BARIERE ALE

COMUNICĂRII
 BARIERE ALE
COMUNICĂRII

1. Bariere de sistem

2. Bariere de proces
 1.BARIERELE CE ŢIN DE
SISTEM
Le identificăm usor
Le identificăm la nivelul:
 agenţilorcomunicaţionali (receptor, emiţător)
 canalului de comunicare (zgomote fizice, interferenţe)

Datorate factorilor:
 fizici
permanenti (deficienţe înnăscute ale interlocutorilor)
ocazionali (acustică defectuoasă a sălii)
 socioculturali
neadecvarea discursului pentru un anumit tip de interlocutor
BARIERE ALE MIJLOCULUI
DE COMUNICARE
 Lingvistice sau extralingvistice
 Instituite de emiţător dar pot ţine şi de destinatar
 bariere psihologice
 obstacole apărute în percepţie, memorie,
convingeri, sentimente
 Defecte de rezonanţă
 informaţia nu corespunde nevoilor individului care
nu intră în consens cu emiţătorul
 BARIERA DE LIMBAJ
partenerii nu cunosc aceeaşi limbă
comunicarea este perturbată dar nu este
anulată (limbajul semnelor asigură contactul şi
înţelegerea până la un anumit nivel)
 BARIERA DE TEZAUR
apare la nivelul receptorului
adesea este iniţiată de cel care comunică
receptorul recunoaşte cuvintele, combinaţiile
lor în frază, dar nu sesizează sensul general sau
sensul subtil al comunicării
pentru înţelegerea unor mesaje este necesară
preexistenţa unui fond de cunoştinţe anterior
tezaurizate
 CANTITATEA
INFORMAŢIEI

 se referă la partea din mesaj care are

semnificaţie pentru receptor, la noutatea
informaţiei pentru cel ce primeşte
comunicarea şi nu la volumul de informaţii
(numărul de cuvinte raportate la unitatea de
timp)
2. BARIERE DE PROCES
 rezultatul interacţiunii din interiorul
comunicării
 prejudecăţi
limbajul verbal
 lipsă de consonanţă

limbajul nonverbal
 intenţii
Altman, Valenzi şi Nodgetts (1985) consideră
drept bariere majore ale comunicării:
 blocajele emoţionale
 repertoriile comunicaţionale diferite
 incapacitatea emiţătorului de a se
exprima adecvat
 caracteristicile personale ale unuia sau
altuia dintre comunicatori
Wilcox, Ault şi Agee (1989), referindu-se la mesaj
ca element central al comunicării, identifică
bariere de tipul:
 fonduri experenţiale divergente ale
participanţilor
 diferenţe educaţionale
 diferenţe de interes privitor la mesaj
 diferenţe privind nivelul de inteligenţă
 lipsa respectului reciproc
 diferenţe de vârstă, sex, rasă sau clasă socială
 diferenţe de stăpânire a limbajului
 lipsa abilităţilor de comunicare la emiţător
 lipsa abilităţilor de ascultare la receptor
 închiderea în ceea ce priveşte fondul
informaţional
Haney (1988) precizează că:
 o barieră de tipul lipsei unui repertoriu
comun se soldează cu ratarea înţelesului
Baron şi Byrne (1987) identifică “scurtături
mentale” care pot produce bariere în
comunicare:
 disponibilitatea euristică
 efectul falsului consens
 efectul însufleţirii
 teoria perseverenţei
 reprezentativitatea euristică
Torrington şi Hall încearcă o sinteză a
barierelor comunicative (1991):
 bariere în trimiterea mesajului
 bariere la nivelul receptării
 bariere de înţelegere
 barierele acceptării
 barierele de acţiune
Steers prezintă tipuri de bariere:
 distorsiunea
 omisiunea
 supraîncărcarea
 sincronizarea