
simturilor. Aptitudinile existente se fortifica cu ajutorul
exercitiului fizic,in opera sa pedagogica :”Cateva cugetari
asupra educatiei copiilor” ,trateaza despre educatia fizica
morala si intelectuala. Locke apreciaza ca sufletul copilului
este o tabula rasa (tabla nescrisa) iar senzatiile sunt puncte
de plecare ale fiecarei notiuni.Acesta da o serie de
instructiuni printre care: o alimentatie usoara,vesminte
comode,incaltaminte usoara si permeabila,mult aer si
soare,bai reci,exercitii de inot,somn regulat pe un asternut
nu prea moale,cat mai putine medicamente,culcarea
devreme si trezirea de dimineata.