 Un motor electric (sau

electromotor) este un
dispozitiv ce transformă
energia electrică în
energie mecanică.
Transformarea inversă, a
energiei mecanice în
energie electrică, este
realizată de un generator
electric. Nu există
diferenţe de principiu
semnificative între cele
două tipuri de maşini
electrice, acelaşi
dispozitiv putând
îndeplini ambele roluri în
situaţii diferite.
 I.Principiul de functionare

 Majoritatea motoarelor electrice

funcţionează pe baza forţelor
electromagnetice ce acţionează asupra
unui conductor parcurs de curent electric
aflat în câmp magnetic. Există însă şi
motoare electrostatice construite pe baza
forţei Coulomb şi motoare piezoelectrice.
 II.Utilizare

 Fiind construite într-o gamă extinsă de

puteri, motoarele electrice sunt folosite la
foarte multe aplicaţii: de la motoare
pentru componente electronice (hard disc,
imprimantă) până la acţionări electrice de
puteri foarte mari (pompe, locomotive,
macarale).
 III.Clasificare :

 Motoarele electrice pot fi clasificate după

tipul curentului electric ce le parcurge :
 Motor de curent continuu
 Motor de curent alternativ
 Motor de inducţie (asincron)
 Motor sincron
 IV. Elemente constructive

 Indiferent de tipul motorului, acesta este

construit din două părţi componente: stator şi
rotor. Statorul este partea fixă a motorului, în
general exterioară, ce include carcasa, bornele
de alimentare, armătura feromagnetică statorică
şi înfăşurarea statorică. Rotorul este partea
mobilă a motorului, plasată de obicei în interior.
Este format dintr-un ax şi o armătură rotorică ce
susţine înfăşurarea rotorică. Între stator şi rotor
există o porţiune de aer numită întrefier ce
permite mişcarea rotorului faţă de stator.
Grosimea întrefierului este un indicator
important al performanţelor motorului.
 V. Motorul de curent continuu

 Motorul de curent continuu a fost inventat în

1873 de Zénobe Gramme prin conectarea unui
generator de curent continuu la un generator
asemănător. Astfel, a putut observa că maşina
se roteşte, realizând conversia energiei electrice
absorbite de la generator.
 Motorul de curent continuu are pe stator polii
magnetici şi bobinele polare concentrate care
creează câmpul magnetic de excitaţie. Pe axul
motorului este situat un colector ce schimbă
sensul curentului prin înfăşurarea rotorică astfel
încât câmpul magnetic de excitaţie să exercite în
permanenţă o forţă faţă de rotor.
 În funcţie de modul de conectare a înfăşurării de
excitaţie motoarele de curent continuu pot fi
clasificate în:
 motor cu excitaţie independentă - unde
înfăşurarea statorică şi înfăşurarea rotorică sunt
conectate la două surse separate de tensiune
 motor cu excitaţie paralelă - unde înfăşurarea
statorică şi înfăşurarea rotorică sunt legate în
paralel la aceaşi sursă de tensiune
 motor cu excitaţie serie - unde înfăşurarea
statorică şi înfăşurarea rotorică sunt legate în
serie
 motor cu excitaţie mixtă - unde înfăşurarea
statorică este divizată în două înfăşurări, una
conectată în paralel şi una conectată în serie.
 Pentru acţionări electrice de puteri mici şi medii, sau
pentru acţionări ce nu necesită câmp magnetic de
excitaţie variabil, în locul înfăşurărilor statorice se
folosesc magneţi permanenţi.
 Schimbarea sensului de rotaţie se face fie prin
schimbarea polarităţii tensiunii de alimentare, fie prin
schimbarea sensului câmpului magnetic de excitaţie.
La motorul serie, prin schimbarea polarităţii tensiunii
de alimentare se realizează schimbarea sensului
ambelor mărimi şi sensul de rotaţie rămâne
neschimbat. Aşadar, motorul serie poate fi folosit şi la
tensiune alternativă, unde polaritatea tensiunii se
inversează o dată în decursul unei perioade. Un astfel
de motor se numeşte motor universal şi se
foloseşte în aplicaţii casnice de puteri mici şi viteze
mari de rotaţie (aspirator, mixer).
<- Motor continuu.Exemple ->
 VI.SURSE DE CURENT CONTINUU PENTRU
APLICATII ELECTROCHIMICE tip EAEC

 DESTINATIE
Sursele de curent continuu pentru aplicatii electrochimice
sunt echipamente electrotehnice de redresare care
asigura desfasurarea proceselor electrochimice de tip
electroliza, galvanizare, protectie catodica prin furnizarea
curentului continuu cu parametri specifici: intensitate de
ordinul kA si tensiuni reduse.
 CARACTERISTICI TEHNICE
Puterea maxima: 1 MVA
Tensiunea de alimentare: 3 x 220 Vef; 3 x 380 Vef; 3 x
500 Vef; 3 x 660 Vef.
Variatia tensiunii de alimentare: -15%, +10%
 Frecventa tensiunii de alimentare: 50 Hz
Tensiunea de iesire: 0...200 V
Curentul de iesire: 0... 5000 A
Redresorul este protejat la scurtcircuit, suprasarcina si la
supratensiune.
Echipamentul este prevazut cu semnalizari pentru
supravegherea in exploatare.
Sistemul de racire al elementelor semiconductoare este
proiectat in mod optim pentru incarcarea maxima a
acestora (radiatoare de Al, racire pe ambele fete, cu
ventilatie; radiatoare cu tuburi termice cu racire fortata
cu agenti tip freon, racire in ulei pentru aplicatii in medii
cu coroziune)
Grad de protectie: IP 41/ IP 40
Temperatura de functionare ambianta: 0...40 °C
Temperatura de stocare: -25...70 °C
Umiditate: 90%
 Observatie:
 La solicitari exprese se poate lua in discutie orice
parametru, in functie de cerintele beneficiarului.
 SCHEMA ELECTRICA DE PRINCIPIU
DIMENSIUNI DE GABARIT
In functie de parametrii electrici si domeniul de
aplicare, dimensiunile de gabarit variaza intre:
L= 600...1500 mm
l = 600...1000 mm
h = 800...1600 mm
 STANDARDE DE REFERINTA S.F. 6/93
 Schema 
  Surse De Curent Continuu.Exemplu 
 VII. Motorul de curent alternativ

 Motoarele de curent alternativ funcţionează pe

baza principiului câmpului magnetic învârtitor.
Acest principiu a fost identificat de Nikola Tesla
în 1882. În anul următor a proiectat un motor de
inducţie bifazat, punând bazele maşinilor
electrice ce funcţionează pe baza câmpului
magnetic învârtitor. Ulterior, sisteme de
transmisie prin curent alternativ au fost folosite
la generarea şi transmisia eficientă la distanţă a
energiei electrice, marcând cea de-a doua
Revoluţie industrială. Un alt punct important în
istoria motorului de curent alternativ a fost
inventarea de către Michael von Dolivo-
Dobrowlsky în anul 1890 a rotorului în colivie de
veveriţă.
 VIII.Motorul de inducţie trifazat
Motorul de inducţie trifazat (sau motorul
asincron trifazat) este cel mai folosit motor
electric în acţionările electrice de puteri medii şi
mari. Statorul motorului de inducţie este format
din armătura feromagnetică statorică pe care
este plasată înfăşurarea trifazată statorică
necesară producerii câmpului magnetic
învârtitor. Rotorul este format din armătura
feromagnetică rotorică în care este plasată
înfăşurarea rotorică. După tipul înfăşurării
rotorice, rotoarele pot fi de tipul:
 -rotor în colivie de veveriţă (în scurtcircuit) -
înfăşurarea rotorică este realizată din bare de
aluminiu sau -mai rar- cupru scurtcircuitate la
capete de două inele transversale.
 -rotor bobinat - capetele înfăşurării trifazate plasate în
rotor sunt conectate prin interiorul axului la 3 inele.
Accesul la inele dinspre cutia cu borne se face prin
intermediul a 3 perii.

 Prin intermediul inducţiei electromagnetice câmpul
magnetic învârtitor va induce în înfăşurarea rotorică o
tensiune. Această tensiune creează un curent electric
prin înfăşurare şi asupra acestei înfăşurări acţionează o
forţă electromagnetică ce pune rotorul în mişcare în
sensul câmpului magnetic învârtitor. Motorul se numeşte
asincron pentru că turaţia rotorului este întotdeauna mai
mică decât turaţia câmpului magnetic învârtitor,
denumită şi turaţie de sincronism. Dacă turaţia rotorului
ar fi egală cu turaţia de sincronism atunci nu ar mai avea
loc fenomenul de inducţie electromagnetică, nu s-ar mai
induce curenţi în rotor şi motorul nu ar mai dezvolta
cuplu.
 Turaţia motorului se calculează în funcţie alunecarea
rotorului faţă de turaţia de sincronism, care este
cunoscută, fiind determinată de sistemul trifazat de
curenţi.
 IX.Motorul de inducţie monofazat

 În cazul în care sistemul trifazat de tensiuni nu este

accesibil, cum este în aplicaţiile casnice, se poate folosi
un motor de inducţie monofazat. Curentul electric
monofazat nu poate produce câmp magnetic învârtitor ci
produce câmp magnetic pulsatoriu (fix în spaţiu şi
variabil în timp). Câmpul magnetic pulsatoriu nu poate
porni rotorul, însă dacă acesta se roteşte într-un sens,
atunci asupra lui va acţiona un cuplu în sensul său de
rotaţie. Problema principală o constituie deci, obţinerea
unui câmp magnetic învârtitor la pornirea motorului şi
aceasta se realizează în mai multe moduri.
 Prin ataşarea pe statorul maşinii la un unghi de 90° a
unei faze auxiliare înseriată cu un condensator se
poate obţine un sistem bifazat de curenţi ce produce un
câmp magnetic învârtitor. După pornirea motorului se
deconectează faza auxiliară printr-un întrerupător
centrifugal. Sensul de rotaţie al motorului se poate
schimba prin mutarea condensatorului din faza auxiliară
în faza principală.
 În locul fazei auxiliare se poate folosi o spiră în
scurtcircuit plasată pe o parte din polul statoric pentru
obţinerea câmpului învârtitor. Curentul electric indus în
spiră se va opune schimbării fluxului magnetic din
înfăşurare, astfel încât amplitudinea câmpului magnetic
se deplasează pe suprafaţa polului creând câmpul
magnetic învârtitor.
 Efectele unei explozii nucleare sunt:
 mecanice: datorita temperaturilor uriase, presiune
aerului creste foarte mult.Aceasta perturbatie a
presiunii aerului se propaga sub forma unei unde de
soc, care determina distrugerile mecanice;
 termice: in centrul exploziei, temperatura atinge valori
enorme (milioane de grade)
 de iradiere: radiatiile nucleare care insotesc reactiile
fisiune( formate, in general, din fluxuri de neutroni si
radiatii gama) determina efecte bilogice atat pe termen
scurt, cat si pe termen mediu si lung;
 luminoase: intensitatea luminoasa este ata de mare
incat poate provoca leziuni grave ale retinei
 Generator De Curent Monofazat 
 X.Servomotorul asincron monofazat
 Servomotorul asincron monofazat este o maşină
de inducţie cu două înfăşurări: o înfăşurare de
comandă şi o înfăşurare de excitaţie. Cele două
înfăşurări sunt aşezate la un unghi de 90° una faţă de
cealaltă pentru a crea un câmp magnetic învârtitor.
Rezistenţa rotorului este foarte mare pentru a realiza
autofrânarea motorului la anularea tensiunii de pe
înfăşurarea de comandă. Datorită rezistenţei rotorice
mari, randamentul motorului este scăzut şi motorul se
foloseşte în acţionări electrice de puteri mici şi foarte
mici.
 XI.Motorul sincron monofazat

 Este realizat uzual ca motor sincron reactiv

cu sau fără magneţi permanenţi pe rotor.
Asemănător motoarelor de inducţie monofazate,
motoarele sincrone monofazate necesită un
câmp magnetic învârtitor ce poate fi obţinut fie
folosind o fază auxiliară şi condensator fie
folosind spiră în scurtcircuit pe polii statorici.
Se folosesc în general în acţionări electrice de
puteri mici precum sistemele de înregistrare şi
redare a sunetului şi imaginii.
 XII.Motorul sincron trifazat
 Motorul sincron trifazat este o maşină
electrică la care turaţia rotorului este egală cu
turaţia câmpului magnetic învârtitor indiferent de
încărcarea motorului. Motoarele sincrone se
folosesc la acţionări electrice de puteri mari şi
foarte mari de până la zeci de MW.
 Statorul motorului sincron este asemănător cu
statorul motorului de inducţie (este format dintr-
o armătură feromagnetică statorică şi o
înfăşurare trifazată statorică). Rotorul motorului
sincron este format dintr-o armătură
feromagnetică rotorică şi o înfăşurare rotorică de
curent continuu. Pot exista două tipuri
constructive de rotoare:
 cu poli înecaţi şi cu poli aparenţi. Rotorul cu poli
înecaţi are armătura feromagnetică crestată spre
exterior şi în crestătură este plasată înfăşurarea
rotorică. Acest tip de motor are uzual o pereche
de poli şi funcţionează la turaţii mari (3000 rpm la
50 Hz). Rotorul cu poli aparenţi are armătura
feromagentică sub forma unui butuc poligonal pe
care sunt plasate miezurile polilor rotorici şi
bobine polare concentrate. În unele situaţii în
locul bobinelor polare concentrate se pot folosi
magneţi permanenţi. Motorul sincron cu poli
aparenţi are un număr mare de poli şi
funcţionează la turaţii mai reduse. Accesul la
înfăşurarea rotorică se face printr-un sistem inel-
perie asemănător motorului de inducţie.
Motoarele sincrone cu poli aparenţi pot avea
cuplu chiar şi în lipsa curentului de excitaţie,
motorul reactiv fiind cel ce funcţionează pe baza
acestui cuplu, fără înfăşurare de excitaţie şi fără
magneţi permanenţi.
 Înfăşurarea rotorică (de excitaţie) a motorului
parcursă de curent continuu creează un câmp
magnetic fix faţă de rotor. Acest câmp „se lipeşte” de
câmpul magnetic învârtitor statoric şi rotorul se
roteşte sincron cu acesta. Datorită inerţiei, câmpul
magnetic rotoric nu are timp să se lipească de
câmpul magnetic învârtitor şi motorul sincron nu
poate porni prin conectare directă la reţea. Există trei
metode principale de pornire a motoarelor sincrone:
 pornirea în asincron - pe tălpile polare rotorice este
prevăzută o colivie asemănătoare coliviei motorului
de inducţie şi motorul porneşte pe acelaşi principiu ca
al motorului de inducţie.
 pornirea la frecvenţă variabilă - este posibilă doar
atunci când este disponibilă o sursă de tensiune cu
frecvenţă variabilă sau un convertor cu frecvenţă
variabilă. Creşterea frecvenţei se face lent, astfel
încât câmpul învârtitor să aibă viteze suficient de mici
la început pentru a putea permite rotorului să se
„lipească” de câmpul magnetic învârtitor.
 pornirea cu motor auxiliar - necesită un motor auxiliar ce
antrenează motorul sincron conectat la reţea. Când
motorul ajunge la o turaţie apropiată de turaţia de
sincronism motorul auxiliar este decuplat, motorul
sincron se mai accelerează puţin până ajunge la turaţia
de sincronism şi continuă să se rotească sincron cu
câmpul magnetic învârtitor.
 XIII.Motorul pas cu pas
 Motorul pas cu pas este un tip de motor sincron cu
poli aparenţi pe ambele armături. La apariţia unui
semnal de comandă pe unul din polii statorici rotorul se
va deplasa până când polii săi se vor alinia în dreptul
polilor opuşi statorici. Rotirea acestui tip de rotor se va
face practic din pol în pol, de unde şi denumirea sa de
motor pas cu pas. Comanda motorului se face electronic
şi se pot obţine deplasări ale motorului bine cunoscute în
funcţie de programul de comandă. Motoarele pas cu pas
se folosesc acolo unde este necesară precizie ridicată
(hard disc, copiatoare).
Motor Pas Cu Pas.Exemple 

Motor Pas Cu Pas Bipolar