Dezvoltarea capacitatilor

de rezolvare pasnica a
conflictelor.

A realizat eleva Grupei AM-101

Procoava Nadejda
Conflictul este unul dintre cele mai răspândite fenomene în
viaţa, în procesul de comunicare al oamenilor. De-a lungul
întregii istorii oamenii nu au putut trăi fără a avea
conflicte, începând cu certuri nesemnificative şi terminând
cu războaie. Oare chiar sunt conflictele un atribut necesar
al societăţii umane?
Dacă analizăm caracterul contradictoriu şi diversitatea
naturii umane, devine clar că viaţa oamenilor este
imposibilă fără conflicte, dar oare toate conflictele sunt
necesare în viaţa noastră? Conflictele pot fi împărţite în
două categorii:

reale,
inventate (ireale).
 În cazul conflictelor reale, are loc o
contradicţie, o divergenţă de interese,
dorinţe, tendinţe, care împiedică
interacţiunea normală a oamenilor,
împiedică atingerea scopurilor şi duce
la apariţia conflictelor. Soluţionarea
unui astfel de conflict este orientată
spre obţinerea unui anumit rezultat –
înlăturarea divergenţelor.
 În cazul conflictelor
inventate (ireale),
scopul părţilor care se
află în conflict este
exprimarea emoţiilor
negative, clarificarea
relaţiilor, dar nu
înlăturarea unui
obstacol real, a
divergenţelor. "
 Din ce cauză apar conflictele? Motivele pot fi
următoarele:
•Divergenţa de scopuri, interese, opinii, concepţii de
viaţă, modalităţi de atingere a scopurilor,
particularităţi individuale ale oamenilor. De la bun
început toţi suntem diferiţi. Dar acesta nu este un
motiv pentru conflict – de cele mai multe ori
conflictul are loc din cauza incapacităţii noastre de a
ne înţelege cu ceilalţi, de a ajunge la un compromis.

• Conflictogenii - cuvinte sau acţiuni care pot duce

la conflict, fără ca persoana să aibă o astfel de
intenţie. Nu vrei să jigneşti pe cineva, o spui fără să te
gândeşti… iar el s-a simţit ofensat. Întotdeauna
trebuie luată în consideraţie reacţia pe care o pot
provoca cuvintele tale, să te gândeşti dacă merită să
faci sau să spui ceva.
Conflictogenii sunt:
manifestarea superiorităţii (critica, ameninţările, învinuirile, ironia, bătaia de joc,
încercările de înşelăciune, ascunderea informaţiei, întreruperea, ignorarea
interlocutorului);

manifestarea agresivităţii;

manifestarea egoismului (te gândeşti doar la tine)

Răspunsul la agresiune cu o agresiune şi mai mare.
Există foarte puţine cazuri în care trebuie să
ripostezi persoanei care te-a jignit imediat şi
mai agresiv – doar atunci când viaţa ta este în
pericol. În toate celelalte cazuri e bine să
aplici toate modalităţile de atenuare a
conflictului (deoarece agresiunea drept răspuns
nu face decât să provoace o agresiune şi mai
mare din partea celuilalt) şi doar apoi să treci la
rezistenţa dură.

O mulţime de conflicte apar din cauza că vrem

ceva de la cei din jur, venim cu nişte pretenţii,
iar aceştia nu se prea grăbesc să ne facă pe plac
(probabil, nu vor). Comunicarea cu un om
căruia toţi îi sunt obligaţi cu ceva, nu e uşoară şi
nici plăcută. Să vedem dacă nu ai şi tu tendinţa
de a deveni o astfel de persoană.
Pentru a accepta oamenii aşa cum
sunt şi a-i ierta, trebuie să
înţelegem ce anume nu ne place la
ei. Altfel, putem fi supăraţi la
infinit – e mai bine să încetăm să
credem că cei din jur ne datorează
ceva şi să acceptăm situaţia aşa
cum este.
Important într-un conflict nu este
să ieşi învingător, ci să ieşi cu
pierderi minime (demnitate,
nervi, bani, forţe etc.).
 Din conflict poţi ieşi în mod pasiv (evitându-l) sau activ (apărându-te sau atacând).
În primul caz, deja după conflict, poţi să te gândeşti încă mult timp că nu ai reacţionat
la timp ca să răspunzi la grosolănie sau ofensă, n-ai reuşit, n-ai observat… şi alte "nu
ai"; devii prost dispus, te simţi umilit, te îndoieşti de forţele proprii, eşti nemulţumit de
tine. Prejudiciul moral este evident. În al doilea caz există pericolul serios de a suferi
prejudicii fizice (sau morale), dacă adversarul se dovedeşte a fi mai puternic. O altă
traumă morală sau fizică. Ce câştigi cu o astfel de strategie de ieşire din conflict?
Nimic.
Modalităţile de comportament în situaţiile de
conflict pot fi următoarele:
presiunea (insistenţa, constrângerea, agresivitatea, folosirea
autorităţii, atingerea scopului prin orice modalitate);

retragerea (evitarea conflictului);

supunerea (adaptarea, cedarea, refuzul de a lupta, renunţarea la

interesele proprii);

compromisul (cedări reciproce, căutarea căii de mijloc);

colaborarea (luarea în consideraţie a intereselor reciproce şi găsirea

unei soluţii reciproc acceptabile).
Dar există oare modalităţi mai eficiente de soluţionare a divergenţelor?
S-a dovedit că orice modalitate este eficientă, dacă este aplicată în
situaţia corespunzătoare (adecvată). Important este să determini cum
vrei să închei situaţia respectivă, ce vei câştiga, ce vrei să obţii.

E important să ştii: oricât de dificilă ar fi comunicarea

cu o anumită persoană, întotdeauna există o soluţie.
Mulțumesc pentru atenție