Celule stem

Celula stem (denumită și celulă sușă) este

definită ca o celulă care, prin diviziune, produce
două celule ce au capacitatea de a rămâne în
stadiul de celulă stem (păstrând astfel caracterul
nediferențiat) sau de a se diferenția în urma unor
diviziuni succesive. În acest fel, celula stem se poate
divide fie simetric (caz în care rezultă fie două noi
celule stem, fie două celule diferențiate)
(Imagine,stadiul 1), fie asimetric (rezultând o celulă
stem și o celulă diferențiată) (Imagine,stadiul 2).
Capacitatea celulei stem de a da naștere unei celule
identice se numește auto-înnoire (self-renewal), iar
cea de a da naștere unor alte tipuri de celule se
numește diferențiere.
 Diviziunea şi diferenţierea celulelor stem
Celulele stem au proprietatea de a se divide,
rezultand 2 celule stem identice, dar si proprietatea de
a se diferentia in alte tipuri de celule.
 Celule stem
Celulele stem se pot imparti in
doua mari categrii: embrionare si adulte.
Celulele stem embrionare (ESC) pot da
nastere oricarui tip de celula/tesut
(totipotente) si se pot obtine din tesut
embrionar. Utilizarea lor insa este limitata din
considerente etice.
 Celule stem
În contrast, celulele stem din ţesuturile adulte au o
capacitate de diferenţiere mai limitată (pluripotente,
multipotente) şi pot da naştere doar unor celule caracteristice
ţesutului din care provin. Este remarcabil ca, într-un mediu de
creştere optim, celulele stem din măduva osoasă şi cele din
sângele cordonului ombilical au o capacitate de diferenţiere
mult mai mare decât cele provenite din alte ţesuturi.
Cultivarea celulelor stem se poate face din:
 din maduva osoasa: se pot diferentia in toate tipurile de cel.
sangvine, cel. ce alcatuiesc peretii vasculari, cel. ale inimii.
 din sangele periferic de la adulti: in cel epiteliale ale tubului
digestiv si pielii.
 celule stem embrionare: pot da orice tip de celula.
 -in lichidul amniotic, din cordonul ombilical, din muschi.
 prin clonare terapeutica.
 Celule stem
Clonarea terapeutică reprezintă dezvoltarea
embrionilor pentru a fi utilizaţi în tratamentul bolilor. Metoda
presupune ca informaţia genetică a unei celule somatice
(de exemplu, o celulă din piele) să fie transferată într-un
ovul din care ADN-ul a fost eliminat. Când ovulul e pus într-
un mediu de cultură, începe să se multiplice, iar când
atinge stadiul de blastocist, cercetătorii izolează şi cultivă
celulele stem din masa interioară.Clonarea terapeutică e
diferită de clonarea reproductivă, care ar presupune
plasarea ovulului clonat într-un uter.
În urma unor modificări, celulele stem pot fi folosite
pentru regenerare tisulară (miocard, ţesut hepatic,
epidermă, etc), condiţia preliminară fiind înţelegerea
factorilor extrinseci ce controlează celulele stem.
 Celulele Stem provenite din
Sângele Cordonului Ombilical

Sângele cordonului ombilical este recoltat în ziua

naşterii copilului la spital (Recoltare). Apoi, sângele din
cordonul ombilical este trimis la laborator unde celulele
stem sunt izolate din globulele roşii şi globulele albe
(Prelucrare). Ulterior, celulele sunt testate pentru a depista
eventualele defecte, toxine sau infecţii (Testare); congelate
şi stocate în faza gazoasa a azotului lichid (Stocare).
Aceste celule stem sunt apoi disponibile pentru utilizare
imediată (Eliberare) şi pot fi decongelate şi transfuzate
intravenos pentru a trata o multitudine de afecţiuni.
Sistemul StemCellexion separă celulele stem
provenite din sângele cordonului ombilical în 3 esantioane
separate astfel încât să se poate utiliza unul, iar celelate să
rămână neatinse.
 Celule Stem recoltate din
Maduvă Osoasă
Măduva osoasă este recoltată prin intermediul
puncţiei măduvei osoase în şold sau os pelvic
(Recoltare). De obicei, această procedură este
planificată din timp împreună cu un chirurg
specialist care efectuează punctia. Măduva
osoasă este trimisă la laborator, acolo unde
Celulele Stem sunt izolate de globulele roşii şi
albe (Prelucrare). Celulele Stem sunt apoi
testate impotriva potenţialelor defecte, toxine sau
infecţii (Testare), şi sunt disponibile pentru utilizare
imediată (Eliberare) înainte de congelare, ceea ce
este obişnuit în cazul tratamentelor cu Celule
Stem din măduva osoasă. Celulele pot fi
congelate şi stocate într-un rezervor cu azot lichid
(Stocare) la cerere.
 Celule stem
În functie de capacitatea lor replicativă şi de
potenţialul de diferenţiere, celulele stem au fost
clasificate în:
Celule stem totipotente
Sunt produse prin fuziunea unui ovocit cu un
spermatozoid. Tot celule totipotente sunt şi cele
apărute după primele diviziuni ale ovocitului
fecundat. Acestea se pot diferenţia în orice tip de
celulă, sunt capabile să formeze o placentă şi un
embrion întreg.
Celule stem pluripotente
Sunt descendente ale celulelor totipotente. Se
pot diferenţia în toate tipurile celulare, cu excepţia
celulelor totipotente. Sunt capabile să formeze
ţesuturi derivate din toate cele trei foiţe embrionare
(endoderm, mezoderm şi ectoderm);
 Celule stem
Celulele stem pluripotente din embrion
de om, după ce au fost izolate şi s-a reuşit
creşterea lor in vitro, în medii bine definite
chimic, au fost studiate, stabilindu-se:
- au un număr normal de cromozomi, iar
tipurile celulare provin din cele trei foiţe
primare embrionare;
- au telomeraza activă, enzima care
menţine lungimea telomerelor, conservând
capacitatea de replicare pentru multe, multe
generaţii de celule stem pluripotente;
 Celule stem
Celule stem pluripotente din embrionul de om sau
şoarece au structural, genetic şi funcţional caracteristici
bine precizate, dezvoltând in vitro celule specializate,
care sunt asemănătoare celulelor din insulele pancreatice
(secretă insulină, celule musculare miocardice cu
activitate contractilă), celule sanguine, celule nervoase
ş.a.).
In diferite laboratoare de specialitate au fost izolate
zeci de linii de celule stem pluripotente de om, obţinute
din blastociste şi din ţesut fetal.
Celulele stem obţinute din blastociste şi celule stem
obţinute din celule germinale embrionare prezintă
diferenţe în privinţa potenţialului de proliferare şi
diferenţiere.
 Celule stem
Celule stem multipotente
Sunt celule care produc celulele dintr-o
singură familie, progenitori ai celulelor din diferite
ţesuturi (ex: celulele stem hematopoietice se vor
diferenţia în celulele sanguine: hematii, celule
albe, trombocite etc). Au un potenţial regenerativ
imens şi îşi reînnoiesc continuu populaţiile
celulare.
Celule stem unipotente
Aceste celule pot produce un singur tip de
celule, dar au proprietatea de a se reînnoi, ceea
ce le diferenţiază de celulele non-stem.
 Celule stem
În tratatele clasice de histologie sunt descrise
celulele tulpină sau celule stem, din măduva
osoasă, care sunt identificate, mai târziu, cu
celulele suşe, fiind cunoscute ca celule multipotente
din care se diferenţiază linia eritrocitară,
granulocitară şi megacariocitară. De altfel, în 1965
au loc primele grefe de măduvă osoasă la pacienţii
cu leucemie.
Descoperirea celulei stem embrionară are loc
în 1981, când s-a reuşit izolarea de celule de la un
embrion de şoarece, iar cultivarea lor în medii
diferite a dus la formarea mai multor tipuri celulare
prezente în şoarecele adult. După aceste reuşite,
cercetările şi rezultatele devin din ce în ce mai
edificatoare şi mai cu seamă promiţătoare
 Celule stem
În 1994, A. Bongo reuşeşte să provoace dezvoltarea
embrionilor supranumerari obţinuţi prin fecundare in vitro,
până la stadiul de blastocist, embrion de 5 zile. În acest
stadiu de dezvoltare a embrionului se diferenţiază un grup
de celule periferice, care stau la originea formării placentei
şi un grup de celule care formează masa centrală, butonul
embrionar. Autorul izolează şi cultivă celule din butonul
embrionar şi constată că unele se diferenţiază iar altele
mor, după câteva zile. Echipa condusă de Thomson, în
1995, izolează şi cultivă celule stem embrionare de
primate, iar trei ani mai târziu reuşesc să multiplice în
cultură celule stem umane provenite dinr-un embrion în
stadiu de blastocist.
 Celule stem

Laboratoare din numeroase ţări sunt într-o

adevărată cursă contra cronometru în obţinerea
de linii celulare stabile din care, prin cultivări în
medii adecvate, să determine diferenţierea lor
în celule specializate, în vedera folosirii lor
pentru refacerea unor ţesuturi sau organe
bolnave. Mai mult de zece laboratoare din
Australia, Marea Britanie, Japonia, China şi alte
ţări, au reuşit să obţină faimoasele celule
tulpină embrionare (”Embryonic Stem Cells”
sau ESC).
 Celule stem
Obţinerea celulelor ESC, date fiind calităţile şi
posibilităţile de folosire, speranţele sunt inestimabile,
mai cu seamă ca s-a reusit diferenţierea lor în celule
pancreatice, hepatice, nervoase, miocardice,
musculare ş.a..
Celulele stem ca origine se pot izola din ţesuturi
mature, celula stem adultă se găseşte în măduva
osoasă, în sângele ombilical şi periferic, dar şi în
numeroase alte ţesuturi, aşa după cum s-a arătat;
celulele embrionare care se găsesc începând cu
primele stadii după fecundarea ovocitului de către
spermatozoid şi în continuare în fazele succesive de
dezvoltare, până la fetus, au fost găsite şi izolate din
lichidul amniotic.
Celule stem
 Celule stem
În prezent sunt cunoscute şi bine stabilite următoarele
însuşiri ale celulelor stem:
pot supravieţui indefinit într-un mediu adecvat
pot produce celule diferenţiate sau specializate
în cursul evoluţiei se pot asambla, formând ,,societăţi”
celulare care se structurează în ţesuturi sau organe
în procesul de diviziune dau naştere la două tipuri de
celule: o celulă suşe şi o celulă specializată
La ora actuală reprezintă o problemă disputată în mai
multe planuri:
celula suşe reprezintă o dispută politică, etică şi
legislativă, încă nerezolvată
problema medicală, cu perspective incomensurabile,
face ca problemele menţionate mai sus să fie trecute pe plan
secund sau în orice caz să se încerce o rezolvare legislativă.
 Celule stem
Celula stem are capacitatea unică, prin diviziune, să
formeze o celulă stem (celulă de autoreînnoire) şi o celulă
specializată. Capacitatea proliferativă combinată cu abilitatea
de a se specializa fac din celula stem unicat; această celulă
unicat provine din ţesut embrionar sau fetal.
În 1998, James THOMSON, pentru prima dată, a izolat
tipuri de celule stem pluripotente din embrioni de om; apoi s-a
demonstrat că aceste celule au capacitatea de a se specializa,
având potenţial regenerativ atunci când sunt plasate între
celulele unui ţesut sau organ.
La începutul acestui mileniu cercetătorii au stabilit
existenţa a trei tipuri de celule stem, având caracteristici
morfofuncţionale distincte: celule stem de tip adult, de tip
embrionar şi de tip fetal.
 Celule stem
Celulele stem adulte sunt celule nediferenţiate, capabile
să se dezvolte ca tipuri de celule caracteristice altor ţesuturi;
celulele stem hematopoetice adulte din măduva osoasă sunt
capabile să dezvolte celule sanguine şi celule imunitare, iar în
alte condiţii sunt capabile să se transforme în celule cu
caracteristici neuronale.
Celula stem adultă are capacitate de autoreînnoire, cu
menţiunea că nu se replică indefinit în cultură. Surse de celule
stem adulte: măduva osoasă, sânge, cornee, retină, os,
muşchi scheletic, pulpa dentară, ficat, piele, mucoasa
gastrointestinală şi pancreas. Celule stem adulte au fost
identificate în regiunea hipocampului (zona memoriei) din
creier.
Celulele stem adulte sunt rare, se întâmpină dificultăţi în
identificare, izolare şi purificare.
 De ce sunt importante
celulele stem?
Ei bine, ele sunt iportante tocmai datorită faptului că
sunt celule nespecializate şi deci nu au nici o funcţie
specifică unui organ anume. În anumite condiţii însă,
celulele stem pot fi induse să se transforme în celule cu
funcţii speciale, precum celulele cardiace sau celulele
producătoare de insulină din pancreas. Astfel că, celulele
stem au devenit speranţa a milioane de persoane care
suferă de diferite boli. Doar în SUA, 16 milioane de oameni
(incluzând sute de mii de copii) suferă de diabet. Peste 4,5
milioane au Parkinson, peste 5,5 milioane au boala
Alzheimer şi aproape 5 milioane au insuficienţă cardiacă.
Însă toate aceste cifre nu pot descrie imensa suferinţă a
unui copil afectat de diabet zaharat de tip I care într-un final
îşi va putea pierde vederea sau membrele, sau suferinţa
unei mame ce nu-şi poate recunoaşte copilui din cauza bolii
Alzheimer.
 Cum s-a ajuns la
descoperirea celulelor stem?
Încă din antichitate, filosofi precum Anaxagora sau
Empedocle, membrii ai şcolii pitagoreice, credeau că
urmaşii rezultă din unirea unor seminţe de la părinţi.
Aristotel a propus 2 modele de dezvoltare: în primul,
un individ în miniatură e ar fi prezent în corpul mamei şi
începe să crească atunci când e stimulat în mod adecvat.
Cea de-a doua teorie propune ca embrionul începe ca o
masă nediferenţiată apoi noi părţi sunt adăugate în timpul
dezvoltării. Această a 2-a teorie a lui Aristotel constituie de
altfel un concept rudimentar despre celulele stem.
Hipocrate, părintele medicinii, şi mai târziu Galen au
intuit că seminţele de la ambele sexe contribuie la formarea
copilului.
 Cum s-a ajuns la
descoperirea celulelor stem?
În evul mediu, puţine informaţii au fost aduse în
domeniul medicinei. Apoi, odată cu decoperirea
microscopului de către olandezul Anton van
Leeuwehoek, lucrurile au început să fie mai clare.
Cercetători precum Karl Ernst von Baer sau
Edouard van Beneden au descris în detaliu primele
faze în dezvoltarea embrionilor la diferite animale.
Descoperirea ADN-ului din a doua jumătate a
sec.XX (1953) a dus la o şi mai mare apropiere de
ideea de celulă stem
 Cum s-a ajuns la
descoperirea celulelor stem?
O altă idee ce a dus la descoperirea celulelor stem a
fost observarea faptului că multe animale (şopârle,
salamandre) sunt capabile să îşi regenereze diferite părţi
ale corpului atunci când acestea sunt distruse.
Studiul teratoamelor au dus deasemeni la speculaţii
despre celulele stem. Teratomul este o tumoare alcătuită
din celule străine de locul în care se dezvoltă. Astfel se
poate dezvolta ţesut respirator în testicule de exemplu,
sau dinţi, păr în ovare (greacă teratos=monstru). În
imaginea de mai jos vedem un ovar secţionat, în interiorul
căruia s-a dezvoltat un dinte. Pe la mijlocul sec.XX,
oamenii de ştiinţă, observând diferite teratoame, s-au
gândit că acestea trebuie să provină din acelaşi tip de
celule din care se formează şi ţesuturile normale din jur
(ovarian, testicular), deci celulele testiculare de exemplu,
şi dinţii provin din acelaşi tip de celule, au un strămoş
comun.
 Celulele stem după 1990
Izolarea celulelor stem embrionare s-a întâmplat
simultan în două laboratoare: o echipă de la Universitatea
de Medicină John Hopkins din Baltimore, SUA, au cultivat
celule stem de la fetuşi avortaţi; o a doua echipă, de la
Centrul de Cercetare al Primatelor Wisconsin au utilizat
resturi de blastocişti de la clinicile de fertilizare in vitro.
Echipa de la Universitatea de Medicină John Hopkins
din Baltimore a fost condusă de John Gerhart. Ei au prelevat
celule germinale (cele care prin diviziuni succesive vor duce
la formarea spermatozoizilor sau ovulelor) din gonadele
fetuşilor avortaţi, iar în noiembrie 1998 au anunţat că au
reuşit să inducă multiplicarea acelor celule care s-au
dezvoltat până la stadiul de blastocist.
În paralel, James Thomson şi echipa sa de la Centrul
de Cercetare al Primatelor din Wisconsin au reuşit să
izoleze celule stem embrionare umane. Ei au anunţat acest
lucru pe 6 noiembrie 1998. Pentru aceasta au utilizat resturi
de blastocişti de la clinicile de fertilizare in vitro.
 Blastocist
Viitorul copil este în a 4-a săptămână în
stadiul de blastocist - faza iniţială de dezvoltare
(între 5 şi 7 zile).
Blastocistul este format din trei straturi: --
un înveliş extern (ectoderm), din care provin
tegumentele şi sistemul nervos<
- o foiţă mijlocie (mezoderm) din care se vor
forma sistemul osos, muscular şi organele
genitale;
- un strat interior (endoderm) din care provin
aparatul digestiv şi cel respirator.
 Principalele utilizari ale
celulelor stem
In transplantologie sunt:
-Testarea eficientei unor medicamente- de exemplu
anticanceroase, inainte de a fi aplicate la om
-Tratamentul unor boli de sange de natura
neoplazica (canceroasa) - leucemii, limfoame, amiloidoza,
mielom multiplu, hemoglobinurie paroxistica nocturna, aplazii
medulare, policitemia vera, trombocitemie esentiala, etc: prin
citostatice si iradiere se distrug toate celulele sangelui
circulante si aflate in maduva osoasa (care le formeaza),
apoi se face transplantul unor celule stem de la un donator
sanatos, acestea inmultiindu-se, se diferentiaza (evolueaza
catre) in celule formatoare de celule sanguine, care sunt
sanatoase; in final, sangele bolnavului va fi inlocuit cu
sangele produs de celule transplantate in maduva lui osoasa.
 Principalele utilizari ale
celulelor stem
 Alte boli in care transplantul de celule stem este folosit sau este in diferite
faze de studiu
 * Boli autoimune
 * Boli degenerative articulare
 * Diabet zaharat tip II
 * Ciroza hepatica
 * Poliartrita reumatoida
 * Accidente vasculare cerebrale
 * Traumatisme ale maduvei spinarii
 * Scleroza multipla
 * Accidentele vasculare cerebrale
 * Insuficienta cardiaca
 * Ischemie cerebrala
 * Boala Parkinson
 *. Artroze
 * Amiloidoza
 * Distrofie musculara progresiva
 Principalele utilizari ale
celulelor stem
 Mucopolizaharidoze
 +Sindromul Hurler (MPS I H, deficitul de α-L-iduronidase )
 +Sindromul Scheie (MPS I S)
 +Sindromul Hurler-Scheie (MPS I H-S)
 +Sindromul Hunter (MPS II, deficitul de iduronidase sulfat )
 +Sindromul Sanfilippo (MPS III)
 +Sindromul Morquio (MPS IV)
 +Sindromul Maroteaux-Lamy (MPS VI)
 +Sindromul Sly (MPS VII)
 * Distrofii ale substantei albe medulare (leucodistrofii)
 +Adrenoleucodistrofia
 +Leucodistrofia metacromatica
 +Boala Krabbe (leucodistrofia cu celule globoide)
 Principalele utilizari ale
celulelor stem
 Glicoproteinoze
 +Mucolipidoza II
 +Fucosidoza
 +Aspartilglucozaminuria
 +Alfa-manozidoza
 *Imunodeficiente
 +Imunodeficiente ale celulelor T
 -Ataxia telangiectazia
 -Sindromul DiGeorge
 +Imunodeficiente combinate ale celulelor T si B
 +Boli ale celulelor fagocitare
 +Imunodeficiente complexe
 +SIDA
Celebra oaie Dolly
 Cercetatorii de la Institutul Roslin din Scotia, unde a fost creata
oaia Dolly, in anul 1996, au anuntat vineri ca au eutanasiat-o pe
Dolly, dupa ce aceasta contactase o maladie pulmonara incurabila.
Cea mai celebra oaie din lume, Dolly s-a nascut la 5 iulie 1996, dar
nasterea sa a fost dezvaluita abia in 1997. Crearea sa, dupa 276
tentative esuate, a fost un proces realizat absolut pe cale stiintifica.
Numai numele Dolly l-a primit din ratiuni mai putin stiintifice: cei care
au mosit-o au crezut ca celula folosita la clonare era una mamara, si
s-au gindit la cintareata country Dolly Parton, celebra pentru sinii sai
mari.
Prezentata, inca de la nastere, drept una dintre marile cuceriri
ale stiintei, oaia Dolly a provocat o dezbatere mediatica de mare
amploare cu privire la etica clonarii. Dolly arata ca orice oaie
normala, s-a dezvoltat normal si a devenit chiar mama, dind nastere
in 1998 unui miel, Bonnie, iar apoi altor trei.
Decizia de a-i curma existenta, la virsta de sapte ani, a fost
luata dupa un examen veterinar care a aratat ca ea suferea de o
"maladie pulmonara progresiva", potrivit Institutului Roslin.
Viata sa relativ scurta readuce din nou in discutie problemele
imbatrinirii premature, inregistrata in cazuri de animale clonate.
S-a intamplat la data de 17/02/2003.
 Cercetatorii chinezi au
clonat capra “de casmir”
 Oamenii de stiinta din China au clonat cu succes peste
o duzina de capre producatoare ale faimoasei fibre de
casmir, folosita in confectionarea pieselor vestimentare de
inalta calitate.
Paisprezece astfel de animale au fost clonate in
intervalul februarie-martie al acestui an, si modificate
genetic, pentru a li se spori eficienta si a oferi o cantitate de
lana aproape dubla pe cap de animal, de la 600 de grame la
1.000 de grame.
Caprele clonate poarta in ADN-ul lor gena responsabila
de factorul de crestere 1, asemanator cu insulina (IGF1),
cunoscut de cercetatori pentru rolul lor in sporirea cresterii
lanii, sustine Liu Shaoqing, director al unei ferme din
Mongolia Interioara, acolo unde se intampla experimentele.
Oficialul a declarat ca 12 din cele 14 capre au fost
clonate cu succes astfel incat sa aiba o gena speciala
producatoare de casmir abundent, o fibra scumpa folosita in
confectionarea tasaturilor si mai scumpe si extrem de
calduroase. Lana de casmir mai este intrebuintata si in
realizarea esarfelor folosite in Tibet si Xinjiang.
Indienii au mai clonat un
bivol
 Oamenii de stiinta din statul indian Haryana au clonat recent
un bivol folosind tesut fetal, intr-o noua tehnica, ce permite
manipularea sexului clonei.
Oamenii de stiinta din statul indian Haryana au clonat recent
un bivol folosind tesut fetal, intr-o noua tehnica, ce permite
manipularea sexului clonei.
Femela vitel botezata Garima a venit pe lume la Insitutul
National de Cercetare Dairy din orasul nord-indian Karnal si a
cantarit la nastere 43 kilograme. “Garima este absolut sanatoasa si
suntem foarte optimisti cu privire la sansele ei de supravietuire”,
sustine directrul institutului, Ak. Srivastava.
India a realizat in premiera mondiala clonarea unui bivol in
luna februarie a acestui an, dar acel exemplar a murit de
pnemumonie la numai o saptamana de la nastere, dupa ce a fost
creat din tesutul extras din urechea unei femele de bivol indian.
Oamenii de stiinta au clonat-o pe Garima folosind tesut extras
de la un fetus ca parte a unei “tehnici de clonare comandate”, ce
permite alegerea sexului vitelului. Srivastava a declarat ca India are
cea mai mare populatie de bivoli din lume iar clonarea ar creste
procentul elitelor in randul acestei specii.
Clonare din mormant: mamutii
vor fi readusi la viata
 Oamenii de stiinta japonezi au reusit sa cloneze un
soarece mort dupa 16 ani in care acesta a fost tinut inghetat.
Este prima oara cand clonarea unui animal congelat reuseste
Cercetatorii spun ca descoperirea lor va aduce beneficii la
nivel mondial si va putea fi folosita in recuperarea unor specii
de animale disparute, precum mamutul sau tigrul smilodon.
Totusi, “cainii de paza” ai eticii s-au sesizat si amendeaza
experimentul ca fiind unul tulburator. Criticii spun ca acesta va
aduce lumea mai aproape de ziua in care oamenii vor incerca
sa-si cloneze rudele demult decedate, pastrate in clinici de
crioprezervare.
Experimentul japonezilor vine la 11 ani dupa ce oamenii
de stiinta britanici au uimit lumea cu oaia clonata Dolly. Desi de
atunci cercetatorii au repetat duplicarea in laborator a
animalelor, ei au folosit intotdeauna celule vii, spre deosebire
de cazul prezent, cand clonarea a fost reusita cu tesut mort. S-
a crezut initial ca gheata va distruge ADN-ul celulelor, facandu-
le inutilizabile. Dar echipa de japonezi a folosit celule din creier
si crede ca ridicatul continut de grasime al acestei regiuni
impreuna cu protectia oferita de craniu au redus pagubele
asupra celulelor.
 Experimentul a fost desfasurat de catre doctorul
Teruhiko Wakayama si colegii sai de la Centrul de
Dezvoltare Biologica din Kobe, Japonia. El declara ca
“desi 16 ani nu inseamna o perioada indelungata pentru
inghetarea celulelor, clinicile de fertilizare in-vitro au
adesea mostre de sperma inghetata pe perioade mai
indelungate si de aceea nu exista niciun motiv stiintific
pentru care unele animale disparute sa nu poata fi
regenerate in mod asemanator.”
Cercetatorii au incercat sa cloneze soareci si din
alte parti ale trupului animalului congelat, dar au ajuns la
concluzia ca celulele cerebrale au fost cele mai viabile.
Chiar si utilizarea acestora s-a dovedit insa a avea o rata
scazuta de succes, din peste 1.000 de incercari,
producandu-se numai sapte clone sanatoase. Mai mult
de 500 de embrioni au murit dupa ce au fost implantati in
pantecele mamelor-surogat. De aceea, in prezent,
utilizarea acestei tehnici la oameni este una periculoasa
si inacceptabila.
Injaz, prima camila clonata
din lume
 Emiratele Arabe Unite au anuntat
obtinerea primei versiuni autohtone a oitei
clonate Dolly, in “persoana” dromaderului
Injaz (realizare, in limba araba).
“Aceasta este prima camila (cu o singura
cocoasa) clonata din lume”, a declarat Nisar
Wani, cercetator in cadrul Centrului pentru
Reproducerea Camilelor.
Injaz s-a nascut pe 8 aprilie, insa procesul
clonarii a inceput in urma cu cinci ani, dupa ce
mama sa a fost ucisa pentru carne. “Unul
dintre scopurile principale ale centrului este
conservarea in viitor a trasaturilor genetice ale
raselor de elita si ale camilelor de lapte”,
declara Lulu Skidmore, director stiintific in
cadrul aceluiasi centru.
 A fost clonat Trakr,
cainele-erou din 11 septembrie
 Au fost create cinci “copii” ale ciobanescului german
care in 2001 a contribuit la salvarea ultimului supravietuitor al
atentatelor din 11 septembrie, ingropat sub daramaturile
Turnurilor Gemene.
Trakr, ciobanescul german care a emotionat intreaga
America, a murit in urma cu doua luni, dar acum exista in
California cinci clone perfecte ale sale. Cei cinci catelusi au
fost creati din ADN-ul acestuia de cercetatorii de la BioArts
International, o companie din California. Ideea clonarii
catelului-erou i-a venit stapanului sau, fostul politist canadian
James Symington. Sfasiat de durere la gandul de a-l piede pe
fidelul sau Trakr, grav bolnav, el a profitat de o super-oferta a
companiei, care prevedea o clonare gratis pentru cainele
protagonist al celei mai incredibile povesti de viata. “Ne
asteptam ca invingatorul sa fie un caine exceptional, dar nici
ceva atat de simbolic din punct de vedere istoric precum
Trakr”, a declarat Louis Hawthorne, admininistratorul BioArts.
Prin urmare, duminica trecuta, Symington a primit cinci
catelusi nou-nouti, botezati Trustt, Solace, Valor, Prodigy si
Deja-Vu. Procedeul clonarii a avut loc in Coreea de Sud la
Sooam Biotech Research Foundation a controversatului
profesor Hwang Woo-Suk, autorul primei clonari a unui caine
in 2005.
O gradina zoologica va incerca
recuperarea speciilor disparute
 Oficialii celebrei gradini zoologice din San Diego,
California, au anuntat un proiect ambitios prin care se
incearca nici mai mult, nici mai putin decat readucerea la
viata a speciilor de animale disparute.
Cercetatorii din cadrul Scrips Research Institute din La
Jolla, California, alaturi de cei de la San Diego Zoo,
colaboreaza in scopul crearii celulelor stem, realizate din
celule extrase din epiderma unei maimute drill, o specie
foarte rara de babuin de padure care mai traieste doar in
junglele din Guineea Ecuatoriala, Nigeria si Camerun.
Savantii intentioneaza, pe acesta cale sa obtina celule
stem pluripotente induse, care pot fi apoi tratate biochimic,
astfel incat sa se transforme ulterior in spermatozoizi sau
ovule. Ovulele fecundate urmeaza sa fie implantate in uterul
altor maimute, oamenii de stiinta sperand ca astfel se vor
forma fetusi viabili.
 Pe baza succesului unui astfel de proiect, care va
scrie istorie, cercetatorii din cadrul proiectului San Diego
Zoo's Frozen Zoo au colectat deja mostre de la 8400
indivizi apartinand la peste 800 de specii de animale
periclitate sau disparute la ora actuala.
Oamenii de stiinta spera astfel sa salveze
animalele care nu mai au sanse de supravietuire in
viitorul apropiat.
Ultimul lor succes, realizat in decursul anului trecut,
consta in clonarea unui animal disparut. Este vorba de
subspecia caprei ibex de Pirinei, un exemplar fiind
clonat pe baza catorva celule stem extrase din
epiderma ultimei capre ibex aflate in viata si injectate
mai apoi unui ovul de capra domestica. Cu toate ca
iedul rezultat a murit la scurt timp de la nastere,
cercetatorii nu si-au pierdut entuziasmul.