Cap.

MINIMIZAREA RISCURILOR
DE ACCIDENTARE SI DE
IMBOLNAVIRE
PROFESIONALA
 Definitie:
– Minimizarea riscurilor de accidentare si imbolnavire
profesionala se obtine prin aplicarea de masuri de
protectie a muncii

– Masuri de protectie a muncii sint modalitati tehnice,

organizatorice, igienico-sanitare etc. de realizare a
securitatii omului in procesul de munca prin eliminarea
sau evitarea ori diminuarea actiunii factorilor de risc
asupra organismului uman.
 Masurile de prevenire a aparitiei riscurilor sunt
masuri de protectie a muncii prin a caror aplicare
se elimina factorii de risc de accidentare si
imbolnavire profesionala din sistemul de munca
sau factorii de substrat cauzal.
 Masurile de protectie impotriva riscurilor de
accidentare si imbolnavire profesionala sunt
masuri de protectie a muncii prin a caror aplicare
se evita sau se diminueaza actiunea factorilor de
risc prezenti in sistemul de munca asupra
organismului executantului.
 Masurile de protectie a muncii:
– Masuri organizatorice: vizeaza executantul si
sarcina de munca
– Masuri tehnice: referitoare la mijloacele de
productie si mediul de munca
 Masuri de prevenire tehnice
 Masuri de protectie tehnice
– Masuri de protectie colectiva
– Masuri de protectie individuala
 6.1 Selectarea si angajarea
personalului
 Rezultatul unei activitati de triere, alegere si
retinere, fundamentala pe anumite criterii, a
persoanelor considerate cele mai in masura
sa satisfaca cerintele executarii unui anumit
proces de munca

6.1 Selectarea si angajarea personalului

 Examenul medical
– Examenul medical la angajare si in perioada de
adaptare
– Examenul medical periodic
 Examenul psihologic
– Identificarea si evaluarea exigentelor activitatii
in raport cu care urmeaza sa se aprecieze
performanta potentiala a subiectului
– Evaluarea performantei potentiale a subiectului

6.1 Selectarea si angajarea personalului

 Analiza si evaluarea cerintelor activitatii
– Exigente fata de varsta si sex
– Exigente fizice
– Pregatirea necesara profesiei
– Exigente manuale
– Exigente senzoriale (vizuale, auditive, tactile, olfactive,
gustative, etc..)
– Exigente referitoare la procesul de comunicare
– Exigente referitoare la inteligenta
– Exigente fata de personalitate
 Exigente temperamentale
 Exigente sociale
 Exigente privitoare la eficienta
 Exigente de natura etica
 Exigente privitoare la interes

6.1 Selectarea si angajarea personalului

 Evaluarea capacitatilor individuale
(psihodiagnoza)
– Examenul psihologic trebuie sa aiba la baza o
serie de principii generale:
 Principiul obiectivitatii
 Principiul fidelitatii
 Principiul gradatiei
 Principiul relevantei
 Principiul genetic
 Principiul complementaritatii
 Principiul validitatii

6.1 Selectarea si angajarea personalului

 Observatia
– Ofera o imagine sintetica, integrala asupra omului,
completant rezultatele cantitative ale testelor, cu cele
calitative
 Chestionarele
– De interese
– De temperament si personalitate
– Psihopatologie
– De atitudini
 Interviul
– Se obtin trei categorii de informatii
 Date biografice si felul cum a reactionat subiectul la
evenimentele importante din trecut
 Observarea directa a anumitor trasaturi individuale
 Atitudinea fata de activitatea profesionala si fata de varsta in
general

6.1 Selectarea si angajarea personalului

 Graficul “profilului psihologic” –schema de principiu

Nr. crt. Functia psihica Valori I II III IV V

cantitative
1. Perceptie vizuala
2.
…

N Etc…

foarte slab slab mediu bun foarte

bun

6.1 Selectarea si angajarea personalului

 6.2 Organizarea Ergonomica a
sistemelor de munca
 Organizarea sistemelor de munca, trebuie sa fie rationala
si sa se realizeze pe baza studiului muncii si a principiilor
ergonomice

 Locul de munca – este considerata zona strict delimitata in

spatiu, inzestrata cu mijloace de munca si obiecte ale
muncii necesare, organizata in vederea realizarii unei
operatii, lucrari sau pentru indeplinirea unei functii, de catre
un executant cu pregatirea si indemanarea necesare, in
conditii tehnice, organizatorice si de protectie a muncii
precizate

6.2 Organizarea Ergonomica a sistemelor de munca

 Rationalizarea circulatiei obiectelor muncii
 Amplasarea optima a locurilor de munca
 Rationalizarea activitatii executantului
– Principii fundamentale
 Principiul gravitatiei
 Principiul gruparii
 Principiul locului stabilit
 Principiul securitatii muncii
 Principiul simetriei, simultaneitatii si continuitatii
miscarilor efectuate
 Principiul succesiunii logice

6.2 Organizarea Ergonomica a sistemelor de munca

 Categorii de miscari ale executantului

Categoria miscarii Pivotul miscarii Organele de miscare

0 1 2

I Incheietura degetelor Degetele

II Incheietura pumnului Degetele si palma

III Cotul Degetele, palma si antebratul

IV Umarul Degetele, palma, antebratul si

bratul
V Trupul Degetele, palma, antebratul,
bratul si trunchiul

6.2 Organizarea Ergonomica a sistemelor de munca

 Organizarea ergonomica a locului de munca
– Respectarea dimensiunilor antropometrice la dimensiunarea si amplasarea
la locul de munca
– Evitarea pozitiilor nenaturale ale corpului sau prea inclinate
– Evitarea inclinarilor laterale ale trunchiului si capului
– Evitarea mentineri in stare suspendata frontala sau laterala a bratului in
pozitia prea intins
– Adoptarea in limita posibilitatilor, a pozitie de lucru sedentara, care sa
poata alterna cu cea ortostatica
– Locul de munca sa permita atat schimbari in pozitia de lucru, cat si o
pozitie corecta a corpului
– Asigurarea spatiului necesar bratelor
– Construirea sculelor si utilajelor astfel ca aceasta sa corespunda
posibilitatilor omului
– Manipularea obiectelor sa se poate face dupa principii ergonomice
– Situarea zonei de lucru care necesita o supraveghere permanenta astfel
incat sa se poata pastra o pozitie comoda a capului
– Evitarea, in cativitatile care solicita o anumita indemanare din partea
omului, a combinarii acestora cu cele care solicita eforturi
– Alegerea pentru miscari de precizie, cu amplitudine si tensiune musculara
mari, a solutiilor care permit miscari orizontale, nu verticale

6.2 Organizarea Ergonomica a sistemelor de munca

 Asigurarea unui mediu fizic si psihic de
munca neobositor si nepericulos
 Organizarea timpului de odihna si de
necesitati firesti

6.2 Organizarea Ergonomica a sistemelor de munca

 6.3 Instruirea, Formarea si
Informarea.
Propaganda
 Instruirea personalului reprezinta ansamblul
de activitati organizate prin care se
urmareste insusirea cunostintelor si
formarea deprinderilor de securitate si
sanatate in munca.
– Metode de asimilare
– Metode de verificare
– Metode de urmarire

6.3 Instruirea, Formarea si Informarea. Propaganda

 Instructajul introductiv general
Se aplica:
– Noilor incadrati in munca
– Celor transferati de la o unitate la alta
– Celor veniti in unitate ca detasati
– Elevilor scolilor profesionale, liceelor industriale si studentilor pentru
practica profesionala
Scopul:
– De a informa despre activitatile specifice unitatii respective si
principalele masuri de protectie a muncii care trebuie respectate in
timpul lucrului
 Instructajul la locul de munca
– Se face dupa Instructajul Introductiv; are ca scop prezentarea
riscurilor si masurilor de prevenire specifice locului de munca unde
a fost repartizata persoana respectiva
– Cuprinde informatii privind:
 Riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala
 Prevederile normelor specifice de securitate a muncii si ale
instructiunilor proprii

6.3 Instruirea, Formarea si Informarea. Propaganda

 Instructajul periodic
– Se face intregului personal si are drept scop sa
aprofundeze normele de protectie a muncii
– Intervalul intre doua instructaje periodice pentru
lucratori se stabileste prin instructiunile proprii,
in functie de conditiile locului de munca, dar nu
poate fi mai mare de 6 luni.
– Pentru personalul tehnico-administrativ,
intervalul intre doua instructaje periodice este
de 12 luni.

6.3 Instruirea, Formarea si Informarea. Propaganda

 Formarea si perfectionarea specialistilor
– Scop: pregatirea personalului cu atributii in acest
domeniu, respectiv a personalului incadrat in
compartimentele de protectie a muncii
– Principalele obiective ale activitatii de propaganda in
domeniul protectiei muncii sint:
 Modificarea comportamentului individual si colectiv in raport cu
cerintele de securitate si sanatate in munca
 Influentarea si corectarea caracterisicilor personale si colective
care conduc la accidente in munca
 Promovarea unor atitudini corespunzatoare fata de riscuri
 Cultivarea instinctului de securitate individuala si colectiva in
procesul muncii
 Crearea si mentinerea unei dispozitii de receptivitate individuala
si colectiva pentru activitatea concreta de prevenire a
accidentelor de munca

6.3 Instruirea, Formarea si Informarea. Propaganda