Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale

care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a

ecosistemelor (organismele vii și mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori
poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar
fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine
din activitățile umane.
 TIPURI DE POLUANŢI

- derivati ai carbonului si hidrocarburi lichide

- derivati ai sulfului si azotului
- derivati ai metalelor grele(Pb, Cr)
- derivati ai fluorului
- materii plastice
-pesticide
-materii organice fermentescibile
 TIPURI DE POLUARE CHIMICĂ

1. Poluarea aerului

2. Poluarea apelor

3. Poluarea solului
 1.Poluarea aerului

Atmosfera , denumita adesea oceanul aerian, este un

amestec de gaze, denumit aer. Prin sursele de poluare se
inteleg acele locuri de provenienta a agentilor nocivi.
Se deosebesc:
-surse de poluare artificiale: care sunt cele mai numeroase :
intreprinderi industriale, mijloacele si caile de transport si
sistemele de incalzire. Aceste surse de poluare reprezinta cele
mai importante surse de poluare.
-surse de poluare naturale: sunt reprezentate de sol, de catre
emanatiile vulcanice, plante si unele fenomene ale naturii.
Aceste surse de poluare sunt in general mai putin importante
fie, din cauza raritatii fenomenelor, fie datorita emanatiilor in
cantitati reduse.
 Efecte pe scara-larga

Inaltele cosuri de fum pe care le

folosesc industriile si filtrele lor nu
indeparteaza substantele poluante doar
prin propulsarea lor in straturile inalte
ale atmosferei, asa ca se considera
posibilitatea sa se reduca concentratia
agentilor poluanti in arealul respectiv,
in locul unde se produc. Poluantii pot fi
insa transportati la mari distante de
locul originar al emisiei, si pot produce
efecte adverse in alte areale. Emisiile
de sulf si de azot cauzeaza ploi acide.

Cresterea pe scara mondiala a

consumului de petrol si carbune inca
din anii ’40 au condus la cresteri
substantiale de dioxid de carbon.
Rapoarte de cercetare ale SUA,
eliberate in anii ’80 indica faptul ca
efectul de sera este in crestere si ca
natiunile lumii ar trebui sa faca ceva in
aceasta privinta.
 2.Poluarea apelor
•

Poluarea chimica rezulta din deversarea in ape a diversilor compusi ca : nitrati, fosfati
si alte substante folosite in agricultura, a unor reziduuri si deseuri provenite din industrie sau
din activitati care contin plumb, cupru, zinc, crom, nichel, mercur sau cadmiu. Dealtfel,
poluarea apelor cu nitrati si fosfati a devenit tot mai ingrijoratoare in ultimul timp, mai ales in
tarile cu agricultura dezvoltata si industrializate. Excesul de ingrasaminte cu azot in sol sau
din alte surse poate face ca o parte din nitrati si nitriti sa treaca in apa freatica in cantitati
mari. Consumul de apa cu concentratie mare de nitrati poate duce la "boala albastra" a
copiilor - methemoglobinemie. O cauza principala a poluarii apelor o constituie hidrocarburile
- prezente in toate fluviile lumii - ca unul din efectele civilizatiei moderne.
 Efectele poluării apelor

Un efect al poluarii apelor, deosebit de grav, este eutrofizarea lacurilor, numita si 'moartea
lacurilor', ca urmare a cresterii fertilitatii acestora prin aport de elemente nutritive, mai ales fosfati si nitrati,
care favorizeaza proliferarea fitiplanctonului si a plantelor acvatice. Putin cate putin, lacul se colmateaza, se
ingusteaza si dispare.
Poluarea chimica a apelor afecteaza fitoplanctonul si macrofitele in mod diiferit, dupa natura
agentului contaminat. Astfel, sarurile de cupru si cromatii sunt toxice pentru alge. Fitoplanctonul este
puternic afectat de numeroase pesticide, mai ales erbicide. De exemplu, erbicidele din grupa Ureelor
blocheaza cresterea fitoflagelatelor. Detergentii sintetici, pe de alta parte, sunt foarte toxici pentru flora
microbiana a apelor. Pestii pot muri din cauza tuturor tipurilor de poluare, dar majoritatea cazurilor mortale
sunt provocate de lipsa oxigenului dizolvat in apa si datorita pesticidelor si a reziduurilor toxice.
Probleme grave ridica, de asemenea, poluarea apelor cu metale grele, mai ales cu mercur, care
atinge o mare acumulare pe lantul trofic. Ansamblul consecintelor ecologice ce rezulta din poluarea
biosferei cu mercur constituie un semnal de alarma pentru a se pune capat comportamentului iresponsabil al
civilizatiei industriale cu privire la calitatea apei.
Trebuie sa ne convingem ca o lupta impotriva poluarii nu poate fi opera unei tari
sau a unei generatii, ci totul trebuie gandit la nivel universal. Este o mare satisfactie sa
constatam la tinerii din lumea intreaga o atractie si uneori chiar un entuziasm pentru
aceasta batalie, menita sa protejeze mediul nostru.
Reintoarcerea la o viata simpla si naturala, care se manifesta prin aceste uriase
reuniuni in aer liber, o anumita simplificare in atitudine si in vestimentatie, un entuziasm
pentru a continua lupta, foarte vizibile in unele tari, sunt indicii incurajatoare.
 3.Poluarea solului
Solul reprezinta acel strat viu de la suprafata litosferei
care permite nasterea ecosistemelor vegetale si face legatura
intre litosfera si biosfera. Solul este un sistem strategic al
biosferei care, in limite foarte largi, contribuie la dezintoxicarea
acesteia , prin sistemele de biodegradare foarte multiple pe care
le pune la dispozitia ei.
Capacitatea solului de a prelungi noxele societatii umane
este limitata, iar abuzurile creeaza dezechilibre si functionalitatea
este greu de reparat.
Poluarea solului consta in acele actiuni antropice care, de
regula conduc la dereglarea functionalitatii normale a acestuia ca
suport si mediu de viata in cadrul diferitelor ecosisteme.
Dereglarile solului se manifesta diferit:
-dereglari fizice: fenomene de compactare, generatoare, generate
de lucrari ale solului, stricarea structurii solului .
-dereglari chimice: sunt generate indeosebi de poluarea solului
cu metale grele, diferite pesticide si ingrasaminte, modificarea
ph-ului solului.
-dereglari biologice: generata de poluarea solului cu germeni de
boli transmisibile plantelor si animalelor.
-dereglari radioactive: solurile capteaza foarte usor poluarea
radioactiva pe care le transmit cu usurinta plantelor si animalelor
pentru o perioada lunga de timp.
 Masuri de prevenire
si combatere a polurii
Măsuri de prevenire a poluarii
Asigurarea populaţiei mondiale, în continuă crestere, cu produse agroalimentare şi a industriei
prelucrate, cu materii prime, impune cu necesitate ca toate resursele de la sol să fie protejate şi
valorificate integral, cu randament sporit şi eficienţă economică cât mai mari.
În acest scop, este necesar să se asigure cele mai bune măsuri de gospodărire a solurilor, de
prevenire şi combatere a fenomenelor de degradare a lor, pentru a se menţine şi spori fertilitatea,
respectiv capacitatea lor productivă. Tocmai în acest scop, recent, în ţara noastră, Ministrul
Agriculturii şi Industriei Alimentare a introdus norme tehnice de protecţie a calităţii solului
obligatorii pentru toţi deţinătorii de terenuri agricole, cu privire la prevenirea degradării solului
datorate excesului de apă, sărăturării secundare, eroziunii prin apă şi vânt, degradării stării fizice a
solurilor, degradării solului prin acidifiere ca urmare a aplicării sistematice şi în doze crescânde a
îngrăşămintelor cu azot cu potenţial de acidifiere, apariţiei de escese sau carenţe în unele elemente
nutritive, contaminării cu diverse substanţe şi organisme dăunătoare.
În acelaşi scop, pentru cunoaşterea tendinţei de evoluţie a calităţii solului de către factorii de
decizie la diferite niveluri, se întocmeşte periodic evidenţa stării de calitate a solurilor, cu efecte de
prognoze şi avertizări asupra eventualelor fenomene sau pericole de degradare a solurilor .
 Măsuri de protecţie

Asigurarea populaţiei mondiale, în continuă crestere, cu produse agroalimentare şi a

industriei prelucrate, cu materii prime, impune cu necesitate ca toate resursele de la sol să fie
protejate şi valorificate integral, cu randament sporit şi eficienţă economică cât mai
mari.
În acest scop, este necesar să se asigure cele mai bune măsuri de gospodărire a solurilor,
de prevenire şi combatere a fenomenelor de degradare a lor, pentru a se menţine şi spori
fertilitatea, respectiv capacitatea lor productivă. Tocmai în acest scop, recent, în ţara noastră,
Ministrul Agriculturii şi Industriei Alimentare a introdus norme tehnice de protecţie a calităţii
solului obligatorii pentru toţi deţinătorii de terenuri agricole, cu privire la prevenirea
degradării solului datorate excesului de apă, sărăturării secundare, eroziunii prin apă şi vânt,
degradării stării fizice a solurilor, degradării solului prin acidifiere ca urmare a aplicării
sistematice şi în doze crescânde a îngrăşămintelor cu azot cu potenţial de acidifiere, apariţiei
de escese sau carenţe în unele elemente nutritive, contaminării cu diverse substanţe şi
organisme dăunătoare.
În acelaşi scop, pentru cunoaşterea tendinţei de evoluţie a calităţii solului de către
factorii de decizie la diferite niveluri, se întocmeşte periodic evidenţa stării de calitate a
solurilor, cu efecte de prognoze şi avertizări asupra eventualelor fenomene sau pericole de
degradare a solurilor.
SPUNEŢI STOP POLUĂRII!

STOP!