SISTEMUL HORMONAL

STAN ANDREEA SIMINA

AMG1,E2
 Denumirea ”hormon” a fost introdusă de Hardy în 1905.

Sistemul hormonal e alcătuit din glande endocrine, hormoni circulanţi şi

ţesuturile ţintă. De regula hormoni sunt produşi de celule sau grupuri de
celule specializate unuia sau a mai multor hormoni (glande endocrine). Totuşi
toate celelalte ţesuturi (ficat, rinichi, inimă etc.) au capacitatea de a elibera
molecule semnal pentru alte celule.
În sistemul hormonal comunicarea moleculară se face între o celulă
(endocrină) care produce şi secretă o moleculă semnal (hormon) şi o altă
celulă situată la distanţă (celula ţintă), hormonul fiind transportat între celula
secretorie şi celula ţintă prin sistemul circulator.

O celulă aptă să răspundă la un semnal hormonal e denumit celula ţinta pentru

acel hormon.
Unii homoni acţionează în mod specific numai asupra unui tip de celule, pe când
alţi constituie semnale externe pentru o varietate mai mare de celule.
Transportul hormonilor e pe cale sanguină.
Hormoni peptidici şi catecolaminele circulă în plasmă în stare liberă.
Hormoni steroidici, hormoni tiroidieni şi vitamina D şi formele sale active sunt
liposolubile şi sunt transportaţi de proteine specifice din plasmă.
Proteinele de transport au specificitate înaltă pentru un hormoni sau un grup de
hormoni
 După structura chimică:

• -Cortisol (glucocorticoid)
• -Aldosterona
(mineralocorticoid) • Hormonul foliculo-stimulator (FSH),
• -Estradiol Hormoni • Gonadotropina corionică umană
• -Estrona steroidici: Glicoproteine (HCG),
• Tireostimulina (TSH),
• -Testosterona
• Hormonul luteinizant (LH);
• -1,25 dihidroxi-colecalciferol

• Hormonul adrenocorticotrop (ACTH),

• Angiotensina,
• Noradrenalina, Proteine/ • Calcitonina,
• • Eritropoietina,
•
Adrenalina,
Dopamina,
Amine peptide • Hormonii sistemului endocrin difuz (APUD),
• Hormonii • Insulina,
tiroidieni • Glucagonul,
• Hormonul de creştere (STH),
• Vasopresina (ADH),
• Hormonul paratiroidian (PTH),
• Prolactina,
• Relaxina,
• Somatostatina
Sediul sintezei hormonilor peptidici este reticulul plasmatic rugos.

Se sintetizează iniţial un pre-hormon, un precursur a cărei moleculă mai mare este procesată enzimatic până la
stadiul de pro-hormon; în aparatul Golgi, hormonul este împachetat în granule, stocat în granule şi vezicule
secretorii până ce va fi eliberat din celulele secretoare prin fenomene de difuziune sau exocitoză.

Hormonii derivaţi din aminoacizi sunt sintetizaţi în citoplasmă. Catecolaminele sunt stocate în vezicule, care
sub influenţa calciului ionic vor elibera hormonul prin exocitoză în spaţiul interstiţial şi apoi în sânge
Hormonii tiroidieni dispun de o formă specială de stocare, tiroida fiind glana endocrină cu cele mai mari stocuri
extracelulare de hormoni.

Hormonii steroizi sunt sintetizaţi în reticulul endoplasmatic neted, sinteza lor plecând de la precursori comuni,
a căror prelucrare metabolică depinde de echipamentul enzimatic specific tipului de celulă secretoare; unii
precursori pot fi eliberaţi ca atare în calitate de hormoni cu efecte specifice, în timp ce alte celule pot prelucra
metabolic mai departe precursorii respectivi, sintetizând noi hormoni cu acţiuni proprii, diferite parţial sau total de
acţiunile precursorului iniţial.
În corticosuprarenală de exemplu, progesteronul (pe care corpul galben ovarian îl secretă ca hormon activ) este
folosit ca precursor, fiind convertit enzimatic în diferite zone ale corticalei în glococorticoizi, mineralocorticoizi sau
androgeni.
Glanda endocrină sau Țesutul Hormon
Tiroida -tetraiodtironina T4
-triiodtironina T3
Paratiroida -parathormonul
Medulosuprarenala -adrenalina
Testicul -testosterona Forma libera
Ovar -estradiol este forma
-progesterona activa a
Adenohipofiza -hormon de creştere
hormonului.
-prolactina
-gonadotropine
-tireotropina
Neurohipofiza -vasopresina
-oxitocina
Hipotalamus -hormon eliberator ( RH,
TRH, CRH)
-hormon inhibitor (RIH, GH-
RIH)
Pancreas -insulina
-glucagonul
Creier -neuropeptide diverse
Epifize -melatonina
Stomac -gastrina
Intestin -secretina
-colecistokinina
Placenta -gonadotropina corionica
-hormonul lactogen placentar
Imuno -peptide natriuretrice
REGLAREA PRODUCŢIEI HORMONALE

1. Prin mecanismul de feed-back

a. Direct: efectul hormonului reglează secreţia hormonului

b. Indirect: un sistem endocrin controlează secreţia hormonului

2. Sistemul nervos central : hipotalamusul prin releasing hormone sau inhibiting

hormone

3. Prin bioritmuri
 Reglarea secreţiei hormonale

Principalul mecanism de control al secreţiei endocrine îl constituie

mecanismul de feed-back.
1. Feed-back-ul hormonal- modificarea nivelului sanguin al unui
hormon, modifică secreţia endocrină a acelui hormon.
După lungimea buclei reglatoare se disting:
- feed-back scurt- în care modificarea nivelului sanguin al unui
hormon influenţează direct activitatea glandei care secretă acel hormon.
- feed-back lung- în care modificarea nivelului sanguin al unui
hormon influenţează activitatea unei alte glande endocrine, care prin
secreţia ei influenţează activitatea glandei care a secretat hormonul.
În acest sens intervine activitatea axului hipotalamo-hipofizar,
care prin intermediul hormonilor tropi hipofizari, controlează activitatea
majorităţii glandelor endocrine.
2. Feed-back-ul nehormonal în care modificarea unor constante
biologice dependente de nivelul hormonal, controlează secreţia
glandelor endocrine respective.

De exemplu, glicemia controlează secreţia de insulină; calcemia

controlează secreţia de parathormon.
MECANISMELE DE ACŢIUNE ALE HORMONILOR
Hormoni peptidici Hormoni
• Acţionează prin steroidieni
intermediul receptorilor

Plasarea Membrana celulară Intracelular

• Utilizează mediatori receptorului
intracelulari (hormonii
peptidici)
Efecte fiziologice Activarea Activarea
mediatorilor genelor
• Activează anumite gene
din interiorul celulelor intracelulari
(hormonii steroidieni)
Viteza de acţiune Rapidă Lentă
CONCENTRAŢIA HORMONILOR ÎN SÂNGE/
ELIMINAREA HORMONILOR/ TRANSPORTUL HORMONILOR ÎN SÎNGE
Concentraţia hormonilor în Hormonii circulă în general
sânge depinde de: “legaţi” de proteine vectoare.
Hormonul legat de proteina
transportoare este inactiv din
• nivelul de secreţie al punct de vedere biologic.
hormonului
• nivelul de eliminare al
hormonului

• Concentratia hormonului
in sange este foarte mica, Eliminarea hormonilor se face:
de ordinul microgramelor,
nanogramelor sau
picogramelor/ml sange • degradare prin enzimele din
celula ţintă
• prin rinichi şi ficat (degradaţi
sau activi)
DURATA DE ACŢIUNE A HORMONILOR
• Timpul de înjumătăţire al hormonului activ determină durata efectelor acestuia

• Hormonii peptifici au o durată de acţiune foarte scurtă (minute)

• Steroizii au durata de acţiune de cîteva ore

• Timpul de înjumătăţire al tiroxinei este de cca o săptămână

• Semi-viata unui hormon depinde de proportia dintre forma legata si cea libera. T4 care
circula 99% in forma legata are o semi-viata plasmatica lunga, de 6 zile, iar aldosteronul
ce se gaseste legat in proportie de 60% de 15 minute
VARIAŢII ALE SECREŢIEI HORMONALE

• Starea de vehge
• Somnul
• Momentul nictemerului (noaptea, dimineaţa,seara)
• Alimentaţia (moment, cantitate, calitate)
• Efortul
• Stresul psihic Ceasul biologic
• Poziţia(ortostatism, clinostatism)
• Moment fiziologic (pubertatea, sarcina, menopauza)
BIORITMURILE HORMONALE

• Ultradian: care apare de mai multe ori pe zi;

• Circadian: o dată pe zi; ritm nictemeral (zi-noapte)

• Circanual: o dată pe an; ritm sezonier

• Infradian: de mai multe ori pe an; ritm selenar

(lunar)

Variaţiile secreţiei de ACTH în cursul nictemerului

VARIAŢIILE DIURNE, PULSATILE ALE ESTRADIOLULUI LA
FEMEIA NORMALĂ ÎN PERIOOADA REPRODUCTIVĂ

Concentreaţia plasmatică a estradiolului

(pmol/l)

Timpul în ore
BIORITM SELENAR(LUNAR)

Hormonii ovarieni

Zilele ciclului
E: estrogeni
P: progesteron
PRODUCŢIA HORMONALĂ ECTOPICĂ
• Sinteza unor hormoni biologic activi în alte
ţesuturi decât glandele endocrine se
numeşte secreţie ectopică.

• Adesea aceste ţesuturi au suferit o

transformare malignă, fapt pentru care se
mai numeşte secreţie paraneoplazică. De
ex. unele cancere pulmonare secretă ACTH,
ADH etc.
SECREŢIA HORMONALĂ SE FACE
“ÎN CASCADĂ”

Hipotalamus Neurohormonii
hipotalamic se
determină în
12
pg/ml (10¯
Hipofiza
anterioară Tropii
hipofizari se
măsoară în
9
ng/ ml (10¯
Glanda
periferică Hormonii
periferici se
determină în
6
µg/ml (10¯
Secreţia hormonală este iniţial stimulată de SNC, apoi urmează impulsuri în cascadă care antrenează o
amplificare a fenomenului. In aval, la nivelul fiecărei glande, cantitatea de hormon creşte.