TEMA : TELERADIOGRAFIA

CRANIO-FACIALA. METODELE
IMAGISTICE DE DIAGNOSTIC
FOLOSITE IN PATOLOGIA A.T.M

A elaborat : Graur Daniela S1705

Profesor : Zagnat Vasile
Teleradiografia .Notiuni generale .

 Teleradiografia sau radiografia cefalometrica este

o metoda de radiodiagnostic care ofera o imagine
de ansamblu asupra structurilor osoase ale
viscerocraniului si o parte a neurocraniului.
 Teleradiografia este un examen indispensabil in
ortodontie. Cu ajutorul ei se pot face predictii
asupra cresterii mandibulare a copiilor, permitand
efectuarea unor masuratori ortodontice exacte si se
pot determina modificarile care au aparut in timpul
tratamentului ortodontic.
Teleradiografia .Notiuni generale .

 Teleradiografia de faţă poate da indicaţii asupra

dezvoltării verticale şi transversale a masivului facial.
 Teleradiografia axială urmăreşte dezvoltarea
ramurilor orizontale şi, în oarecare măsură, a masivului
facial.
 Teleradiografia de profil evidenţiază tulburările de
dezvoltare în plan vertical şi sagital a masivului facial,
dând cele mai multe indicaţii despre natura, direcţia şi
gradul de dezvoltare a structurilor osoase ce însoţesc
anomalia
 Teleradiografia .Notiuni generale .
Indicatii si domenii de aplicare.
Indicatii:
 Metoda este utilă şi în diagnosticul afecţiunilor :

 - odonto-parodontale (traumatice, inflamatorii, tumorale)

 - ATM : traumatice, degenerative (stadii avansate), tumorale

 - craniene : traumatice, leziuni litice şi/sau osteocondensante

 - intracraniene – indirect, prin modificările produse asupra tăbliei interne şi

calcificări :
- atrofie de compresiune - leziuni litice/osteocondensate localizate - semne de
HIC (impresiuni digitale; selare)
- calcificări intracraniene tipice/atipice

- Domenii de aplicare :
- *Chirurgie omf
- *Ortodontie(planificarea sau verificarea evolutiei tratamentului orthodontic )
 Tehnica efectuarii teleradiografiei
Teleradiografia de profil.
 Teleradiografia consta in radiografierea oaselor
craniului si ale fetei, precum si a partilor moi , in priectie
ortogonala , fara deformarea imaginii.
 -Subiectul e asezat la o

distanta de 1.5-4m de tubul

aparatului ;
 -Placa radiografica trebuie sa

fie in contact cu fata pacientului

si paralela cu planul medio-sagital
 Teleradiografia de profil.
 evidenţiază tulburările de dezvoltare în plan
vertical şi sagital a masivului facial, dând cele mai
multe indicaţii despre natura, direcţia şi gradul de
dezvoltare a structurilor osoase ce însoţesc
anomalia
 Tehnica realizarii teleradiografiei de
profil:
 distanţa dintre tubul roentgen şi planul medio-sagital al capului trebuie
să fie de 3-5 m, iar distanţa între subiect şi filmul radiografic să fie de 14
mm
 Capul pacientului se fixează cu ajutorul unui
cefalostat, astfel încât planul Frankfurt să fie
orizontal.
 Clișeul radiografic se realizează în ocluzie centrică,
rugând pacientul să închidă cavitatea orală și să
efectueze mișcarea de deglutiție.
 Fascicolul de raze trebuie să fie centrat pe conductul
auditiv extern, iar timpul de expunere să fie constant.
!!!!! Creşterea distanţei subiect- sursa de emisie a radiaţiilor diminuă foarte
puternic mărirea structurilor laterale.
Utilajul si pozitionarea pacientului
Puncte de reper osoase
Puncte de reper cutanate
 SUBNAZAL, la nivelul joncţiunii buzei superioare cu nasul;
 ŞANŢUL LATERAL SUPERIOR ŞI INFERIOR;
 STOMION (Sto) - punctul de unire a buzelor; corespunde
marginii libere a incisivilor superiori în estimarea estetică.
Planurile de orientare
 sunt planuri în funcţie de care se face poziţionarea
capului în cefalostat:
 -planul de la Frankfurt (Po-Or), cel mai folosit,
 - planul medio-sagital.
Planurile de orientare
Planurile de referinţă
 sunt planuri ale construcţiei cefalometrice
Tehnici de explorare radio-imagistica
a ATM
In prezent se apeleaza la :
 -radiografia panoramica (eventual digitalizata),

 -OPT,

 - Artrografia temporo-mandibulara (reprezinta

singura posibilitate de a evidentia meniscul

articular)
 -computer-tomografie

 -IRM.

 - Tomografia conventionala
Incidenta dupa PARMA
 este o incidenta de profil, cu ajutorul careia se
radiografiaza fiecare ATM, in pozitie gura inchisa si
gura deschisa.
 Articulatia de examinat este langa caseta, iar tubul
radiogen se afla de partea articulatie temporo-
mandibulare opuse.
 In aceste conditii, ATM de langa tubul radiogen,
datorita proiectiei conice, va aparea marita si neclara,
iar cea de langa film va aparea clara,
individualizandu-se elementele radioopace care o
compun;
A.T.M
A.T.M la Tomografia Computerizata
Anatomia radiologica normala a ATM

Articulatia e foarmata din doua componente majore,

asociind elemente:
 radioopace – scheletul temporo-mandibular;

 radiotransparente – complexul menisco-capsulo-

ligamentar si muschii.
Meniscul si elementele capsulare
 Meniscul- este mai gros pe versantul sau intern, fiind
fixat, ligamentar, de condilul mandibulei.
 *In repaos fiziologic -- capul condilului mandibular este
centrat in cavitatea glenoida;
 * In ocluzie—(moment activ,ca rezultat al muschilor
masticatori), capul condilului mandibular se deplaseaza
posterior, reducand spatiul retro-condilian;
 *In deschidere maxima a gurii-- rotatia si translatia
anterioara a condilului mandibular il plaseaza (sau
depaseste) anterior in punctul cel mai decliv al
condilului temporal (tubercul anterior).
Capsula articulara
 Adera la menisc si inglobeaza formatiunile descrise,
fiind captusita in interior de sinoviala.
 Ea este intarita pe partile laterale printr-un
ligament extern ( foarte rezistent) si un ligament
intern (subtire).
 Muschii
 Cei care intervin in mobilitatea ATM sunt:
-maseterul,
-muschiul temporal si
-muschiul pterigoidian.
 Dintre acestia este de mentionat rolul muschiului

pterigoidian extern, al carui fascicul superior se

insereaza pe portiunea anterioara a meniscului,
fasciculul inferior inserandu-se pe portiunea
anterioara a gatului condilului mandibulei.
Anatomia radiologica patologica a ATM

Traumatice- contuzii, fracturi,

luxaţii
 Infecţioase: - artrite acute şi
cronice
 Degenerative - artroze
 Diagnosticul imagistic al artritelor
ATM
 Artritele ( inflamarea tuturor componentelor ATM)
,sunt datorate fie unor procese infectioase cu evolutie
lenta sau prelungita .
 Acestea pot fi :

-Acute
-Supurate prelungite
 Artritele acute

 Clinic:triada simptomatica, dureri, limitarea

miscarilor, semne de inflamatie locala.
 Ragiologic :

-in cazului exudatului intra-articular se intalneste

largirea spatiului articular,
-capul condilului aparand dislocate in jos si inainte,
spre tuberculul temporar si o arie larga de
radiotransparenta supra si retro condiliana –
prezenta lichidului intra-articular in cantitate mare.
Tomografie ,,Artrita acuta ‘’
Artritele cronice, artrozele

 Sunt datorate fie unor procese distrofice, degenerative, in

cadrul unor colagenoze, boli reumatismale, sau chiar
determinate prin traumatisme mecanice, in dezechilibrele
ocluzo-articulare.
Radiologic:
 -ingustarea spatiului articular, cu lipsa de
uniformitate a radiotransparentei acesteia.
 -neregularitati ale contururilor osoase, cu aparitia
de mici proeminente osteo-fitice-ciocuri osoase.
 -deformatii ale componentelor osoase ale
articulatiei
Artritele cronice, artrozele
 -condil turtit, condil alungit, condil in cioc de flaut
 -tubercul temporar atrofiat cu panta condiliana
stearsa
 -neregularitati ale cavitatii glenoide
 -discordanta dintre dimensiuni ale cavitatii
gelenoide si ale capului condilian
 -subluxatii ale condilului mandibular, acesta se
poate gasi sub tuberculul zigomatic, pe radiografie
cu gura inchisa, sau chiar inaintea sa, cavitatea
glenoida aparand uneori complet goala.
Tomografia ,,Artrita Cronica ‘’
Poliartrită reumatismală bilaterală
 distrucţie osoasă, prin osteomielită, a ambilor condili,
scleroză reacţională, pierderea configuraţiei normale
Diagnosticul imagistic al luxatiilor
ATM
 In mod obisnuit se produc luxatii anterioare, cele
laterale si posterioare sunt exceptionale, de regula
insostite cu fracture ale condilului sau ale conductului
auditiv.
Luxatiile anterioare
 RADIOGRAFIC :arata cavitatea glenoida goala,
condilul fugit din articulatie proiectandu-se inaintea
tuberculului temporar sub arcada zigmoatica.
Uneori identificarea capului condilian este
ingreunata de superpozitia arcadei care il
mascheaza.
 Luxatiile laterale ( unilaterale ,
bilaterale )
 RADIOLOGIC :
-capul condilului depaseste in afara marginea
externa a arcului zigomatic, de asemenea, se poate
depista fractura condiliana controlaterala.
 Luxatiile posterioare
 RADIOLOGIC:
 se vad infundarea capului condilian, precum si
continuitatea tavanului cavitatii glenoide si pretele
conductului auditiv; acestea pot fi dificil depistate
pe radiografiile standard, fiind necesare
tomografii.
 Diagnosticul imagistic al
contracturilor ATM
 Anchiloza temporo-mandibulara (unilaterala,
bilaterala)
Este definita ca imposibilitatea permanenta a
miscarilor de deschidere a gurii, datorita suprimarii
articulatiei temporo-mandibulare prin sutura
osteofibroasa, intre apofiza condiliana si temporal.
Anchiloza temporo-mandibulara
 In anchiloza unilaterala:
 -se vede scurtarea ramului ascendant si a intregii
hemimandibule de partea bolnava cu unghiul
mandibular mai inchis.
 In acnhiloza bilaterala:
 - se constata scurtarea ambelor ramuri mandibulare cu
proeminenta segmentului goniac, relieful mentoniar este
sters;
 -procesul alveolar la nivelul arcului anterior, impreuna
cu dintii frontali, avand o inclinare vestibulara, calcand
inapoia arcadei superioare.
Aspecre radiologice
 stergerea interliniei articulare;
 imaginea radio-opaca a blocului osos;
 apare o simpla sudura osoasa intre capul condilian si
temporal, conturul capului condilian fiind disparut ca si
interlinie articulara;
 blocul osos depaseste limitele articulatiei propriu-zise,
merge inapoi spre apofiza mastoid si conductul auditiv,
inainte astupa incizura sigmoida, ingloband si apofiza
coronoida;
 medial se extinde in spatiu terigo-maxilar de-a lungul fetei
infra-temporale putand ingloba chiar spina sfenoidului si
apofiza pterigoida;
 Anchiloza mandibulara de tip
anterior (extra-articulara)

Imposibilitatea miscarii mandibulei

poate fi cauzata de sudura apofizei
coronoide la arcada zigomatica si
uneori chiar la tuberozitatea
maxilarului superior, articulatia
temporo-mandibulara pastrandu-si
integritatea anatomica.
Aspecte radiologice
 -se pune in evident hipertrofia deformanta a
apofizei coronoide, avand un contact strans cu
malarul sau cu tuberozitatea maxilarului, fara
sa se poata distinge linia de demarcatie dintre
ele.

 -uneori este un adevarat bloc osos, aspectul

radiografic al articulatiei temporo-
mandibulare este normal