TIPOLOGIA ASEZARILOR RURALE

SATUL… O VERIGA DINTR-UN LANT CARE VINE DIN

URMA SI SE VA DESFASURA INAINTE

Satul constituie inca elementul de

baza al peisajului geographic si al
spatiului rural,care se impune prin:

- Numar si densitate considerabile

- modul relativ uniform de
distributie in teritoriu
- Morfostructura destul de variata
- Presiunea crescinda asupra
componentelor fizico-geografice
ale spatiului geographic.
 SATUL MOLDOVENESC

Satul moldovenesc - în general,

şi cel cu vocaţie turistică - în
special, reprezintă un produs
turistic inedit în egală măsură
pentru piaţa naţională cât şi
pentru cea mondială. Pe de altă
parte satul turistic moldovenesc
poate contribui la descoperirea
ţării noastre - ca posibilă
destinaţie turistică, creând
interesul faţă de Moldova ca loc
ce oferă o largă gamă de
experienţe, de vacanţe de
calitate şi chiar oportunităţi de
afaceri.
• Primele asezari rurale mentioate
documentar sint satele daco-
romane cunoscute sub
denumirea pagi si vici. cu o
populaţie ce practica agricultura,
iar uneori şi mineritul
 SATE DE CLACASI

În perioada de înflorire a feudalismului, prin iobăgirea ţăranilor liberi în urma

deposedării lor de pământ, apar satele de clăcaşi, ce aparţineau, de regulă,
mănăstirilor sau boierilor
 SELISTILE

Seliştile sunt menţionate

în documente cu două
înţelesuri: fie de vatră de
sat părăsit, pustiit (cel
mai frecvent) din diferite
motive, care ulterior a
fost, în general, refăcut
pe aceeaşi vatră; fie de
loc cu grădini şi mici
ogoare în jurul satului
 SLOBOZIILE

Sloboziile apar încă din secolul XV, cu o accentuare a fenomenului în secolele următoare, şi
reprezintă sate noi, create de mănăstiri şi nobili din locuitori „adunaţi” de prin alte locuri, care
beneficiază de unele libertăţi, fiind slobozi de bir şi de taxe o anumită perioadă de timp
 SATE ADUNATE
Satele adunate se caracterizează, în general,
zonele cu o economie agricolă intensivă, de
cultura cerealelor şi fragmentare redusă a
reliefului, fiind adesea lipsite de vegetaţie
interioară.
Satele cu structură adunată au, de regulă, un
profil cerealier-zootehnic, un număr relativ mare
de locuitori, în cadrul lor distingându-se mai
multe subtipuri:
– sate compacte, când casele sunt
aliniate la stradă, creează impresia de aşezare
întărită;
– sate aglomerate, cu casele despărţite
între ele prin curţi înguste, străzile sau
drumurile fiind strict delimitate;
– adunate propriu-zis, unde gospodăriile
sunt despărţite prin curţi largi; în vatră există
chiar terenuri pentru culturi sau livezi.
 SATE RASFIRATE

Satele răsfirate constituie, din punct de

vedere structural, un tip de tranziţie de la
risipire excesivă la cel adunat - în cadrul
căruia se observă o tendinţă evidentă de
separare a vetrei de moşie, Satul răsfirat
apare ca o formă veche de organizare cu
caracter agropastoral, relativ bine închegat,
străbătut de uliţe înguste şi, de regulă,
întortocheate, fără vreo ordine. În funcţie de
condiţiile topografice locale, aceste sate pot
prezenta o răsfirare liniară (de vale, de drum,
de culme etc.), o răsfirare areolară (de
versant, de contact, de culme, de vale), o
răsfirare de tip alveolar-pluri-celular
 SATE RISIPITE
Satele risipite, numite şi sate împrăştiate (V. Mihăilescu), sate diseminate sau sate cu case izolate,
constituie aşezările rurale cele mai simple, cu o adaptare perfectă la mediul natural caracteristic, cu
un numit potenţial economic. Satele risipite au stat la originea formării reţelei de aşezări rurale.
Ocupaţia de bază a locuitorilor este creşterea animalelor pe baza fâneţelor şi păşunilor, cu toate că
satele risipite prezente nu s-au limitat numai la păstorit. Ele şi-au afirmat vigoarea şi viabilitatea prin
adaptarea agriculturii la condiţiile de relief mai înalt.