COLEGIUL NAŢIONAL DE COMERŢ

GESTURI DE BAZĂ ÎN LIMBAJUL

NONVERBAL

AUTOR: TITIMIR DENIS

GRUPA: MER 182

PROFESOR: GALINA RADU

CHIŞINĂU, 2019
Definiţie
 Folosim gesturi în zilele noastre pentru
a arăta ceva.

Limbajul nonverbal a creat
întotdeauna dificultăţi chiar şi celor
care îl stăpînesc bine,pentru că în
unele cazuri "emiţătorii" de gesturi
ar putea să ne ducă în eroare în
mod intenţionat.Tocmai de asta,
este spre binele nostru să
cunoaştem măcar cîteva gesturi de
bază ale limbajului
nonverbal.Gesturi care să ne ajute
în descifrarea mesajelor emise de
înterlocutorii noştri.
 - este un bun exemplu de gest
universal, care se utilizează pentru
a semnala că o persoană nu ştie
sau nu înţelege despre ce se
vorbeşte.Este un gest compus,
alcătuit din trei părţi principale:
palmele deschise, umerii ridicaţi şi
sprîncenele înălţate.
 Gestul ”inel” sau ”OK”
Acest gest a fost popularizat, în Statele Unite
ale Americii, la începutul secolului al XIX-lea,
probabil de ziarele care în acea vreme au
facut o modă din a utiliza iniţiale pentru
prescutarea frazelor uzuale.
Există multe păreri diferite privind semnificaţia
iniţialelor ”OK”.
După unii, ele înlocuiesc expresia ”All
correct” (totul este in ordine), care putea fi
scrisă în mod greşit ”Oll korrect”; după alţii,
ele ar marca opusul lui ”knock-out”, adică
K.O.
Sensul lui ”OK” este indentic în toate ţările
vorbitoare de limbă engleză, şi, deşi acest
sens s-a răspândit în întreaga Europă şi Asie,
în anumite locuri originea şi sensul gestului
sunt diferite.
În Franţa, de exemplu, gestul ”inelului”
semnifică şi ”zero” sau ”nimic”; în Japonia
poate însemna ”bani”;
în unele ţări mediteraneene este un sens
pentru gaură şi adesea se utilizează pentru
indicarea homosexualităţii.
Gestul degetului mare ridicat
În Marea Britanie, Australia şi Noua Zeelandă
gestul degetului mare ridicat are trei înţelesuri:
îl folosesc, de obicei, autostopiştii cînd doresc
să fie primiţi într-un vehicul; este un semn de
OK; iar atunci când degetul mare este ridicat
brusc, el devine un semn de insultă, având un
sens ordinar, obscen.

În unele ţări, cum este Grecia, acest gest

înseamnă ceva obscen şi ne putem închipui
dilema unui autostopist australian utilizînd acest
semn printre greci.

Cînd un italian numără de la unu la cinci, el

foloseşte acest gest pentru ”unu”, iar degetul
arătător va fi ”doi”, în timp ce majoritatea
australienilor indica numărul ”unu” cu degetul
arătător şi numărul ”doi” cu cel de mijloc.

În acest caz degetul mare va reprezenta

numărul ”cinci”.

Degetul mare este utilizat, în combinaţii cu alte

gesturi, şi ca semn al puterii şi superiorităţii sau
în situaţiile cînd cineva vrea să ne
"îmbrobodească".
 Semnul "V„
Acest semn este răspîndit în întreaga Australie, Noua
Zeelandă şi Marea Britanie şi semnifică ceva
vulgar.Windston Churchill l-a popularizat ca semn al
victoriei în timpul celui de-al doilea război mondial,
numai că, în versiunea sa, palma arăta spre înafara, pe
cînd palma întoarsă spre vorbitor reprezintă varianta
insultătoare, obscenă.Totuşi, în cea mai mare parte a
Europei şi versiunea cu palma spre interior înseamnă
"victorie", aşa că un englez care utilizează acest semn
în sens de vulgaritate îl va ului, probabil, pe
interlocutorul său, care se va întreba la ce victorie s-a
gîndit oare englezul.Acest semnal înseamnă şi numărul
"doi" în multe locuri din Europa; dacă europeanul
insultat este barman, drept răspuns el poate oferi
englezului sau australianului două halbe de bere.Aceste
exemple arată că interpretarea greşită a gesturilor poate
provoca consecinţe neplăcute şi că întotdeauna trebuie
să luăm în considerare mediul cultural al oamenilor
înainte de a trage concluzii pripite din limbajul trupului
sau a gesturilor lor.
• Mîna sprijinită pe obraz
Cu degetul arătător ridicat, în timp ce un alt
deget acoperă buzele, iar degetul mare
spijină bărbia.Toate astea sunt dovezi în plus
că acest ascultător îl priveşte în mod critic
pe vorbitor sunt şi picioarele aşezate strîns
unul peste altul şi celălalt braţ pus de-a
curmezişul pe piept, precum şi capul şi
bărbia lăsate uşor în jos.Această
”propoziţie” nonverbală afirmă ceva de
genul următor:”Nu-mi place ce spuneţi şi nu
sunt de acord cu dumneavoastră”.
Copil

Dacă un copil de cinci ani spune o

minciună părinţilor, el îşi acoperă de
îndată gura cu o mînă sau cu
amîndouă, ca în imaginea alăturată.

Gestul acoperirii gurii alertează părinţii

în privinţa comiterii minciunii.

Acest gest va fi utilizat şi în continuare,

în decursul întregii vieţi, modificîndu-se
doar viteza aplicării lui.
 Adolescent
Când minte un adolescent, acesta îşi
ridică şi el mîna la gură ca şi copilul
de cinci ani,doar că, în loc de
acoperirea bruscă a gurii,degetele
vor mîngîia uşor buzele ca în
imaginea alăturată.
Adult

Când adultul minte, creierul său dă

ordin mîinii să acopere gura pentru a
stopa cuvintele mincinoase, ca şi în
comportarea copilului şi
adolescentului, dar, în ultima clipă,
mîna adultului va aluneca mai departe
pe faţă şi va atinge nasul.

Acest gest nu este altceva decît

varianta rafinată a gestului de
acoperire a gurii folosit în copilărie şi
exemplifică faptul că, odată cu
îmbătrînirea omului, multe din gesturile
sale devin mai rafinate şi mai puţin
vizibile.

Aceasta înseamnă că este mult mai

dificil să citeşti gesturile unui om de
cincizeci de ani, dacît ale unuia mult
mai tînăr.
Bibliografie

 https://www.google.ru/