Albinele

Prieteni vărgați și ajutoare de nădejde, dar în pericol de

extincție
35% din volumul producției agricole globale provine
din culturi care depind (mai mult sau mai puțin) de
polenizatori, în principal insecte (adică o treime din
hrana oamenilor provine în principal de la plante
polenizate de insecte).
Există 400 de specii (20,4%) endemice pentru Europa și 277 specii
(14,6%) care sunt endemice pentru UE 27.
La nivel european, familia albinelor cu procentul cel mai
mare de endemism este Melittidae cu 35,1%, iar familia cu cea
mai mică endemicitate sunt Megachilidae cu doar 16,7%
 Întrucât există aproximativ 20.000 de specii în întreaga
lume, Europa găzduiește aproximativ 10% din diversitatea
albinelor la nivel mondial, deși continentul reprezintă doar 7%
din habitatele terestre globale. Cele mai proeminente și
diverse familii de albine sunt Apidae (561 specii), care includ
albinele de miere și bondarii.
“Fiindcă pentru albine, florile sunt o fântână a vieţii,
iar pentru flori, albinele sunt solii dragostei”
Kahlil Gibran

Colectând resurse florale (polen, nectar) pentru hrănire, albinele poartă

polenul pe corpul lor și îl transferă de la floare la floare. Astfel, prin polenizare ele
pot fertiliza plantele, permițându-le să se reproducă sexual. Ubicuitatea albinelor și
strânsa asociere cu înflorirea plantelor fac din rolul lor în polenizare un fundament
pentru dinamica ecosistemelor sălbatice și agricole.
 Albinele pot colecta diverse resurse de la plante, cum ar fi polen,
nectar și mai puțin frecvent, ulei sau parfumuri; unele materiale
utilizate pentru a-și contrui adăpost precum rășină, pământ, bucăți de
frunze și petalele sunt, de asemenea, colectate.
Polenizarea sporită de către albine poate duce la beneficii cum
ar fi producție mărită, calitate și durată de viață mai bună a recoltelor,
randament și valoare comercială mai mare pentru multe culturi
entomofile.
Pictură a unui mormânt egiptean antic
„Egiptenii antici își transportau stupii de-a
lungul Nilului pentru a poleniza culturile și își
îngropau faraonii cu recipiente pline de
miere pentru a îndulci viața de apoi.”
Fotografie: Philip de Bay/Historical Picture
Archive/Corbis
Desenele rupestre care datează de 20.000 de ani
înfățișează imagini cu vânătoarea de miere.
Cauze ale disparitiei albinelor

Extinderea și intensificarea agriculturii

• Multe dintre amenințările asupra mediului pentru diversitatea
albinelor sunt asociate cu agricultura modernă și, în special, cu
schimbarea practicilor agricole și intensificarea tot mai mare a
agriculturii. Aceste amenințări includ pe cele legate de agricultura
arabilă intensiv (pierderea habitatelor necultivate și utilizarea pe
scară largă a insecticidelor și erbicidelor, creșterea animalelor
(rezultând regimuri de pășunare și de stocare dăunatoare pajiștilor și
ecosistemelor fragile mediteraneene) și prezenței continue a
plantațiilor comerciale de lemn.
Poluare, pesticide și erbicide
• Practica agriculturii moderne – utilizarea pe scară largă a
produselor agrochimice.
• Expunerea la pesticidele neonicotinoide poate duce direct la
pierderea albinelor.
• Aplicarea erbicidului poate avea un efect negativ și asupra
diversității albinelor, deoarece poate reduce accesul către
florile de care depind albinele și întârzie înflorirea acestora,
astfel încât sincronizarea dintre perioada în care hrana este
îndeosebi necesară pentru polenizatori și disponibilitatea
alimentelor este perturbată.
Alte cauze

• Dezvoltarea rezidențială și comercială

• Alte modificări ale ecosistemului, inclusiv exploatarea carierelor.
• Dezvoltarea urbană poate afecta habitatele prin degradarea fizică și fragmentare,
construirea drumurilor, poluare, creșterea riscului de incendiu și eliminarea deșeurilor în
mod necorespunzător.
Susceptibilitate la foc
Deși fulgerul este cunoscut ca fiind una dintre cauzele incendiilor, aproximativ
95% dintre incendiile din zona mediteraneană sunt provocate de om.
Schimbările climatice (inclusiv schimbarea și modificarea habitatului, secetele și
temperaturile extreme)
 Cum putem să ajutăm albinele?

• Cumpărarea mierii locale înseamnă a-ți susține apicultorii

locali și a te bucura de un produs unic.
• Posibilitatea unei tratări termice sau filtrate este mai redusă,
spre deosebire de mierea fabricată comercial, iar unele dintre
proprietățile care fac mierea sănătoasă, rămân intacte.
• Achiziționarea de mierii locală reduce, de asemenea,
transportul alimentar și poate fi achiziționată direct din
magazinele agricole care probabil se găsesc peste drum de
casa ta.
• Nu folosiți pesticide, fungicide sau erbicide pe nicio plantă. Plantele se vor
contamina, iar produsul va ajunge la albine și le va ucide. Asigurați-vă că
plantele cumpărate nu sunt pre-tratate cu pesticide.
• Construiți rețele speciale de experți în apicultură pentru a informa
autoritățile locale și naționale cu privire la acțiuni de conservare eficiente.
• Dezvoltați norme și indicatoare pentru habitatele prioritare de albine,
pentru a evalua și monitoriza contribuția acestora în calitatea globală a
apiculturii.
• Îmbunătățirea sfaturilor date fermierilor, proprietarilor de terenuri,
managerilor de spații publice și grădinarilor cu privire la cele mai bune
practici pentru utilizarea insecticidelor.
• Plantați-vă grădina cu plante prielnice. Ele furnizează surse mari de nectar
și polen (atât hrană pentru albine cât și pentru fluturi). Este important
pentru albine, așa cum este pentru noi, să avem o sursă alimentară
diversă și regulată.
• Ana Nieto, Stuart P.M. Roberts, ș.a. ”European Red List of Bees” -
Luxembourg: Biroul Uniunii Europene, 2014
http://cmsdata.iucn.org/downloads/erl_of_bees_low_res_for_web.p
df
• https://www.theguardian.com/environment/2015/mar/19/nearly-
one-in-ten-of-europes-wild-bee-species-face-extinction-says-study
• https://www.theguardian.com/commentisfree/2019/aug/29/500-
million-bees-brazil-three-months
• http://www.newyorkbeesanctuary.org/