Ventricolii cerebrali

Ventricolii cerebrali
• Sunt cavități situate în interiorul SNC, în care
se găsește lichid cefalorahidian
 Ventriculul al patrulea
• Porțiunea dilatată sub formă de cort a canalului central
medular, situat între fețele dorsale ale bulbului și punții
pe de o parte și cerebel
• Este format din planșeu (fosa romboidă) și tavan
(tegmen)
• Tavanul este căptușit de ependimă și conține plexul
coroid, cu rol în secreția lichidului cefalorahidian
• Unghiul inferior corespunde orificiului terminal al
canalului medular
• Unghiul superior se continuă cu apeductul
mezencefalului Sylvius care-l leagă de ventricolul al III-
lea
 Ventriculul al treilea
• Cavitate mediană ependimară, de forma unei crăpături,
are o lungime și o înălțime de 3 cm și comunică prin :
- Apeductul lui Sylvius cu ventriculul al patrulea
- Orificiile interventriculare ale lui Monro cu ventriculii
laterali din telencefal
• Pereții ventriculului în număr de șase sunt :
- Peretele lateral : talamus și hipotalamus
- Peretele superior : lamă subțire ependimară întinsă între
columnele fornicale
- Peretele inferior : hipotalamus
- Peretele anterior : columnele fornicale, comisura albă
anterioară, lama terminală
- Peretele posterior : epitalamus
 VENTRICULII LATERALI
• Două cavități situate pe partea medială și centrală a
emisferelor cerebrale
• Au formă de potcoavă deschisă anterior, dispuse în jurul
nucleului caudat, fiecare cavitate are o parte centrală și trei
prelungiri în lobii centrali cerebrali învecinați
• Comunică cu ventriculul al treilea prin orificiul interventricular
Monro
• Plexul coroid se continuă prin orificiul Monro cu cel al
ventriculului al treilea și se extinde în cornul inferior. Cornul
anterior și cel posterior nu conțin plex coroid.
 Partea centrală( pars centralis)
• Este cea mai largă parte a ventriculului plasată de la orificiul
Monro pînă la nivel corespunzător spleniumului corpului calos
• Tavanul și peretele lateral sunt formați din corpul calos
• Peretele medial alcătuit din septul pelucid
• Podeaua este formată medial de talamus,lateral de corpul
nucleului caudat.
 Cornul anterior( cornu anterius)
• Prelungirea frontală, se mulează pe convexitatea
capului nucleului caudat
• Se extinde de la orificiul Monro, înainte de lobul
frontal, până la un nivel ce corespunde genunchiului
corpului calos
• Tavanul este format din partea anterioară a corpului
calos
• Peretele lateral și podeaua sunt alcătuite din capul
nucleului caudat
• Peretele medial format din septum pellucidum
 Cornul posterior( Cornu posterus)
• Prelungirea occipitală, se extinde de la răspântie, înapoi în
lobul occipital, îngustându-se.
• Peretele supero-lateral este format din fibrele corpului calos
• Peretele infero-medial este convex, format din substanța albă
a lobului occipital
 Cornul inferior
• Prelungirea temporală, are un traiect curb, în jos și
înainte în profunzimea lobului temporal, până la
nucleul amigdalian
• Peretele supero-lateral este format din fibrele radiate
ale corpului calos
• Peretele supero-medial alcătuit din talamus și coada
nucleului caudat
Învelișurile crierului și ale
măduvei spinării
Sunt trei lame în jurul creierului și a
măduvei spinării, denumite meninge
(meninx=membrană), constituite din afară
înspre profunzime din:
Dura mater encaphali Dura mater spinalis

Arachnoidea encephali Arachnoidea spinalis

Pia mater encephali Pia mater spinalis

 Dura mater encefalică
• Este o membrană fibroasă groasă, sidefie, căptușește
cavitatea craniană, fiind aderentă de periostul acestuia,
• Suprafața internă este formată dintr-o lamă netedă, lucioasă
care se plicaturează, formând în interiorul craniului plici
despărțitoare între părțile encefalului
• Meningele formează teci intracraniene în jurul nervilor
cranieni, până la locul de pasaj extracranian al acestora,
nervul optic având teacă pe toată lungimea sa
 Sinusurile durei mater
• Dedublările durei mater delimitează sinusurile venoase ale
acesteia ce sunt căptușite cu endoteliu și sunt avalvulate
• Sinusurile venoase ale durei se colectează și se continuă între
ele
• Sinusul sagital superior ocupă marginea superioară a coasei
cerebrale, se dilată la nivelul protuberanței occipitale interne,
formând la locul de unire cu sinusul transvers confluentul
Herophil
• Sinusul sagital inferior se află la marginea liberă a coasei
cerebrale, deasupra corpului calos, continuându-se posterior
în sinusul drept
• Sinusul drept se găsește la locul de unire a coasei cerebrale cu
cortul cerebelului, se varsă la confluentul sinusurilor
• Sinusul transvers larg, ia naștere din confluentul sinusurilor, se
dirijează în șanțul sinusului transvers de pe occipital,
continuându-se în sinusul sigmoid
• Sinusul sigmoid,continuă sinusul transvers, în șanțul
sigmoidian la orificiul jugular și în vena jugulară internă
• Sinusul cavernos adiacent feței laterale a corpului sfenoidal,
este drenat prin intermediul sinusului pietros superior în
sinusul sigmoid:
-sinusurile intercavernoase sunt comunicațiile între cele două
sinusuri cavernoase
• Sinusul pietros superior situat pe marginea superioară a
stâncii temporale, drenează sinusul cavernos în sinusul
sigmoid
• Sinusul pietros inferior ocupă șanțul corespunzător la nivelul
sincondrozei petrooccipitale, și se termină în sinusul sigmoid
sau vena jugulară internă
• Sinusul occipital în jurul marginii orificiului occipital comunică
cu plexul venos bazilar de la acest nivel
 Arahnoida encefalului
• Membrană subțire, denumită împreună cu pia mater
meningele moale ce acoperă suprafața externă a encefalului,
fără însă a pătrunde în șanțurile de pe suprafața acestuia
• Spațiul subdural este virtual, deoarece arahnoida se alipește
de dura mater prin intermediul unei lame subțiri fluide
seroase
• Spațiul subarahnoidian are dimensiuni variabile și este situat
între arahnoida și pia mater, pe alocuri este îngust, în altele
este larg formând cisterne.Conține lichid cerebrospinalși
comunică cu ventriculii cerebrali prin orificiile ventriculului al
patrulea
 Pia mater encefalică
• Membrană subțire areolară, vascularizată,
acoperă întreaga suprafață a encefalului,
pătrunzând în șanțurile și fisurile acestuia
• Este atașat prin trame fibroase de arahnoida și
conține plexul coroidian, capilare specializate,
fenestrate, cu rol în secreția lichidului
cefalorahidian
 Meningele spinal
• Dura mater spinală
-tub cilindric fibros, învelește măduva spinării, este atașat de
circumferința găurii occipitale, iar inferior se termină sub
formă de fund de sac la a doua vertebră sacrală, unde se
continuă în teaca filonului terminal
-formează teci ce însoțesc rădăcinile nervilor spinali, acestea, la
orificiile intervertebrale se pierd în epineurium
- spațiul peridural sau epidural este cuprins între peretele
canalului vertebral și dura mater spinală.
 Arahnoida spinală
• Căptușește dura mater și înconjoară rădăcinile
nervilor spinali
• Spațiul subarahnoidian perispinal îngust se
lărgește inferior, formând cisterna lombară,
între cornul terminal al măduvei spinării(L1-2)
și fundul sacului dural(S2), conține filonul
terminal și coada de cal și este locul unde se
efectuează puncțiile și anesteziile lombare
 Pia mater spinală
• Mai groasă decât cea a encefalului acoperă măduva
spinării, rădăcinile nervilor spinali și filonul terminal
 Circulația lichidului cefalorahidian
• LCR are un rol protectiv biologic și de tampon
interpus între sistemul nervos central și
compartimentele osoase conținătoare
• Are rol în homeostazie, chemorecepție,
neurosecreție