MEDIUL

INTRAZONAL AL
MUNȚILOR ANZI
Elaborat:Panciuc Daniel
Cebanu Irina
Profesoara:Dimova Ana
 Munții Anzi sunt cel mai lung lanț muntos din lume. Ei se întind de-a lungul
coastei de vest a Americii de Sud prin Venezuela, Columbia, Ecuador, Peru, Bolivia,
Argentina și Chile. Sunt alcătuiți de fapt din două sau mai multe lanțuri paralele în unele
regiuni ca de exemplu în Peru, Bolivia, nordul Chile și Argentinei, unde între lanțurile
muntoase sunt distanțe mari, delimitând între lanțuri podișul Altiplano cu lacul Titicaca.
 Clima
■ Sistemul andin reprezintă o barieră orografică, care opreşte pătrunderea
influenţelor Oceanului Pacific spre interiorul continentului. Acestea se limitează la o
regiune îngustă litorală şi la poalele vestice ale Anzilor. Influenţele Oceanului
Atlantic ajung pe versantul estic al Anzilor (dar mult mai reduse ca intensitate),
datorită înălţimilor reduse ale podişurilor şi câmpiilor din estul continentului.
■ În funcţie de altitudine, pe teritorul Columbiei şi Ecuadorului se disting mai multe
etaje climatice:
■ 1. Tierra caliente reprezintă etajul inferior climatic ( climat ecuatorial şi subecuatorial cu
două anotimpuri. Se extinde până la 800 – 1 200 m altitudine. Precipitaţiile sunt foarte
bogate – peste 3 000 – 3 500 mm/an dar pot atinge şi 7 000 – 10 000 mm/an pe
versanţii vestici ai Cordilierei Occidentale Columbiene. Tenperaturile medii lunare sunt
ridicate, cuprinse între 24 – 28 grade C. Amplitudinile termice diurne sunt reduse (2 – 3
grade C).
■ 2. Tierra templada (etajul primăverii veşnice) se întinde până la altitudini de 1 800 – 2
200 m. Precipitaţiile sunt mai scăzute (2 000 – 3 000 m), iar temperaturile medii
anuale sunt în jur de 20 grade C. Amplitudinile termice diurne sunt mai mari (3 – 8
grade C). Constitue cea mai ospitalieră rediune din Anzi.

■ 3.Tierrna fria ajunge până la altitudini de 2 800 – 3 000 m. Se caracterizează prin

precipitaţii mai reduse (sub 1 000 mm/an) şi temperaturi medii anuale curpinse între 10
şi 16 grade C. Amplitudinile termice sunt de 1 – 2 grade C.

■ 4.Tierra helada se întâlneşte la altitudini care depăşesc 2 800 – 3 000 m. Reprezintă

zona gheţarilor şi a zăpezilor permanente (peste 5 000 m). Precipitaţiile sunt mai reduse
în comparaţie cu etajul Tierra fria şi majoritatea cad sub formă de zăpadă. Temperaturile
sunt sub 10 grade C, iar amplitudinile termice sunt de 2 -5 grade C.
■ În fucţie de latitudine şi oritentarea lanţului andin se desting o seri de regiuni
climatice:
Climatul tropical semiarid şi arid – maxim 1 000 m atitudine (pe versanţii vestici ai
Cordilierei Occidentale;
Climatul tropical montan – peste 1 000 – 2 000 m (pe versanţii interiori ai Cordilierei
marginale şi podişurilor intraandine peruane – Altiplano del Peru şi argentinianoo –
chiliene , Puna de Atacama;
Climatul ecuatorial şi subecuatorial umed montan.
 Vegetatie
Vegetaţia andină prezintă o distribuţie zonală latitudinală şi nu în ultimul rând o etajare
verticală a vegetaţiei. Principalele formaţii vegetale altitudinale sunt:
■ Pădurile sempervirescente – cuprinse între 900 şi până la cc 1 000 – 2 000 m altitudine. Este
specifică pădurea cu Phoche pophyra
■ Pădurile cu frunze căzătoare – între 1 000 – 1 500 m altitudine. Specii :ceiba, erythrina ce ating
înălţimi mai mari de 20 m, swietenia (mahon) etc.
■ Pădurile semi-sempervirescente - la peste 1 500 m, sunt specifice speciile veşnic verzi
■ Pădurile umede (“pădure de negură “şi “pădurea umedă” cu “Podocarpus”) - cuprinsă între 2 500
– 3 000 m. Vegeta’ia este abundentă şi foarte variată (arbore de chinină, arbustul de cola,epifite,
miert, bambus etc.
Vegetaţia arbustivă de tip “ceja” – “ceja”
respectiv etajul tufărişurilor arbustive, apare sub forma
unei benzi înguste care în Anzii Venezuelei, se
desfăşoară peste 3 000 m altitudine. Cea mai cunscută
specie andină este “Polylepis”.
Etajul alpin (“paramos”) – se desfăşoară la
peste 3 500 m altitudine. Plantele specifice acestei
formaţiuni vegetale sunt adaptate la temeperaturi
extreme.
 Fauna
■ Fauna andină s-a dezvoltat adaptându-se la condiţiile arboricole : maimuţe, leneşii,
furnicarul, broaşte arboricole, jaguar,puma,papagali (specii din genul Ara), păsări
colibri, şerpi boa, porcul spinos.
■ În regiunile mai uscate de savană sunt caracteristice: porcul spinos,
furnicarul cel mare, ocelotul şi câteva marsupiale.

Regiunea montană andină înaltă de pe teritoriul Ecuadorului

şi din partea sudică a Columbiei este populată cu specii
endemice de camelide ,ca : lama domestică şi lama alpaca
de culoare neagră, care au fost domesticite încă de pe
vremea incaşilor din peru, fiind folosite ca animale de povară
sau pentru blană şi carne; guanacul de culoare galben-
roşcată şi vicunia cu blană brună-deschis, care duc în
continuare o viaţă sălbatică.
Dintre mamiferele specifice regiunii montane se
numără ursul cu ochelari. Se întâlneşte şi vulturul american
sau condorul ce poate zbura la o altitudine de 7 000 m.
 Populația și asezarile umane
■ În Anzi, populaţia are o distributie foarte inegală.
Astfel, în timp ce există întinse sectoare aproape lipsite de populaţie, atât în
regiunile joase, cu climă tropicală şi vegetaţie bogată, cât şi pe platourile înalte aride (
de exemplu Puna de Atacama), platourile înalte semiaride, proprice agriculturii şi cu
bogate zăcăminte de minereuri sunt relativ bine populate. În Altiplano Boliviana, se
exemplu, culturile agricole urcă până la peste 4 000 m.
■ În sectorul nordic, cu precipitaţii bogate, populaţia este însă densă. Cele mai
mari oraşe din zona andină le întâlnim fie pe platourile înalte – de exemplu Bogota,
capitala Columbiei, La Paz (capitala aflată la cea mai mare atitudine din lume – 3
650 m) şi Sucre, capitalele Boliviei – fie la poalele acestora – Lima, capitala Peru-
ului, Caracas, capitala Venezuelei.