Tema 8

An universitar 2016-2017
Sem. I Licenta

1
Tema 8. Eşantionarea - metode şi tehnici
1. Delimitări conceptuale privind termenii utilizaţi în
procesul de eşantionare
2. Fazele eşantionării
3. Metode de eşantionare şi criterii de alegere a lor
4. Stabilirea dimensiunii eşantionului
5. Calitatea estimaţiilor şi erori de reprezentativitate

2
1. Delimitări conceptuale privind termenii
utilizaţi în procesul de eşantionare
Eşantionarea este o tehnică de cercetare a colectivităţilor totale prin
intermediul unor părţi reprezentative ale acesteia.

Eşantionarea se referă la metode sistematice de selecţie a subiecţilor

care vor fi studiaţi.

Cel mai adesea este necesară selecţia unităţilor de înregistrare din

universul cercetării, deoarece mărimea populaţiei investigate
depăşeşte interesul ori resursele cercetătorului.

Cel mai frecvent, eşantionarea se aplică în cazul anchetelor sau al

sondajelor, când unităţile de înregistrarea sunt indivizi. Alte
metode (analiza de conţinut, observaţia, analiza de reţea) pretind
şi ele selecţia subiecţilor din universul cercetat.

3
1. Termeni cheie – delimitări conceptuale
 Populaţia (colectivitatea generală cercetată) – reprezintă un grup
total ţintă de la care este solicitată informaţia. Totalitatea unităţilor
simple sau complexe care formează obiectul cercetării prin sondaj.
Se disting:
 populaţii finite şi populaţii infinite.
 Numărul locuitorilor ţării sau numărul studenţilor dintr-o universitate
sunt exemple de populaţie finită.
 Numărul volumelor probabil ale recoltelor de grâu dintr-un anumit lan
este un exemplu de populaţie infinită.

 populaţii reale şi populaţii ipotetice.

 Populaţie reală – studenţii dintr-o universitate
 Populaţie ipotetică – toate aruncările posibile ale unui zar, numărul
stelelor de pe cer.
 populaţii omogene şi neomogene.

4
1. Termeni cheie – delimitări conceptuale
 O populaţie conţine diferite subpopulaţii, totodată o populaţie dată
poate fi un element al unei populaţii mai largi.

 Orice populaţie reală poate fi privită ca un element al unei populaţii

ipotetice.

 Noţiune de populaţie se referă la observaţiile ce pot fi facute asupra

unităţilor. O populaţie constă din totalitatea observaţiilor privitoare la
o anumită chestiune.

Sinonimii în teoria sondajului:

Populaţie = Univers = Colectivitate generală cercetată

5
1. Termeni cheie – delimitări conceptuale
 Eşantionul – este o mulţime de elemente selectate după anumite
criterii din populaţia întreagă pentru a fi studiate. Eşantionul
reprezintă o parte sau un număr de elemente ale populaţiei totale.
La dimensionarea eşantionului se au în vedere restricţiile de ordin:
statistic şi organizatoric.
 Eşantionul se notează cu “n” cănd este format din unităţi simple
şi cu “r” când se referă la unităţi complexe. Pentru variabile
alternative, numărul unităţilor care posedă caracteristica ăn
eşantion se notează cu “m”.
 Eşantionare - procesul de alegere din colectivitatea întreagă a
elementelor incluse pentru formarea eşantionului.
 Scopul urmărit prin extragerea a unui eşantion dintr-o
populaţie, cu respectarea tuturor rigorilor teoriei sondajului, este
ca valorile obţinute prin prelucrarea datelor privitoare la eşantion
să poată fi generalizate asupra întregii populaţii.

Adriana Buzdugan, ULIM 6

1. Termeni cheie – delimitări conceptuale

 Sinonimii:
Eşantion = Colectivitate de selecţie
 Unitate a colectivităţii poate fi o persoană, familii, menaje,
companii, organizaţii etc.
 Este important să se definească clar caracteristicile acestei unităţi.
Ex.: un supermarket poate solicita un sondaj a clienţilor efectivi sau a
cumpărătorilor. Întrucît, de regulă nu există lista nominală a
clienţilor, colectivitatea cercetată va fi identificată stabilindu-se
anumite raţiuni – posibil cei care au vizitat supermarketul şi au
făcut cumpărături.

 Indicatorii eşantionului se numesc valori de sondaj.

 Indicatorii populaţiei se numesc parametri.

7
1. Termeni cheie – delimitări conceptuale
 Colectivitatea generală cercetată denumită şi populaţie, este
alcătuită din totalitatea unităţilor simple sau complexe care formează
fenomenul supus cercetării. Cercetarea trebuie să înceapă cu
delimitarea strictă, în timp şi în spaţiu a populaţiei.

 Volumul colectivităţii generale (populaţiei), din care urmează să se

extragă unităţile în scopul formării eşantionului se notează cu ”N” în
cazul unităţilor simple şi cu ”R” în cazul celor complexe. Dacă s-au
înregistrat şi variabile alternative pentru a se estima proporţiile, atunci
unităţile care posedă caracteristica se notează cu ”M”.

 Cercetarea prin sondaj implică folosirea unor noţiuni pereche:

 colectivitate generală - colectivitate de selecţie;
 media colectivităţii generale - media colectivităţii de selecţie;
 dispersia colectivităţii generale - dispersia colectivităţii de selecţie;
 valoarea statistică calculată - valoarea estimată ş.a.

8
1. Termeni cheie – delimitări conceptuale
 Colectivitatea de selecţie (eşantion, probă, mostră) reprezintă acea
parte a colectivităţii generale de la care urmează să se culeagă datele în
scopul extinderii rezultatelor obţinute din prelucrarea acestora asupra
întregului ansamblu.

 Volumul colectivităţii de selecţie se notează cu ”n” când este format

din unităţi simple şi cu ”r” când se referă la unităţi complexe. Pentru
variabile alternative numărul unităţilor care posedă caracteristica se
notează cu ”m”.

 De remarcat este faptul că dintr-o anumită populaţie (colectivitate

generală) pot fi extrase mai multe eşantioane de volum n.

 Un eşantion este considerat reprezentativ atunci când reproduce în

structura sa aceeaşi structură pe care o prezintă şi colectivitatea
generală.
9
Consideraţii teoretice privind eşantionarea
 Populaţia este stabilă.
 Eşantioanele pot fi variate.
 În practică se foloseşte un singur eşantion considerat reprezentativ
pentru populaţia studiată.
 Problema centrală a sondajului – ce generalizări pot fi făcute asupra
unei populaţii, pe baza observării statistice a unui singur eşantion.
 Important eşantionul să fie rezultatul unui proces aleator.
 Aleator înseamnă că toate unităţile unei populaţii au probabilitate
egală de a fi incluse în eşantion. Numai dacă sondajul este aleatoriu,
legile probabilităţii devin aplicabile, făcând posibilă inferenţa statistică
de la caracteristicile eşantionului la cele ale populaţiei.

10
2. Fazele eşantionării
1. Definirea colectivităţii de studiat (planul
observării )
2. Determinarea bazei sondajului
3. Alegerea metodei de eşantionare (extracţie)
4. Stabilirea mărimii(volumului) eşantionului
5. Estimatorii şi precizia lor teoretică

11
2.1Definirea colectivităţii de studiat
(planul observării )

 Planul observării de regulă include un număr de caracteristici ale

populaţiei.

 Pentru reprezentativitatea eşantionului trebuie aleasă

caracteristica populaţiei cu cel mai mare grad de variaţie.

 Criteriul de alegere a caracteristicii reprezentative îl constituie

mărimea coeficientului de variaţie.

! Un eşantion dimensionat în funcţie de cel mai mare coeficient de

variaţie oferă estimaţii cu precizie ţi siguranţă superioară pentru
toate celelalte caracteristici.

12
2.2 Cerinţe pentru baza sondajului
 La momentul constituirii bazei sondajului este important să se
delimiteze clar:
 Unitatea populaţiei
 Unitatea de observare – unitatea despre care se culege informaţia
 Unitatea de eşantionare – unitatea de la care se culege informaţia

O bază de sondaj trebuie să îndeplinească o serie de condiţii:

 Să fie adecvată scopului urmărit şi să cuprindă întreaga populaţie care
va fi supusă sondajului.
 Să nu conţină înregistrări repetate, fiecare unitate să fie cuprinsă în
baza de sondaj o singură dată.
 Să fie exactă, evitând-se includerea unor unităţi care n-ar trebui să
figureze din diferite motive.
 Să fie cât mai actuală posibil.
 Să fie convenabilă - disponibilă într-un singur centru.

13
2.2 Baza de sondaj
Eşantionul, din punct de vedere al organizării trebuie
să aibă unităţile sale simple sau complexe înscrise
într-o ordine aleatoare după un anumit criteriu:
 alfabetic,
 teritorial,
 de timp,
 etc.
care nu are nici o legătură cu rangul de mărime al
valorilor variabilelor luate în studiu.

Adriana Buzdugan, ULIM 14

3. Metode de eşantionare şi criterii de alegere
a lor
Principii de asigurare a reprezentativităţii eşantionului:
 Includerea în eşantion a unităţilor în mod obiectiv fără a
acorda preferinţă uneia dintre ele, fiecare unitate fiind extrasă
din baza de sondaj după principiul hazardului cu o
probabilitate calculabilă şi diferită de zero;

 Eşantionul stabilit să fie suficient de mare ca să permită

redarea trăsăturilor esenţiale ale populaţiei totale, ceea ce va
permite obţinerea, pe baza datelor de sondaj, a unor indicatori
cu un grad mare de stabilitate;

 Includerea fiecărei unităţi în eşantion trebuie să se facă

independent de alte unităţi;

! Practica sondajului demonstrează că reprezentativitatea unui

eşantion depinde în primul rând, de alegerea corectă a
procedeelor şi tipurilor de selecţie.

15
3. Metode de eşantionare şi criterii de alegere a
lor
Clase de eşantioane
I. Eşantioane probabiliste (aleatorii) (probability
sample) – selecţie în care fiecare element al
colectivităţii are aceeaşi probabilitate de a fi inclus în
eşantion.

II. Eşantioane neprobabiliste (nealeatorii) –

dirijate, procesul selecţiei este parţial subiectiv şi nu
există probabilitatea ca o unitate a colectivităţii să fie
selecţionată, nefiind necesară o bază de sondaj.

16
Procedee de selecţie a eşantionului (eşantionare)
 Selecţia aleatoare - exclude orice intervenţie subiectivă a
cercetătorului în alegerea eşantionului. Acest obiectiv se poate
realiza numai dacă selectarea unui element dintr-o populaţie este
aleatoare (întâmplătoare), dacă toate elementele populaţiei au
aceeaşi şansă de a fi alese.

 Selecţiile dirijate (subiectiv organizate/nealeatorii) - alegerea

unităţilor se face de către persoanele care culeg datele.

 Selecţia mixtă - combină principiile sondajului aleator cu ale celui

dirijat. În acest caz este necesar ca mai întâi să se împartă
colectivitatea în grupe tipice după o anumită caracteristică (de
exemplu, personalul după categoria de încadrare sau după
calificare etc.) şi apoi să se extragă aleator câte un eşantion din
fiecare grupă.

Notă: Selecţiile dirijate şi cele mixte se folosesc în special în sondajele de opinie, în

cercetările sociologice şi uneori în studiul cererii de consum a populaţiei.

17
I. Metoda aleatoare de eşantionare
Sinonimii:
Eşantionare aleatoare= Eşantionare probabilistă

 Scopul eşantionării aleatoare (probabiliste) este de a oferi

cercetătorului capacitatea de a realiza inferenţe precise privitoare la o
populaţie mare pe baza unui număr mult mai mic de cazuri.

 Eşantion aleator este acela care este proiectat pe baza regulilor

probabilităţii, care permite determinarea măsurii în care eşantionul
reprezintă populaţia din care a fost selectat. Este considerat aleator
doar acel eşantion în al cărui caz fiecare individ din populaţie a avut o
probabilitate calculabilă de a fi inclus.

18
I. Metode aleatoare de eşantionare
 În practică, selecţiile aleatoare (probabilistice) se realizează prin mai
multe procedee, care derivă dintr-o schemă probabilistică
corespunzătoare rezultatelor obţinute prin tragere la sorţi a unităţilor
pentru a forma eşantionul.
 Selecţia aleatoare poate fi:
a. Fixă ( după planuri de sondaje simple) – presupune
stabilirea de la început a mărimii eşantionului în funcţie de
restricţiile de ordin statistic şi organizatoric. Această metodă se
poate realiza cu sau fără impunerea unor restricţii în procesul
de selecţie. Se aplică în cazul populaţiilor omogene.
b. Secvenţială (după planuri de sondaje cu mai multe etape)
– sunt extrase o serie de eşantioane succesive, până când pe
baza analizei datelor recoltate se constată că sunt îndeplinite
unul sau mai multe criterii prestabilite (stratificarea, sondajul
multistadial, multifazic, sondajul de serii, sondajul secvenţial
etc.). Se aplică în cazul populaţiilor neomogene.

Adriana Buzdugan, ULIM 19

I. Metode aleatoare de eşantionare
A. Sondajul aleatoriu simplu
a. Procedee absolut aleatoare :
1. Procedeul loteriei
2. Procedeul tabelului cu numere întâmplătoare
b. Procedeul mecanic
B. Sondajul stratificat
C. Sondajul sistematic
D. Sondajul cluster
E. Sondajul cu probabilităţi inegale
F. Sondajul multistadial
G. Sondajul Poisson
H. Sondajul în trepte
Adriana Buzdugan, ULIM 20
A. Sondajul aleatoriu simplu
 Sondajul aleatoriu simplu se aplică când unităţile din populaţie sunt
de dimensiuni mici şi nu există diferenţe semnificative între mărimea
diferitelor unităţi ale populaţiei).
 Se mai numeşte eşantionare cu probabilităţi egale sau pură
aleatoare.
 Constă în extragerea întâmplătoare cu ajutorul unei tabele de
numere aleatoare sau a funcţiei “random” a unui eşantion de “n”
indivizi din cele “N” elemente având aceeaşi probabilitate de selecţie.
 Poate fi cu sau fără revenire.
 Conduce la construirea unui eşantion fără a impune restricţii
prealabile.
 Este cel mai aplicat tip de sondaj.
 Avantaje – necesită calcule simple.
 Dezavantaje – este imprecis, prezintă doar valoare teoretică, eroarea
de selecţie depinde de variabilitatea caracteristicilor studiate.

21
A. Sondajul aleatoriu simplu
1. Procedeul loteriei (tragerii la sorţi) - constă în extragerea
dintr-o urnă (Bernoulli) a unor bile sau alte obiecte identice
reprezentând fiecare o unitate a colectivităţii. Se poate realiza
în două variante:
1. procedeul selecţiei aleatoare repetate (al bilei revenite/
reîntroduse);
2. procedeul selecţiei aleatoare nerepetate (al bilei nerevenite).

 Se foloseşte în cazurile în care colectivitatea generală cuprinde un

număr mai mic de unităţi pentru care se pot asigura bile sau alte
obiecte identice care să poată fi incluse într-o urnă.

 În cazul selecţiei nerepetate este exclusă posibilitatea extragerii de

mai multe ori a aceleiaşi unităţi, erorile sunt mai mici, deci
rezultatele obţinute au un grad de precizie mai ridicat.

22
A. Sondajul aleatoriu simplu
2. Procedeul tabelului cu numere întămplătoare – aceste tabele se
alcătuiesc cu ajutorul unei maşini de amestecat numere (randomizatoare).
Plasarea numerelor este întîmplătoare, din orice parte a tabelului ar fi privite.
 Este necesară numerotarea unităţilor colectivităţii generale de la 1 la N şi apoi
extragerea celor n unităţi care formează eşantionul.
Ex.:considerând că în colectivitatea generală sunt 900 unităţi şi se intenţionează constituirea
unui eşantion format din 10% (n=90) se va proceda în felul următor:
 se va alege la întâmplare coloana şi rândul din coloana respectivă cu care se va începe selecţia.
 Numărul respectiv şi numerele aleatoare formate din trei cifre care se vor citi pe coloana
respectivă vor fi notate dacă sunt cuprinse între 1 şi 900 şi diferă de cele reţinute anterior şi se
va renunţa la ele dacă sunt peste 900.
 Se continuă în felul acesta până la formarea completă a eşantionului (90 unităţi).

 Acest procedeu are sens numai prin asociere cu experimente, consemnări

privind frecvenţa de producere a unui fenomen sau de apariţie a unei
caracteristici într-un proces.
 Generarea numerelor aleatoare se poate face cu calculatorul, folosind funcţia
“random” existentă pentru orice limbaj de programare.

23
A. Sondajul aleatoriu simplu
3. Selecţia mecanică - presupune ordonarea unităţilor colectivităţii generale
după o caracteristică oarecare (ordine alfabetică, numărul de la locuinţă
etc.) prin care să se asigure includerea pe cât posibil întâmplătoare a
unităţilor în baza de sondaj.

 Operaţia de alcătuire a eşantionului în acest caz este precedată de stabilirea

pasului de numărare - care trebuie să fie un număr întreg - calculat ca
raport între volumul colectivităţii generale şi volumul colectivităţii de
selecţie (N/n).

 Prin calculul pasului de numărare se obţine împărţirea colectivităţii

generale în grupe de volum egal.

 Pentru constituirea eşantionului se procedează în felul următor: se

selectează la întâmplare (prin tragere la sorţi) o unitate din prima grupă la
care se adaugă succesiv pasul de numărare până la obţinerea celor n unităţi
ale eşantionului.

Adriana Buzdugan, ULIM 24

B. Sondajul stratificat
 Eşantionarea stratificată presupune formarea apriori de grupe omogene de
indivizi, din fiecare grupă extrăgându-se un eşantion.

 Cuprinde două faze:

1. colectivitatea este divizată în grupuri pe baza unor criterii geografice,
demografice, economice.
2. din fiecare grup se extrage un număr predeterminat de componente, alcătuindu-se
astfel eşantionul total.

Ex.:, dacă este important într-un sondaj de opinie ca reprezentarea pe cartierele

oraşului să fie proporţională cu distribuţia din populaţie, vom împărţi cadrul de
eşantionare – listele electorale – pe cartiere şi vom selecta aleator
printr-una din procedurile descrise mai sus din fiecare dintre populaţiile de
cartier.
 Numărul de componente extras din fiecare grup poate fi sau nu proporţional cu
mărimea stratului.

 Avantaje: se îmbunătăţeşte considerabil precizia estimaţiei, straturile fiind

fixate, se poate determina repartiţia optimă a eşantionului pe straturi.
 Dezavantaje: este dificil de rezolvat determinarea optimă a straturilor.

Adriana Buzdugan, ULIM 25

 C. Sondajul sistematic
 Eşantionarea sistematică aleatoare (metoda pasului sau cvasi
aleatoare) se realizează cu ajutorul metodei intervalului egal.

 Se calculează iniţial lungimea intervalului (pasului de numărare) care se

va utiliza în procesul selecţiei. Aceasta se face prin raportarea mărimii
colectivităţii cercetate la mărimea eşantionului.

 Se alege apoi în mod aleatoriu o componentă din colectivitate, care

constituie punctul de pornire pentru celelalte, ţinând cont de lungimea
intervalului.

 Se alege aleatoriu un număr K, cuprins între 1 şi p, p fiind cel mai mare

număr întreg mai mic decât N/n. Se includ apoi în eşantion unităţile cu
numerele K+p, K+2p, K+3p etc. până la epuizarea listei.

Ex.: pe baza unui pas - fiecare al 10-lea element, 1-ul stabilindu-se la întâmplare.

26
C. Sondajul sistematic
 Metoda este numită cvasi aleatoare deoarece în momentul în care
este stabilit primul individ din eşantion este stabilit întreg eşantionul,
astfel că nu se mai respectă condiţia stabilită pentru eşantioanele
aleatoare: probabilitate egală non-nulă de selecţie pentru fiecare
subiect.

 În cazul acestei proceduri, numărul eşantioanelor posibile pentru o

populaţie este egal cu mărimea pasului de eşantionare, ceea ce
constituie din nou o restricţie greu de acceptat de către unii
metodologi.

 Avantaje: este relativ eficient, când în baza de sondaj unităţile

similare sunt apropiate.

 Dezavantaje: este dificil de calculat formula varianţei şi există riscul

de a obţine valori ale estimaţiei aberante din cauza existenţei unei
periodicităţi a valorilor variabilei de interes şi apropierii pasului de
valoarea perioadei.

27
D. Sondajul cluster
 Cluster – clusterele (ciorchini în limba engleză) adună grupuri eterogene care
sunt deja formate ca şi grupuri stabile ( şcoli, organizaţii, menaje etc). Deci, în
eşantionarea cluster, stabilim grupurile de acest tip, din care facem apoi
selecţia.
 Membri grupurilor selectate constituie eşantionul.
 Aceste colectivităţi de asemenea pot fi grupate, iar selecţia din acestea se
poate face, stratificat.
 Ex.: Presupunem că dorim să facem o anchetă cu privire la practicarea
sporturilor la elevii de liceu. În acest caz putem să lucrăm cu o eşantionare
multistratificată de tip cluster. Stabilim că cea mai eficientă tehnică de
anchetă este cea indirectă cu aplicarea chestionarelor în colectivitate (gen
extemporal). În acest caz, obiectivul eşantionării îl vor constitui clasele
de elevi şi nu elevii înşişi. Clasele de elevi vor fi stratificate după an (a IX-a,
a X-a ...), liceu, profil sau tipul liceului (colegiu naţional, liceu teoretic, grup
şcolar). După ce se va realiza această grupare, se vor alege clasele aleator din
fiecare strat, astfel încât să se respecte proporţiile.

28
D. Sondajul cluster
 Se extrag aleator grupuri de indivizi care se cercetează complet (se
extrag locuinţe, fiind intervievaţi toţi membrii locuinţei).

 La aplicarea procedeului de sondaj se pot folosi unităţile simple,

numerotarea se face de la 1 la N sau unităţile complexe, denumite serii
(cluster), numerotate de la 1 la R.

 De obicei se foloseşte în combinaţie cu stratificarea.

 Avantaje: costul redus, se aplică dacă grupurile sunt foarte neomogene,

dar asemănătoare între ele.
 Dezavantaje: datorită asemănării unităţilor din grup, este mai
ineficient decât sondajul aleatoriu simplu.

Adriana Buzdugan, ULIM 29

E. Sondajul cu probabilităţi inegale
 Eşantionarea cu probabilităţi inegale se aplică în cazul populaţiei mari
şi cu diferenţe semnificative între mărimea diferitelor unităţi ale
populaţiei.
 Metoda admite că unităţile populaţiei au “şanse diferite” de a fi
incluse în eşantion.
 Pentru aplicarea metodei este necesară cunoaşterea unor date auxiliare
despre populaţie.

 Avantaje: este foarte precis şi indicat în cazul unei variabilităţi foarte

mari a populaţiei, eroarea de selecţie depinzând de probabilităţile de
incluziune şi mai puţin de variabilitate.
 Dezavantaje: calculele sunt mai complicate şi este recomandabilă
impunerea unei limite inferioare pentru probabilităţile de incluziune în
scopul eliminării erorilor din baza de sondaj. Pentru variabilele
necorelate cu cea care a determinat probabilităţile de incluziune erorile
de selecţie pot fi catastrofale.

Adriana Buzdugan, ULIM 30

F. Sondajul multistadial
 Sondajul multistadial este un sondaj în cascadă:
1. Se extrag grupurile de indivizi
2. În cadrul fiecărui grup se extrag indivizi
Ex.:localităţi – imobile – familii – indivizi

 Procesul de divizarea a grupurilor poate continua,

ajungându-se la definirea unor subgrupuri ş.a.m.d.

 Avantaje: similare sondajului cluster

 Dezavantaje: varianţa, a cărei formulă de calcul este
mai complicată, este aproximată prin cea obţinută, dacă
în prima selecţie s-ar utiliza extragerea cu revenire.

31
G. Sondajul Poisson
 Sondajul Poisson presupune parcurgerea succesivă a
bazei de sondaj, fiecare element fiind selectat independent
de “istorie”, prin generarea unui număr aleatoriu şi
compararea cu probabilitatea de incluziune dorită.

 Avantaje: este foarte simplu de realizat. Este utilizat în

eşantionarea panel care presupune menţinerea unei părţi
din eşantionul vechi la extragerea unui nou eşantion.
 Dezavantaje: nu poate fi controlat precis numărul de
unităţi incluse în eşantion, respectiv poate creşte eroarea
de selecţie.

32
H. Sondajul în trepte
 Sondajul în trepte (multistadial) este un sondaj în cascadă, la
fiecare pas extrăgând-se un subeşantion din eşantionul extras
deja.

 De regulă se extrage aleator simplu un eşantion de volum mare,

pe baza căruia se extrage subeşantionul final foarte precis.

 Avantaje: este utilizat când baza de sondaj este redusă, este bine
organizat, se foloseşte în redresarea nonrăspunsurilor, permite
determinarea unor erori de selecţie realiste.
 Dezavantaje: nu permite calculul de volume, doar prin ipoteze
referitoare la selecţiile de la pasul 2.

33
Elaborarea unui eşantion aleator

1. Stabilirea unităţii de analiză (cine este inclus în

analiză)
2. Întocmirea listei unităţilor de analiză
3. Alegerea metodei de selecţie, astfel încât eşantionul
să fie reprezentativ

Adriana Buzdugan, ULIM 34

Cadrul de eşantionare
 Calitatea unui eşantion aleator depinde de
calitatea cadrului de eşantionare.
 Cărţile de telefon, de exemplu, nu constituie un
bun cadru de eşantionare pentru extragerea de
eşantioane reprezentative pentru sondaje
preelectorale (sunt foarte bune pentru eşantioane
de posesori de telefon, însă).
 Cercetătorul are nevoie de ceva perspicacitate
pentru a găsi cel mai potrivit cadru de eşantionare.

35
II. Metode neprobabiliste de eşantionare
 Sinonimii:
Metode neprobabiliste =Metode empirice
Eşantionarea dirijată (metodă empirică de eşantionare)
 Este făcută de un observator, bun cunoscător al populaţiei cercetate, care
include în eşantion unităţile considerate cel mai reprezentative.
 Avantaje faţă eşantionarea aleatorie: mai ieftină, se aplică pe eşantioane mici şi
când nu există sau nu este accesibilă baza de sondaj.
 Principiul de includere a unităţilor în eşantion constituit prin metoda dirijată:
 Fie A o caracteristică a populaţiei, cunoscută. Se presupune că, printr-un procedeu
oarecare s-a obţinut un eţantion reprezentativ pentru caracteristica A.
 Atunci se admite ipoteza că acest eşantion este reprezentativ şi pentru o altă
caracteristică B, corelată în general cu A.

36
II. Metode neprobabiliste (empirice) de eşantionare

P.S. : eşantionare dirijată (prin apreciere)

A. Metoda cotelor
B. Metoda voluntariatului
C. Eşantionarea la faţa locului
D. Metoda itinerariilor
E. Metoda unităţilor tip

Adriana Buzdugan, ULIM 37

A. Metoda cotelor
 Eşantionarea pe cote presupune următoarele etape:
1. Se stabileşte distribuţia populaţiei în funcţie de anumite caracteristici importante
(pentru care dorim să avem reprezentativitate sex, vârstă, categorie socio-
profesională).
2. Se împarte eşantionul în cote, în funcţie de distribuţiile stabilite la etapa anterioară.
 Cotele reprezintă numărul de subiecţi care au anumite caracteristici.
 Cotele pot fi simple sau legate. Adică distribuţiile pe caracteristicile importante
pot să fie legate sau pot fi luate separat.
 Alegerea criteriilor de cotă se face în funcţie de simplitatea şi uşurinţa de a
delimita corect cota şi de cerinţe psihologice (nu se va folosi veniturile drept
criterii de cotă).
 În urma împărţirii eşantionului (stratificării), fiecare dintre operatori ştie ce
caracteristici trebuie să aibă subiecţii pe care îi va intervieva, aceste criterii
constituind şi criteriu de includere în eşantion.
 Avantaje: este simplă şi nu necesită bază de sondaj
 Dezavantaje: nu permite stabilirea unui interval de încredere, presupune
existenţa corelaţiei dintre variabilele alese pentru determinarea cotelor.

38
 A. Metoda cotelor
Români Ruşi Total Români Ruşi Total

Băieţi 4000 1000 5000 Băieţi 80 20 100

Fete 4000 1000 5000 Fete 80 20 100

Total 8000 2000 10.000 Total 160 40 200

 Principala problemă a eşantionării pe cote derivă din imposibilitatea estimării

erorilor.
 Erorile pot fi apreciate impresionistic prin compararea unor distribuţii sau
indicatori cu datele pe care le avem pe toată populaţia sau cu datele din alte
anchete realizate pe respectiva populaţie.
 Cu toate acestea, calculele de reprezentativitate sunt absolut irelevante matematic.

39
B. Metoda voluntariatului
 Anchetele bazate pe voluntariat se aplică tot mai mult
în studiul opiniei cititorilor de presă ţi a opiniilor
persoanelor cu afinitate unor societăţi.

 Constă în publicarea chestionarului în presă, cititorii fiind

rugaţi să expedieze răspunsurile.

 Eşantionul se formează din rândul cititorilor sursei în care

s-a publicat chestionarul.

 Avantaje: furnizează un volum foarte mare şi bogat de

informaţii.
 Dezavantaje: posibilităţi reduse de extrapolare.

Adriana Buzdugan, ULIM 40

C. Eşantionarea la faţa locului
 Eşantionarea la faţa locului - metoda vizează populaţii
care se găsesc în anumite locuri: muzee, evenimente
culturale, magazine, gări, spitale, aeroporturi, etc.

 După finalizarea procesului/evenimentului se abordează a

“n”- a persoană care intră/iese în/din sediu.

 Stabilirea frecvenţei “n” pentru selectarea persoanei

intervievate depinde de fluxul de vizitatori, în funcţie de
momentul zilei.

 Dezavantajul: supraaprecierea ponderii vizitatorilor

frecvenţi în defavoarea celor ocazionali. Respectiv,
chestionarul trebuie să cuprindă elemente necesare
evaluării frecvenţei prezenţei în locul dat.
41
D. Metoda itinerariilor
 Constă în impunerea unui itinerar de urmat operatorului
de interviu, având diferite puncte de oprire pentru
realizarea interviurilor.
 Metoda este utilizată în zonele dens populate , dar nu mari
şi este combinată cu metoda pe cote, unde se pot evita non
răspunsurile.
 Operatorul trebuie să completeze cotele urmând un traseu
fixat.
 Dacă într-un punct de oprire este refuzat răspunsul,
operatorul trece la punctul următor, evitând astfel non-
răspunsurile.
 Avantaje: permite eliminarea subiectivităţii anchetatorului
în alegerea unităţilor statistice.

42
E. Metoda unităţilor tip
 Se aleg unităţi considerate ca fiind reprezentative (cu o structură
similară) pentru o anumită categorie de elemente ale populaţiei.

 Principiul metodei – diferite caracteristici ale unei unităţi statistice

fiind corelate, anumite variabile pot fi situate în apropierea mediei
pentru mai multe caracteristici. Astfel, populaţia se grupează în
subgrupuri omogene, iar variabila de control reprezintă aceste
subgrupe prin media sa numită unitate tip.
Ex.: împărţirea teritoriului ţării în regiuni cât mai omogene din punct
de vedere al culturilor agricole şi extragerea prin metoda unităţilor
tip a unui eşantion de regiuni medii.

 Metoda presupune o cunoaştere prealabilă foarte bună a subiectului în

studiu.

 Dezavantaje: are tendinţa de amplifica contrastele şi nu este riguros

ştiinţifică.

Adriana Buzdugan, ULIM 43

III. Eşantionarea mixtă
 Se realizează prin combinarea eşantionării aleatoare şi
eşantionarea dirijată, profitându-se astfel de avantajul
fiecăreia şi minimalizându-se în acelaşi timp dezavantajele.
 Selecţia stratificată constituie o eşantionare mixtă.
 Esenţa acestui tip de eşantionare constă în împărţirea întregii
populaţii în straturi, după criterii corespunzătoare scopurilor
sondajului şi în alegerea din fiecare strat a unui eşantion, cu
respectarea regulilor eşantionării.
 Eşantionarea mixtă, tip stratificată este cel mai frecvent
aplicată în cercetarea fenomenelor social-economice de
masă, întrucât aceste fenomene se caracterizează printr-un
înalt grad de neomogenitate.
 Or să fie grupate mai întâi în straturi cât se poate de omogene,
apoi se va face selecţia aleatoare din aceste grupe, astefl eroare
de sondaj va fi mai mică.
Adriana Buzdugan, ULIM 44
4. Stabilirea mărimii(volumului) eşantionului

 Stabilirea eşantionului ce urmează a fi supus

investigaţiei se referă la: determinarea
dimensiunii şi structurii eşantionului, astfel
încât să fie reprezentativ în raport cu
colectivitatea cercetată.

 În practica dimensionării unui eşantion este

necesar să se aibă în vedere două categorii de
restricţii: de ordin statistic şi de ordin
organizatoric.

45
4. Stabilirea mărimii(volumului) eşantionului
1. Restricţii de ordin statistic:
 gradul de dispersie a valorilor caracteristicilor unităţilor
individuale ale colectivităţii;
 probabilitatea cu care se garantează rezultatele; mărimea
intervalului de încredere în care se aşteaptă să se încadreze
rezultatele,
 tipul de selecţie folosit.

2. Restricţii organizatorice:
 fondurile băneşti alocate cercetării,
 numărul şi pregătirea persoanelor ce vor efectua sondajul,
 natura bazei de sondaj,
 dispunerea în spaţiu a unităţilor colectivităţii cercetate,
 timpul afectat cercetării etc.

Adriana Buzdugan, ULIM 46

Intervalele de încredere, nivelurile de siguranţă şi
pragurile de semnificaţie
Intervalul de încredere Nivelul de siguranţă (%) Pragul de siguranţă (%
(xs  z x ) (1- α )100% αx100%
1 2 3

( xs   x ) 68,26 31,74

( x s  1,96 x ) 95,00 5,00

( xs  2 x ) 95,44 4,56

( xs  2,58 x ) 99,00 1,00

( xs  3 x ) 99,73 0,27

( xs  3,29 x ) 99,90 0,10

47
Tipuri de curbe utilizate în sondajele
de opinie
Curba în formă de J Curba în formă de L

Curba în formă de clopot Curba în formă de U

În formă de J: semnifică o favoare dominantă

În formă de L :semnifică o defavoare dominantă
În formă de clopot: semnifică un nivel mediu de favoare pentru majoritatea populaţiei
În formă de U sau V :semnifică împărţirea publicului în două tendinţe opuse în mod clar.

48
Formulele de calcul a mediei şi dispersiei
Denumirea Caracteristici cantitative Caracteristici calitative
indicatorului
Colectivitatea Colectivitate Colectivitatea Colectivitate
generală de selecţie generală de selecţie
(parametrii (valori de (parametrii (valori de
populaţiei) sondaj) populaţiei) sondaj)

A 1 2 3 4
N n
x i x i
P
M w
m
i 1
Media x0  i 1
x  N n
N n
n
 (x  x ) p  p(1  p) 2w  w(1  w)
N

 (x  x) 2 2
2
i
i 0

 02  i 1
2  i 1
Dispersia N n

49
4. Stabilirea mărimii(volumului) eşantionului
Statistici implicate în estimarea reprezentativităţii:
 Parametru – valoarea variabilei în populaţie – statisticile bazate
pe eşantion încearcă estimarea acestor parametri – de ex. Media
veniturilor unei populaţii.
 Media pe eşantion - care estimează media din populaţie;
 Varianţa - gradul de împrăştiere al caracteristicii estimate;
 Eroarea de eşantionare – diferenţa dintre estimare şi mărimea
parametrului în populaţie. Erorile de eşantionare (aleatoare)
trebuie deosebite de cele sistematice, datorate unor erori în
realizarea cercetării. Cele aleatoare nu sunt datorate unor greşeli
ale cercetătorului ci variabilităţii eşantionului selectat din
populaţie.
 Interval de încredere

Adriana Buzdugan, ULIM 50

4. Stabilirea mărimii(volumului) eşantionului
Indicatori statistici de reprezentativitate a sondajelor
a. Estimatorul pentru media populaţiei
b. Eroarea medie de reprezentativitate
c. Eroarea limită maximă admisă care trebuie să fie de +5% pentru o
probabilitatea de garantare a rezultatelor sondajului de 0,95.
Reguli:
 Cu cît volumul eşantionului este mai mare cu atăt valoarea medie
calculată pe baza eşantionului este mai aproape de media
populaţiei;
 Probabilitatea de garantare a rezultatelor trebuie să fie de minim
0,95;
 Eroarea limită maximă admisă trebuie să fie de ±5%
 Volum mare a eşantionului n≥45
 Volum mic a eşantionului ≤45
 Volum max. pentru populaţii neomogene n≤200
51
4. Stabilirea mărimii(volumului) eşantionului
Mărimea eşantionului:
Z 2 p1  p 
n
E2
unde :
Z - nivelul de confidenţialitate (eroarea standard)
N – mărimea populaţiei
E – eroarea maximă
P – proporţia populaţiei care posedă caracteristicile cercetate
Ex.: 1.96 2  0.25
n 2
 1067
0.03
Mărimea eşantionului cu selecţie nerepetată:
N
n

1  Ne 2 

52
4. Stabilirea mărimii(volumului) eşantionului
 Dacă se notează cu „n” mărimea unui eşantion, pentru
estimarea acestuia, când caracteristica cercetată este
exprimată sub forma unor structuri, se va utiliza relaţia:
t  p(1  p)
2

n
 2

 t – coeficientul care corespunde probabilităţii cu care se

garantează rezultatele;
 p – proporţia componentelor din eşantion care posedă
caracteristica cercetată;
 Δω – eroarea limită acceptabilă.
 De exemplu , se cercetează preferinţele pentru un anumit
produs. Se stabileşte o eroare limită de 0,03 şi un coeficient
t, care corespunde unei probabilităţi de 0,95 egal cu 2.
deoarece valoarea lui p nu se cunoaşte se consideră egală
cu 0,5. Eşantionul va fi de 1.111 persoane.
53
5. Principiile estimării parametrilor prin eşantioane
aleatoare
 Se extrag eşantioane repetate din aceeaşi populaţie;
câte eşantioane de 1000 de persoane se pot extrage din 300.000 de mii
de oameni? Combinaţii de 300000 luate câte 1000. Adică foarte multe.

 Fiecărui eşantion i se calculează media parametrului estimat. Să zicem

înălţimea.

 Dacă avem un număr suficient de mare de eşantioane, se poate construi

o histogramă a distribuţiei acestor medii.

 Media acestor medii este egală cu media din populaţie.

 Acestei distribuţii i se poate calcula abaterea standard (abaterea medie

de la medie) care poartă numele de eroare standard.

54
5. Principiile estimării parametrilor prin eşantioane
aleatoare
 Distribuţia de eşantionare a mediei pe eşantioane este normală.
Histograma ia forma unui clopot (clopotul lui Gauss). Cu cât
numărul eşantioanelor este mai mare cu atât mai mult se apropie
distribuţia de rigorile distribuţiei normale.

 Curba normală are anumite probabilităţi care fac posibil calculul

reprezentativităţii eşantioanelor. – plecând de estimarea
proporţiei de estimări care sunt la o anumită distanţă de la media
din populaţiei (parametru). Această distanţă este eroarea
standard.
• 1 e.s. – 68% din estimări
• 2 e.s. – 95% din estimări
• 3 e.s. – 99% din estimări
 Eroarea standard este afectată de varianţa populaţiei şi de
mărimea eşantioanelor realizate.
55
5.Principiile estimării parametrilor prin eşantioane
aleatoare
 A măsura reprezentativitatea înseamnă a aprecia măsura în care
estimările din eşantionul nostru se abat de la parametri din
populaţie. Dar nu ştim, de obicei, parametri din populaţie (altfel
n-am mai face anchete) şi nici nu am realiza un mare număr de
eşantioane din aceeaşi populaţie. Putem înlocui eroarea
standard a distribuţiei de eşantionare cu eroare standard a
eşantionului.

E.S. = abaterea standard/ N2

 Apoi aplicăm proprietăţile curbei normale :

 alegem pragurile de confidenţă (68,26%, 95,44% sau 99,74%)
 calculăm intervalele de confidenţă
 media +/- 1 E.S. la 68%
 media +/- 2 E.S. la 95%
 media +/- 3 E.S. la 99%

Adriana Buzdugan, ULIM 56

Relaţia dintre factorii eşantionului
A B
Volumul eşantionului Volumul eşantionului

Eroarea selecţiei Nivel de siguranţă

C D
Varianţa populaţiei Varianţa populaţiei

Nivel de siguranţă
Eroarea selecţiei

Adriana Buzdugan, ULIM 57

Intervalul de încredere şi nivelul de siguranţă
3e.s 99% IÎ

1e.s 68% IÎ

2e.s 95% IÎ semnificaţie

58
Calitatea estimaţiilor
 Intervalul de încredere:
 Limitele intervalului de încredere:
 Probabilitatea de garantare:
 Pragul de semnificaţie:
 Balanţa precizie –siguranţă

59
5. Erorile de reprezentativitate
 Erorile de reprezentativitate specifice sondajului pot fi de două feluri:
 1.erori sistematice şi 2.erori întâmplătoare.

1. Erorile de reprezentativitate sistematice pot fi evitate dacă se

respectă întocmai principiile teoriei selecţiei, prin înlăturarea cauzelor
ce duc la producerea lor. Principalele cauze care pot duce la apariţia
erorilor sistematice sunt:
 alegerea deliberată a aşa-ziselor unităţi "reprezentative";
 alegerea la "nimereală" (nu la întâmplare) a unităţilor de eşantion;
 selectarea preferenţială a acelor unităţi care să ducă la rezultatul dorit de
cercetător;
 substituirea din comoditate a unei unităţi de cercetare prin alta
asemănătoare;
 cuprinderea incompletă în sondaj a unităţilor, din motive de comoditate.

60
5. Erorile de reprezentativitate
2. Erorile întâmplătoare de reprezentativitate pot apare chiar dacă se
respectă cu stricteţe aceste reguli. Ele derivă din însăşi esenţa metodei
de cercetare prin sondaj.

 Prin numărul mic de unităţi care alcătuiesc eşantionul nu se poate

reproduce decât întâmplător identic seria de distribuţie a variabilei din
colectivitatea generală sau parametrii acesteia.

 Deşi nu pot fi evitate, erorile de reprezentativitate, pot fi calculate cu

anticipaţie dacă selecţia este probabilistică.

 Estimarea parametrilor din colectivitatea generală se va putea face pe

baza indicatorilor obţinuţi din prelucrarea datelor de sondaj cu o eroare
întâmplătoare de reprezentativitate care se găseşte într-un anumit
interval probabilistic.

Adriana Buzdugan, ULIM 61

5. Erorile de reprezentativitate
În practica sondajului erorile de reprezentativitate se pot
calcula ca erori efective şi ca erori probabile.

 Erorile efective de reprezentativitate se pot calcula numai pentru

caracteristicile la care s-au obţinut date şi dintr-o observare totală.
Considerând că şi în acest caz media este indicatorul sintetic cel mai
reprezentativ, eroarea efectivă de sondaj se calculează ca diferenţă între
media eşantionului şi media colectivităţii totale.
 Eroarea medie de reprezentativitate şi eroarea limită
 În practică, pentru acelaşi volum de selecţie se pot obţine mai multe
eşantioane extrase succesiv din aceaşi colectivitate totală, obţinând
astfel valori diferite ale mediei de selecţie.
 Erorile de selecţie obţinute ca diferenţe între media de selecţie şi
media generală iau valori diferite de la un eşantion la altul, ceea
ce face necesară calcularea unui indicator sintetic numit eroarea
medie de reprezentativitate.

62
Erorile de reprezentativitate
 În teoria selecţiei se demonstrează că dacă volumul
eşantionului este suficient de mare (pentru
fenomenele monotipice peste 40 de unităţi), mediile
de selecţie se distribuie potrivit funcţiei Gauss -
Laplace cunoscută în statistică sub denumirea de
distribuţie normală.

 Dacă mediile de selecţie se distribuie după legea

normală înseamnă că şi erorile întâmplătoare de
reprezentativitate urmează aceeaşi formă de
repartiţie şi interpretarea lor se face pe baza
proprietăţilor distribuţiei normale (vezi tabelul 2),
potrivit căreia trebuie stabilit intervalul de încredere,
nivelul de siguranţă şi pragul de semnificaţie
Adriana Buzdugan, ULIM 63
Erorile de reprezentativitate
 Produsul este cunoscut sub denumirea de eroare
limită .
 Coeficientul reprezintă argumentul funcţiei Laplace şi
se găseşte tabelat.
 Formulele de calcul ale erorii medii de
reprezentativitate diferă în funcţie de tipul de sondaj
folosit.

64
Eroarea totală a sondajului
 Erorile de eşantionare – sunt erorile aleatoare de
reprezentativitate. Pentru eşantioanele neprobabiliste nu poate fi
calculată această eroare. Măsurile: eroarea medie pătratică, eroarea
medie de reprezentativitate.
 Erorile bazei de sondaj – bază incompletă,înregistrări duble,unităţi
în plus, informaţii auxiliare incorecte,alterarea probabilităţii prin
înlocuiri.
 Erorile de observare – determinate de operatorul de interviu.
 Erorile rezultate din defecte de acoperire şi nonrăspuns
 Erorile de răspuns – înţelegerea greşită a conceptelor şi definiţiilor.
 Erori de procesare a chestionarului

65
Indicatorii specifici sondajelor de opinie
 Indicatorul de actualitate – reflectă ponderea publicului efectiv in totalul
populaţiei, respectiv ponderea răspunsurilor (100 – non-răspunsuri).

 Balanţa – diferenţa dintre cele două ponderi opuse.

 Indicatorul de polarizare – semnifică ponderea răspunsurilor tranşate şi opuse

în totalul răspunsurilor.

 Opinia majoritară – exprimă valoarea modală, arătând care dintre stări

concentrează cele mai multe răspunsuri.

 Indicatorul ponderat de apreciere şi interes – exprimă valoarea ponderată a

gradului de apreciere /satisfacţie /mulţumire.

 Sistemul ierarhizat de categorii de apreciere –este constituit în funcţie de

plasarea categoriei mediane (cu valoare peste 50%) la stânga, la dreapta, la
nivelul valorii centrale a scalei.

66