Campul magnetic

Grecia antică
Rocă (loadstone) – minereu de magnetit (Fe3O4)

Proprietate: atrage bucăţi de fier

Magnesia (localitate in Turcia) pe coasta de Mării Egee

Thales din Milet în jur de 600 B.C

Descoperă atracţia şi repulsia dintre polii magneţilor

 Campul magnetic
Magneti permanenti

Interactiunea dintre magnetic. Camp magnetic

Linii de camp magnetic

Orice magnet are doi poli. Polii de acelasi fel se resping, cei diferiti se atrag.
Cea mai simpla sursa de camp magnetic este numita dipol magnetic.
Polii magnetici nu pot fi separati (nu exista monopol magnetic).
 China
Dinastia Qin (221-206 B.C.)

Se descopera busola

1. ghicirea norocului

2. navigaţie
-busolă cu ace magnetice ~ sec. 8 A.D
-navigaţie 850 – 1050 A.D. instrument
standard de navigaţie
 Europa

Alexander Neckam (1157–1217), calugăr, în 1187, montează acul magnetic

pe un ax liber să se orienteze în orice direcţie din planul orizontal

Francezul Petrus Peregrinus (Pierre Pelerin de Maricourt)

scrie o “scrisoare” în 1269 în care descrie busola şi experienţe
cu magneţi. Este considerată primul articol ştiinţific modern. Printre altele descopera ca polii
magnetici nu pot fi separati daca spargi un magnet. De asemenea distinge si numeste polii
unui magnet.
 Descoperirea înclinaţiei si declinatiei câmpului magnetic terestru

Georg Hartmann în 1544 descoperă înclinaţia câmpului magnetic terestru.

Acul busolei se înclină după ce este magnetizat

Producerea unui magnet

artificial prin atingere unui ac
de fier cu un magnet natural
sau prin racirea unui ac de
fier înroşit aşezat pe direcţi
nord-sud magnetic
Robert Norman (constructor de busole) în 1581
realizează un experiment prin care pune în
evidenţă existenţa înclinaţiei câmpului
magnetic.

Acul busolei nu indică steaua polară.

Deviaţia este numită declinaţie magnetică.
 Anglia, 1600

"On the Magnet" by William Gilbert of Colchester

First published by the Chiswick Press, London 1600

-sintetizează datele existente până la el

-reface experimentele şi elimină pe cele neconcludente
-efectueaza un experiment nou, il compara cu masuratorile
existente si il interpreteaza ca o dovada ca sursa câmpului
magnetic este atribuită interiorului Pământului
-este prima proprietate fizică atribuită planetei Pământ.
Gravitaţie descoperită este descoperită de Newton în 1683.
Pamantul este un mare magnet, iar
campul magnetic este asemanator cu al
unui dipol magnetic.
Henry Gellibrand (1597–1636) în 1634 descoperă că
declinaţia magnetică se schimbă în timp (variatia seculara.

Edmond Halley (1656–1742) propune un sistem de sfere

concentrice în mişcare relativă în interiorul Pământului pentru
a explica variaţia în timp a câmpului magnetic

Edmond Halley conduce în 1699 prima

expediţie ştiinţifică de măsurare a
declinaţiei câmpului magnetic în
Atlantic. Prima harta cu izolinii de
egala declinatie.
 George Graham (1675–1751) în 1722 urmărind oscilaţiile unui ac magnetic lung
descoperă că există o variaţie de 24 de ore a câmpului magnetic terestru
(variaţia diurnă).

In 1741, George Graham (Londra) şi Anders Celsius în Uppsala

(Suedia) observă oscilaţii simultane ale câmpului magnetic produse
în timpul aurorei boreale (furtună magnetică).

Charles Augustin Coulomb, în 1777, inventează balanţa de torsiune.

Descoperă că forţa dintre polii a doi magneţi este

proporţională cu 1/r2
Descoperă că atracţia dintre două corpuri cu sarcină
electrică este proporţională cu 1/r2.

Henry Cavendish, în 1796, demostrează că şi în

laborator se verifică legea gravitaţiei universale, şi
calculează constanta atracţiei universale.
 1828
Alexander von Humboldt (1769–1859)

Carl Friedrich Gauss (1777–1855) Wilhelm Weber (1804–1891)

-inventează un instrument pentru măsurarea intensităţii câmpului

magnetic terestru
-organizează o reţea mondială de observatoare geomagnetice
-Gauss pune la punct o metodă matematică de a descrie câmpul
magnetic la suprafaţa Pământului şi separă sursele în interne şi
externe
 Forta lui Lorentz (1892)

 F ( q  0)
  
F  qv  B v


-q
𝑭 = 𝒒 𝒗𝑩𝒔𝒊𝒏𝜽 B

q = sarcina electrică
v = viteza cu care se deplasează sarcina electrică

v
B = vectorul inducţie magnetică.
<B>=1T (Tesla)= +q
Unitatea de măsură
pentru inducţia
𝑵 𝑵 
𝟏 𝒎 =𝟏 B
magnetică: 𝑪∙ 𝑨∙𝒎 
Diferente intre fortele electrice si magnetice 𝒔 F(q  0)

1. Fortele electrice actioneaza pe directia campului electric in timp ce fortele

magnetice actioneaza perpendicular pe campul magnetic

2. Forta electrica actioneaza asupra unei sarcini electrice indiferent daca aceasta se
afla sau nu in miscare; forta magnetica actioneaza numai asupra sarcinilor aflate in
miscare.

3. Campul magnetic nu poate schimba modulul vitezei ci numai directia acesteia.

Campul electric poate schimba modulul vitezei.
Miscarea sarcinii electrice intr-un camp magnetic uniform

v
1. Viteza initiala perpendiculara pe campul magnetic- +
Traiectoria particulei va fi un cerc
F r
+

F
v F

+ 
𝒎𝒗𝟐 𝒎𝒗 v
𝑭 = 𝒎𝒂 → 𝒒𝒗𝑩 = →𝒓=
𝒓 𝒒𝑩

𝒗 𝒒𝑩
𝝎= = (frecventa ciclotronului)
𝒓 𝒎

𝟐𝝅𝒓 𝟐𝝅 𝟐𝝅𝒎
𝑻= = =
𝒗 𝝎 𝒒𝑩
 Miscarea sarcinii electrice
intr-un camp magnetic
uniform
2. Viteza initiala face un unghi cu campul magnetic-

Traiectoria particulei helicoidala

3. Daca campul nu este uniform – particulele pot

fi prinse in interiorul campului magnetic

Electroni

Aurora boreală

Protoni

Centurile Van Allen:

exterioara – 13.000-60.000 Km Aurora australă

Interioara – 1000-6000 Km
Legea Biot-Savart
Hans Christian Oersted (1777–1851) descoperă efectul magnetic al
curentului electric în jur de 1820.
Legea Biot-Savart Câmpul magnetic al unui conductor străbătut de curent

B

 r
r  
   0 id l  r
dl dB 
i 
dl
4 r 3

dB este câmpul magnetic creat într-un punct aflat la distanţa r de o

porţiune foarte mică liniară de circuit cu orientarea dată de vectorul
dl şi parcursă de un curent cu intensitatea i.
μ0 = 4π 10-7 Wb/Am (permeabilitatea magnetică a vidului)

Câmpul magnetic total este dat de :  

B   dB
 Câmpul magnetic al unei spire circulare de curent

B  
B B

r
r
x


i dl R

Componentele câmpului magnetic

i = curentul prin spiră; R = raza spirei; x = distanţa până la (BII) paralele cu perpendicalara
punctul unde se calculează câmpul magnetic măsurată pe dusă pe planul spirei prin centru se
perpendiculara dusă prin centrul spirei. adună algebric, celelalte se
anulează reciproc pentru puncte
Unghiul dintre dl şi r este de 90°. simetrice. Câmpul magnetic total
este dat de

B   dBII
   Câmpul magnetic creat de un element de circuit dl în
B  B punctul situat la distanţa r este dat de:
 
  id l  r  0 idl sin 90
dB  0 dB 
r 4 r3 4 r2
x
 Componenta BII este dată de:  0 dl cos 
dBII  dB cos  
4 r 2
R

R R
Unghiul α în funcţie de x şi R se exprimă astfel: r  x2  R2 cos   
r x2  R2

0i Rdl
Inlocuind în expresia lui BII: dBII 
4 ( R 2  x 2 ) 3 / 2

0i R
B   dBII 
4 ( R  x 2 ) 3 / 2 
Câmpul magnetic total se află integrând: 2
dl

 dl  2R
0i R  0i R2
B (2R) 
4 ( R 2  x 2 ) 3 / 2 2 (R 2  x 2 )3 / 2
 Considerăm că punctul se găseşte la o distanţă de centrul spirei care îndeplineşte condiţia x>>R.

In aceste condiţii câmpul magnetic devine:

 0i R2  0i R2  0 iR 2  0 iA  0 
B
2 ( R 2  x 2 )3 / 2

R2 B  
2x 2x 3
2
x ( 2  1)3 / 2
3
2x3 3
x

unde A este aria spirei circulare, iar μ=iA este denumit momentul magnetic dipolar prin
analogie cu rezultatul obţinut la calculul câmpului electric creat de un dipol electric.

Cea mai simpla sursa de camp magnetic

+ Dipol electric

p 𝟐𝒒𝒂 𝒑
𝑬 = 𝒌𝒆 𝟑 = 𝒌𝒆 𝟑
𝒚 𝒚
-

Vectorul moment magnetic dipolar: m
m  ir 2  m  Am2
MICHAEL FARADAY (1791–1867)
𝒅𝜱
Inducţie electromagnetică (1831) 𝝐=
𝒅𝒕
Un camp magnetic variabil genereaza
un curent electric
𝜱 = න 𝑩 ∙ 𝒅𝑨

ε= tensiune electromotoare
Φ = fluxul campului magnetic
A = aria buclei strabatuta de curenti
Aplicatii ale legii lui Faraday
Proprietatile magnetice ale cristalelor

Miscarea electronului in
jurul nucleului 
moment magnetic
orbital

Spinul electronului 
moment magnetic de
spin
Determinarea proprietatilor cristalelor in prezenta unui camp magnetic

M
H Magnetometru cu vibratie
(VSM)
 Diamagnetism

M = momentul magnetic produs de campul

magnetic extern H raportat la unitatea de volum
- susceptibilitatea magnetica

Momentul magnetic este produs de miscarea

orbitala a electronului
Este o proprietate comuna a tuturor
materialelor
Cea mai mica valoarea pe care poate sa o ia   0  (temp.)  const.
momentul magnetic orbital:

𝟐𝒆ℏ
𝝁 =
𝟐𝒎𝒆

8 3 1
10 m kg
 Paramagnetism

 dia   para
M = momentul magnetic produs de campul
magnetic extern H este inacelasi sens cu H si
creste liniar cu H
- susceptibilitatea magnetica este pozitiva si scade
cu temperatura sub forma 1/T (Legea Curie a
paramagnetismului)

Momentul magnetic asociat spinului Momentul magnetic este produs de miscarea

electronului: de spin a electronului

𝒆ℏ Caracteristica elementelor care au electroni

𝝁𝑩 = = 𝟗. 𝟐𝟕 × 𝟏𝟎−𝟐𝟒 𝑱/𝑻 (spini) neimperechiati (numar impar de
𝟐𝒎𝒆 eletcroni)
Magnetonul Bohr
8 3 1
10 m kg
 Feromagnetism
Achizitia magnetizarii functie de campul magnetic aplicat pentru magnetic pur (40-60nm)
 Feromagnetism
Se datoreaza cuplajului puternic intre atomii din
reateaua cristalina
Este o proprietate a cristalelor si nu a atomilot izolati
Orbitalii electronilor apartinand atomilor vecini se
suprapun

 fero   para  fero  1000 10000 108 m3kg1

Ms = moment magnetic de saturatie
Mr = moment magnetic remanent (momentul magnetic
existent la H=0 dupa saturare)
HC = coercivitate (campul magnetic la care se anuleaza
magnetizarea)
Hcr = coercivitatea remanentei ≥ Hc; campul magnetci
Magnetit (Fe3O4) : pentru care remanenta este zero
Tc=575C
Hematit (Fe2O3) : Temperatura Curie (Tc)
– temperatura de trecere de
Tc=680C la starea feromagnetica la
feromagnetic cea paramagnetica
Goethite (FeOOH) :
Tc=120C
Pirotina (Fe7O8) : paramagnetic

Tc=320C
 Mineralogia magnetica
 Sistemele mineralelor magnetice
- Mineralele magnetice sufera o lunga si complicata istorie in de-a lungul timpului
geologic. Ele se formeaza apoi sunt alterate, erodate, depozitate, metamorfozate
etc.
- Surse ale mineralelor magnetice:
1. Procesele vulcanice si metamorfice
2. Formarea solurilor si diageneza
3. Bacteriile
4. Praful cosmic
5. Poluarea industriala
6. Artefacte

Mineralele magnetice se altereaza si se

transforma functie de conditiile de
mediu:
1. Starea de oxidare
2. Temperatura
3. Prezenta apei
4. stress
 Mineralogia magnetica
 Cele mai importante minerale magnetice

Oxizi Sulfiti Oxihidroxizi

Oxizi de Fe/Ti Oxizi de Fe/Mn Sulfiti de Fe Oxihidroxizi de Fe

Titanno-magnetit Pirotina
Goetit
Titano-maghemit Jacobsite Greigit
Lepidocrocit
Titano-Hematit Magnezioferit Troilit
Feroxihit

Abundente in toate
tipurile de materiale Soluri
Sedimente
(sedimente terestre si sedimente Sedimente
Roci vulcanice
oceanice, soluri, roci Argila arsa
vulcanice)
Mineralogie si granulometrie magnetica utilizand curba de histeresis
Campul magnetic terestru

Campul magnetic terestru este un vector

variabil in timp si spatiu


B  ( BN , BE , BV )  ( B, D, I ) BH  B cos I  BE2  BN2
B  BN2  BE2  BV2 BV  B sin I
BE BN  B cos I cos D
tgD 
BN BE  B cos I sin D
BH  BN2  BE2 B  BN2  BE2  BZ2
BV D  tg 1 ( BE / BN )
tgI 
BH
I  tg 1 ( BV / BE2  BN2 )
Campul magnetic terestru (geomagnetic) la suprafata Pamantului
Este, in proportie de 90%, creat de un dipol geocentric inclinat.

Polul geomagnetic:
80°N, 72.2°W si 80°S,
107.8°E

 Polul magnetic:
Nordul Canadei (85.0°N,
132.6°W); Sudul Australiei
linga coasta Antarcticii
(64.4°S, 137.3°E)
 Migrarea Polului
Geomagnetic Nord

- Incepând din 1832 Polul Nord

Magnetic a migrat catre nord cu o
viteza de circa 11km/an si a ajuns în
jur de 1990 în nordul insulei Bathurst
(Canada) la 77.0°N, 102.3°W.

- Polul Magnetic Sud a migrat catre N-

NW cu o viteza medie de circa 9
km/an începând din 1841. El s-a
deplasat din interiorul continentului
Antartica intr-o pozitie situata în
oceanul Indian la 65°20’S, 138°10’E.
 Sursele campului geomagnetic
1. Câmpul magnetic principal care este generat de curenţii electrici din nucleul lichid al Pământului şi
posibil de scurgerile de curent în mantaua adâncă.
2. Câmpul magnetic crustal, creat de magnetizarea indusă sau remanentă a materialelor din crustă.
3. Câmpul magnetic extern, produs de curenţii electrici din ionosferă şi magnetosferă şi modulat de
vântul solar şi câmpul magnetic interplanetar.
4. Câmpul magnetic indus, produs de curenţii electrici din oceane sau stratele conductive din crustă
sau manta care apar datorită variaţiilor de flux magnetic ale câmpului extern.

Anomaliile magnetice Sursele externe produc variatii pe termen scurt

crustale

Campul dipolar
si cel nedipolar
Variatiile pe termen
lung
 Inversiunile campului geomagnetic

Camp magnetic normal Camp magnetic invers

Polaritate normala Polaritate inversa

 Ocazional si aparent intimplator pot aparea schimbari mai mari ale campului
magnetic terestru, intensitatea scazand dramatic iar directiile variaza mult dupa
care campul revine la starea sa initiala. Aceste fenomene se numesc excursii
geomagnetice.
 Si mai rar campul se destabilizeaza similar excursiilor geomagnetice dar in loc sa
revina la starea initiala se stabilizeaza pe polaritate inversa – inversiune a campului
magnetic terestru
 Are loc o inversare globala cu 180° a câmpului dipolar mediat pe câteva mii de ani
Situatia asemanatoarecu câmpul actual se numeste polaritate normala, iar cealalta
polaritate inversa
Inversiunile campului magnetic terestru in ultimii 200 Ma
Scara de polaritate a câmpului
geomagnetic în intervalul 259
– 580 Ma
Scara de polaritate a
câmpului geomagnetic
în ultimii 6Ma
Modele de tranzitie

1. reducerea marimii momentului

magnetic dipolar axial si cresterea
acestuia în directia opusa;

2. rotatia dipolului fara variatia marimii

momentului acestuia.
 Magnetizarea rocilor

Momentul magnetic al rocii este dat de produsul intre

susceptibilitatea magnetica si campul magnetic terestru

2. MAGNETIZAREA REMANENTA
Magnetizare termoremanenta remanenta: este magnetizarea remanenta
achizitionata de o roca in timpul racirii de la temperaturi mai mari de temperatura Curie
(T>700C), la temperatura medilui ambiant, in prezenta campului magnetic terestru.

Magnetizare remanenta detritica: este magnetizarea remanenta achizitionata in timpul

formarii unei roci sedimentare prin alinierea cristalelor feromagnetice in apa in prezenta
campului magnetic terestru.

Magnetizare remanenta chimica: este magnetizarea remanenta

achizitionata de un cristal feromagnetic in timpul cresterii in prezenta
campului magnetic terestru