Proiect realizat de Buzdugan Oleg Student grupa 407K

Nou-născutul prezintă imediat după naştere o multitudine de

reflexe testabile. Potrivit medicilor, mai mult de 70 de
reflexe ar putea fi testate imediat după naştere, în cazul în
care nou-născutul este născut la termen. Reflexele pe care le
prezintă copilul imediat la naştere sunt comportamente
înnăscute, majoritatea fiind funcţionale din momentul
naşterii.
Rolul general al reflexelor este acela de a asigura
supravietuirea copilului. Utilitatea imediată a reflexelor
constă în faptul că manifestarea lor, precum şi dispariţia sau
integrarea lor în comportamente mai complexe, sunt
indicatori ai dezvoltării normale ori ai unor tulburări
neurologice în dezvoltarea copilului. Evaluarea reflexelor se
va face într-o încăpere luminoasă, pe o suprafaţă semidură,
la temperatura confortabilă pentru copil. Acesta trebuie sa
fie treaz, sătul şi uscat. Stimulii prin care se provoacă
apariţia reflexelor nu vor produce durere sau iritaţie.
Reflexul de sucţiune Se manifestă la copil ca rezultat al
oricărei atingeri a cavităţii bucale. De exemplu, întroducerea
în gură a sânului, biberonului sau degetului face ca micuţul
să înceapă activ mişcări ritmice de sucţiune. Acest reflex
foarte important este prezent încă de la naştere şi persistă pe
parcursul primului an de viaţă.
Reflexul butonului La atingerea buzelor bebeluşului cu
degetul adultului, acesta strânge şi întinde guriţa sub forma
unui buton. Reflexul persistă în primele 2-3 luni, după care
se stinge treptat.
Reflexul de extruzie Nou-născutul îşi împinge limba afară
din gură dacă limba este atinsă cu vârful degetului sau cu
mamelonul. Executarea continuă a acestei mişcări sau
mişcări repetitive ale limbii apar în anormalităţi ale
sistemului nervos.
Reflexul de deglutiţie Dacă pe buzele nou-născutului se
picură câteva picături de lichid, se va declanşa deglutiţia.
Reflexul de căutare La atingerea şi mângâierea uşoară a
colţului gurii micuţului, acesta începe să lase buza inferioară
în jos, înclinând limba în direcţia stimulentului şi începe să
caute activ sânul mamei. Moment important: la evaluarea
acestui reflex se va evita atingerea buzelor copilului,
deoarece se va obţine reflexul butonului. Atingerea colţului
gurii trebuie întradevăr să fie uşoară. În caz contrar, micuţul
poate resimţi disconfort, va întoarce capul în partea opusă şi
nu va întârzia să-şi manifeste nemulţumirea.
Reflexul de căutare. Acest automatism este prezent în
primele 3-5 luni de viaţă, însă uneori poate persista un timp
mai îndelungat.
Reflexul mano-oral La o uşoară apăsare pe palmele copilului
cu pernuţele degetelor adultului, nou-născutul deschide gura,
şi îşi mişcă capul înainte în direcţia examinatorului. Ca şi
reflexul de căutare, acesta este mai accentuat înainte de
alimentarea la sân. De obicei se păstrează pană la 2 luni,
apoi dispare treptat. Asimetria sau manifestarea slabă a
acestui reflex la nou-născut, precum şi persistarea lui la
sugari după 2-3 luni de viaţă, poate fi semnul unei dereglări
a sistemului nervos. În acest caz copilul trebuie să fie văzut
de către un medic neurolog.
Reflexul Babinski (de agățare plantară) În momentul în care
atingem talpa spre exterior, de la călcâi spre degetul mare,
bebelușul va extinde degetele, îndreptându-le spre exterior.
Acest reflex dispare până la 6 luni și este o reacție opusă față
de cea manifestată la maturitate.
Reflexul de răsucire a capului Dacă copilul este aşezat în
decubit ventral, el imediat va întoarce capul într-o parte.
Această mişcare îi permite acestuia să respire liber chiar şi
aflându-se într-o poziţie incomodă cum este cea de decubit
ventral. Acest reflex, în mod normal, apare în primele clipe
de viaţă.
Reflexul de târâre Se manifestă din primele zile. Dacă se
aplică o preiune pe tălpile nou-născutului aflat în decubit
ventral, nou-născutul va încerca să-şi împingă corpul şi se va
mişca înainte prin mişcări ritmice ale braţelor şi picioarelor.
Unii bebeluşi tind să facă mişcări de tîrăre şi în lipsa unei
suprafeţe de sprijin, (se manifestă reflexul de târâre
spontană). De obicei, mişcările de acest fel sunt prezente
până la 4 luni, după care dispar treptat şi poate reapărea pe
la 6-7 luni, ca o componentă a comportamentului voluntar
de târâre. Nu se cunoaşte cu precizie funcţionalitatea
reflexului.
Reflexul Gallant Copilul în decubit ventral, prin stimularea
unei părţi laterale a trunchiului, va înclina trunchiul de la
partea stimulată. Reflexul dispare la aproximativ 4
săptămâni de la naştere. Absenţa acestui reflex poate indica
o leziune a măduvei spinării. Este cunoscut şi sub denumirea
de “ reflexul de încurbare a trunchiului ”.
Reflexul de sprijin şi mers automat Nou-născutul susţinut în
poziţie verticală tălpile ating o suprafaţă dură, va extinde
membrele inferioare încercând să se sprigine pe ele.
Reflexul se manifestă până la 8-12 luni. Dacă din această
poziţie vom înclina corpul copilului uşor înainte, acesta
imediat va face mişcări de mers automat. Unii copii,
“mergând” pot încrucişa membrele inferioare. Acest lucru
până la vârsta de 1.5 luni este fiziologic.
Reflexul de păşire Apare atunci cînd copilul este ţinut în
picioare deasupra unei suprafeţe plane. Copilul va face
mişcări ritmice cu picioarele. Reflexul dispare în mod
natural în primele două luni de viaţă şi nu se ştie precis ce
scop are. S-ar putea să reapară ca o componentă voluntară a
mersului biped.
Reflexul de apucare Copilul va strânge degetele involuntar
dacă îi vom pune un obiect în mână. Uneori bebeluşul
strânge atât de puternic degetele adultului de care s-a agăţat,
încât poate fi ridicat uşor în aer. După vârsta de 4 luni, acest
reflex dispare, deoarece în locul lui apar mişcări voluntare
de apucare a jucăriilor sau altor obiecte.
Reflexul de extensie încrucişată Este obţinut stimulând
planta piciorului, ceea ce provoacă întâi flexia apoi extensia
membrului inferior opus pentru a încerca respingerea sursei
de stimulare.
Reacţia de redresare a gâtului În acest test, rotaţia pasivă sau
activă a capului copilului aflat în decubit dorsal, într-o parte
sau alta faţă de linia mediană, va determina răsucirea
întregului corp în direcţia spre care sa întors capul.
Reflexele tonice asimetrice ale gâtului Acest reflex se obţine
cu copilul în decubit dorsal, cu capul pe linia mediană.
Rotirea activă sau pasivă a capului într-o parte va determina
flexia membrului superior şi inferior de partea occiputului şi
extensia membrelor de partea feţei. Apare la feţii între 8 şi
20 săptămâni şi scade în luna 4-6. Menţinerea reflexului
înseamnă întârziere în dezvoltare şi împiedică formarea
patternurilor de mişcare, nu se poate menţine postura
stimulată, consecinţa scolioza, subluxaţia/ dislocarea capului
humeral.
Reflexul Moro Pentru testarea reflexului Moro, copilul este
aşezat în decubit dorsal, susţinut de mâinile examinatorului
(una dintre mâini susţine capul copilului care este în uşoară
flexie). Din această poziţie, capul este brusc extins,
aproximativ 30⁰ în relaţie cu trunchiul. Această mişcare va
produce o extensie şi abducţie a membrelor superioare şi
degetelor, urmată apoi de flexia acestora la piept şi
strângerea pumnilor. Membrele inferioare urmează o
mişcare inversă, flexie în primul rând, extensie în cel de-al
doilea. Reflexele tonice pot fi absente în următoarele
situaţii: 1. În cazul copiilor hipotoni ca urmare a asfixiei, cu
depresie severă a sistemului nervos central 2. Afecţiuni
miopatice severe
Reflexul Landau Este o combinaţie de reflexe de redresare şi
de reflexe tonice cervicale. În cazul în care copilul este
ridicat din poziţia de pronație cu o mână sub torace sau
abdomen, el îşi va extinde coloana şi îşi va ridica
extremitatea cefalică. Concomitent se produce extensia
membrelor inferioare. Dacă din această poziţie se apasă
capul în flexie, tonusul de extensie dispare imediat şi copilul
se înmoaie, ca o păpuşă din cârpă.
Fenomenul ochilor de păpuşă Pentru testarea fenomenului
“ochi de păpuşă”, copilul este ţinut vertical de sub axile, cu
capul la 30⁰ flectat pe piept, şi este rotat 360⁰ în jurul axei
sale. 10 rotaţii într-o direcţie sunt suficiente şi oferă o
puternică stimulare vestibulară. Răspunsul normal este
reprezentat de devierea ochilor şi capului în direcţie opusă
rotaţiei. Acest fenomen este prezent la nounăscuţii de 2
săptămâni. Prematurii pot prezenta această mişcare a ochilor
până la vârsta de 3 luni.
Reflexul de pregătire pentru săritură (reflexul paraşutei) Este
cunoscut şi ca reacţia de apărare. Este un mecanism
protectiv de bază al corpului, care este prezent toată viaţa.
Pentru a testa acest reflex, copilul este ţinut de sub axilă, cu
spatele la examinator. Copilul este brusc aplecat cu capul în
jos. Răspunsul normal constă în extensia şi abducţia
membrelor superioare, cu extensia degetelor şi cu reacţia de
redresare a capului.
Cunoașterea reflexelor la nou-nascuți este foarte importantă
nu doar pentru lucrătorii medicali care pot să înceapă din
primele clipe de viață a copilului să îl testeze pentru a îl
ajuta să crească mare și sănătos dar și pentru fiecare
persoana care se decide sa aibă un copil, ele trebuie
cunoscute pentru a ne putea proteja copilul și a ne adresa la
specialist în cazul în care vedem unele neregularități.
După cum am spus în primul slaid potrivit medicilor, mai
mult de 70 de reflexe ar putea fi testate imediat după naştere,
în cazul în care nou-născutul este născut la termen. În
prezentare au fost explicate pe scurt doar douăzeci de
reflexe care mi-au părut mai ușor de testat, dacă v-am trezit
interesul asupra cercetări reflexelor la nou-nascuți vă
recomand să faceți cunoștință cu caetul de lucrari practice
kinetoterapie în pediatrie care îl puteți descărca de pe situl
scribd.com