Sunteți pe pagina 1din 125

NEUROPSIHOLOGIE

Dr. Mihail Dancescu


damismed@gmail.com
NEUROPSIHOLOGIE
DEFINITIE
• NEUROPSIHOLOGIA este o ramura a
psihologiei care incearca sa inteleaga cum
structura si functionarea creierului
relationeaza cu anumite procese psihologice.
• Imparte cu psihologia cognitiva si alte stiinte
cognitive vederea mintii ca un procesor de
informatii
• Neuropsihologia studiaza creierul examinand
comportamentul .
DOCTRINE
1. Vitalismul – functiile psihice (gandirea de ex.)
sunt numai partial controlate de fenomenele
materiale din creierul uman, ele avand
“viata” lor. Reprezentanti – de la Aristotel la
Sigmund Freud.
2. Materialismul – legile mecanicii aplicate la
“masinaria psihicului”
ISTORIC
Rezonanta magnetica nucleara
Tomografia compoterizata CT RMN sau MRI
• Constiinta nu mai poate fi
redusa numai la circuitele
neuronale!
Dumitru Constantin Dulcan

Daca privim constiinta doar in termeni de


circuite nervoase, se poate construi un
computer cu constiinta?
PARADOXUL EVOLUTIEI MENTALE
• Din cele 100 miliarde de celule nervoase ale
creierului uman, in mod curent sunt folosite in
activitatea psihica doar 4 - 10% (!!??).
Emisferotomiile. Hidrocefaliile (Lorber).
• RMN-Functional: in timpul oricarei activitati
psihice creierul este folosit in TOTALITATE!
• Pacienti cu hidrocefalie avansata, cu
inteligenta normala sau peste medie, au totusi
probleme de atentie, imaginatie spatiala sau
coordonare, care reclama conexiuni largi.
• Ca sa poata ajunge la nastere la cele 100 de
miliarde de celule neuronale din creier (la
sobolan sunt 70 milioane !), din luna a V-a
intrauterina, in fiecare minut se produc 2,5
milioane de neuroni!
STEPHEN HOWKING
• Creierul uman este singura noastra
structura performanta , in raport cu cel al
tuturor celorlalte fiinte care ne preced pe
firul evolutiei. Prin creier am facut saltul
spre fiinta umana, prin numarul de
neuroni, indeosebi cei de asociatie din
structura scoartei cerebrale (cortex) –
suport al capacitatii noastre de a rationa!
ISTORIC
• 1903 – Pavlov – constituirea
psihofiziologiei ca stiinta –
principiul si metoda
reflexului conditionat,
conform careia sistemul
nervos este mediatorul
adaptarii organismului la
mediul ambiant.
”CAINELE LUI PAVLOV”
ACADEMICIAN
CONSTANTIN BALACEANU STOLNICI
ACADEMICIAN
LEON DANAILA
HIDROCEFALIE
SISTEMUL NERVOS
SISTEMUL
NERVOS

S.N. CENTRAL S.N. PERIFERIC

MADUVA S.N. PERIFERIC


CREIERUL S.N. AUTONOM
SPINARII SOMATIC

S.N.A. S.N.A.
SIMPATIC PARASIMPATIC
NEURONUL
• Celula cu: nucleu,
membrana, citoplasma,
organite celulare
(mitocondrii, aparat Golgi,
reticul endoplasmic,
corpusculi Nissl)
• Specific: dendrite
(celulipete) si axon
(celulifug)
PROPRIETATILE NEURONULUI
1. EXCITABILITATEA – proprietatea n. de a
raspunde la un stimul printr-un potential de
actiune.
2. CONDUCTIBILITATEA – proprietatea n. de a
propaga excitatia in lungul prelungirilor sale.
POTENTIALUL DE ACTIUNE
• Un neuron este stimulat de catre un semnal
transmis intr-un anume loc de pe suprafata sa.
• Acesta genereaza schimbarea potentialului
membranei neuronale (prin pompa de sodiu si
potasiu – Na/K). Substante ca procaina si
cocaina diminueaza permeabilitatea
membranei la ionii de sodiu, deci nu permit ca
impulsul nervos sa treaca si sa ajunga la creier,
impiedicand astfel producerea senzatiei de
atingere si durere.
TIPURI DE NEURONI
1. Neuroni senzoriali – transporta influxul
nervos de la periferie spre SNC (aferenti).
2. Neuroni motori – transmit influxul nervos de
la creier sau maduva la efectorii musculari
sau glandulari (eferenti).
3. Neuroni intercalari (de asociatie) – in
interiorul creierului sau maduvei.
TIPURI DE NEURONI
TIPURI DE NEURONI
1. Neuroni unipolari – au o singura fibra nervoasa care
se extinde de la corpul celulei.
2. Neuronii bipolari – au o dendrita (aferenta) si un
axon (eferent).
3. Neuronii multipolari – predomina. Au un axon si
multiple dendrite. O celula spinala motoare, ale
carei dendrite sunt moderate ca nr. si extindere, are
circa 10 000 de contacte – 2000 pe corpul celular si
8000 pe dendrite. Arborizatia dendritica a unei
celule Purkinje din cerebel primeste aprox. 150 000
de contacte.
TIPURI DE NEURONI
CELULELE NEVROGLIALE
(sunt de 10 – 50 de ori mai numeroase decat neuronii)

• Astrocitele – cele mai numeroase (si


enigmatice!) celule gliale; fac parte din bariera
hemato-encefalica.
• Oligodendrocitele – rol important in formarea
mielinei (celule Schwann).
• Ependimul – celule epiteliale ce tapeteaza
ventriculii cerebrali.
NEVROGLIA
MIELINA
MIELINA
• Transmiterea impulsului
prin fibrele mielinizate
se face saltator, intre
strangulatiile Ranvier,
castigand astfel in viteza
(3 – 320 km/ora).
• Scleroza multipla!
NEURONII “ OGLINDA”
NEURONII “OGLINDA””
• Studii pe maimuta (macac) si mai recent pe om:
- neuronii oglinda se activeaza cand maimuta
(omul) efectueaza o anumita actiune sau CAND
OBSERVA O ACTIUNE SIMILARA). Deci noi
invatam imitandu-i pe cei din jur. Acesti neuroni
sunt responsabili de comportamentul social, de
“contaminarea ‘’ emotionala (rasul e
molipsitor).
SINAPSA
SINAPSA
• La nivelul conexiunilor dintre neuroni –
sinapse – are loc o convertire a
semnalului de transmisie din forma
electrica in una chimica, prin intermediul
substantelor cu rol de neuromediatori
eliberate de neuroni.
SINAPSA
• Membrana presinaptica
• Membrana postsinaptica
• Fanta sinaptica
• Vezicule sinaptice
• Neurotransmitatori
• Molecule receptoare
NEUROTRANSMITATORI
• Se cunosc peste 50 neurotransmitatori
• ACETILCOLINA (Ach) – are in general efect excitator;
are rol cheie in activitatea mnezica (scade in boala
Alzhheimer); se elibereaza la nivelul placilor
terminale neuromusculare (toxina botulinica
blocheaza receptorii).
• DOPAMINA – implicata in boala Parkinson (in minus)
dar si in schizofrenie (in plus). Este considerata
molecula placerii – placere erotica, buna dispozitie,
dorinta de senzatii tari! Nicotina, alcoolul si
sexualitatea cresc cantitatea de dopamina
NEUROTRANSMITATORII
• GABA (acid gama-aminobutiric) – unul din
inhibitorii majori din sistemul nervos
• GLUTAMATUL – efect excitator. Exista cel putin
trei tipuri de receptori de glutamat, dintre care
receptorul NMDA cu rol deosebit in invatare si
memorare (la nivelul hipocampului)
• PEPTIDE – endorfine, substanta P, neuropeptide
Y, si altele
• PURINE – adenozina, ATP, altele.
NEUROTRANSMITATORI
• NOREPINEFRINA (Noradrenalina) – mediator
al sist. nervos simpatic; cocaina si
amfetaminele ii prelungesc actiunea (efecte
psihostimulatoare), iar litiul accelereaza
absorbtia.
• SEROTONINA (5-HT) – sistemul serotoninic
ascendent joaca rolmajor in trairea fricii si
anxietatii; inhibitor al cailor de transmitere a
durerii in maduva; ajuta la controlul dispozitiei
psihice, posibil si la inducerea somnului.
ARIILE CORTICALE
• Brodmann (cel mai
cunoscut) – 1909 - a
descris 52 arii corticale
iar von Economo - peste
100.
• Structura lor le face ca
unele sa fie efectorii si
altele receptorii, iar
functia de asociatie
apartine intregului
neocortex omenesc.
ARIILE CORTICALE
• Tendinta de a limita ariile
corticale prin granite
precise este gresita,
deoarece au intre ele zone
de trecere. Localizarile
functionale nu respecta
limitele citoarhitectonice
ale unei arii
Lobul frontal = locul anatomic al constiintei de sine;
este cea mai evoluata componenta a creierului uman

• Delimitat posterior de scizura (santul) Rolando (central),


lateral de fisura sylviana si medial de sulcusul cingulat.
• Are trei sectoare functionale majore:
1. Cortexul motor primar
2. Cortexul premotor
3. Cortexul prefrontal
LOBUL FRONTAL
COTEXUL MOTOR
• Homunculus-ul motor –
este o schema in care este
reprezentat fiecare
segment osteomuscular al
corpului, corespunzator
importantei pe care o are
in realizarea miscarilor
voluntare instrumentale
adica a praxiei
LEZIUNILE CORTEXULUI MOTOR
• Leziunile localizate la nivelul acestei zone afecteaza
capacitatea de a efectua miscari intentionate
• Hemiparezele, hemiplegia, apraxiile
• Epilepsia motorie, partiala (jacksoniana) – crize de
miscari tonico-clonice care, in forma cea mai tipica,
debuteaza la nivelul degetului mare, cuprinde
celelalte degete dupa care se intinde spre brat, fata
si in sfarsit la membrul inferior, reproducand astfel
reprezentarea diferitelor segmente ale corpului la
nivelul ariei 4.
CORTEXUL PREMOTOR
• Implicat in integrarea abilitatilor motorii si in
secventele actiunii de invatare.
• Initierea si programarea miscarilor corpului
• La nivelul ariei 6 se inchide feedback-ul kinestezic,
mecanism de optimizare a caracteristicilor
miscarilor (amplitudine, directie, traiectorie,
forma, viteza, flexibilitate, tempo, coordonare –
simultana, succesiva).
• Rol in integrarea vizualo-motorie, in testele de
invatare vizualo-motorie si in activitatea posturala
ARIA LUI BROCA
• Situata in girusul
frontal inferior si
posterior si este
responsabila de
controlul vorbirii
voluntare
• Aria 44
• In emisfera
dominanta (stanga)
AFAZIA MOTORIE BROCA
• Tulburari paroxistice de vorbire (oprirea
vorbirii, palilalie), tulburari tranzitorii de
vorbire, de cateva zile (afemie sau chiar
mutism), tulburari in initierea vorbirii, gol de
cuvinte, anomie, scaderea fluiditatii verbale.
• Alterarea ritmului tempoului vorbirii, adecvarii
acesteia la continutul informational transmis si
la particularitatile situatiei de comunicare.
CORTEXUL PREFRONTAL
• Portiunea cea mai rostrala
a lobului frontal
caracterizata prin
implicarea ei in functiile
cerebrale cognitive si
emotionale.
• S-a estimat ca ocupa aprox.
o treime din intregul cortex
cerebral uman.
CORTEXUL PREFRONTAL
• La om, aceasta zona care ocupa aproape 1/3 din
cortexul cerebral, are o dezvoltare superioara fata de
zonele similare ale creierului celorlalte animale.
Filogenetic, salturi calitative in organizarea globala a
comportamentului in raport cu solicitarile mediului
extern si cu satisfacerea starilor proprii de motivatie se
leaga, cu precadere, tocmai de constituirea si
dezvoltarea mecanismelor de comanda-control ale
cortexului prefrontal. De aceea nu este lipsit de temei ca
principiul general al corticalizarii sa fie intregit cu
principiul particular al FRONTALIZARII.
CORTEXUL PREFRONTAL
• Este instanta care constientizeaza emotiile si le
confera girul ratiunii.
• Unii cercetatori considera ca dominarea
ratiunii de catre emotie s-ar datora existentei
mai multor circuite neuronale la acest nivel.
• Prin RMN functional s-a observat ca zona
prefrontala stanga este activata de emotiile
pozitive (empatie, compasiune, respect, calm,
buna dispozitie, etc.), iar zona prefrontala
dreapta de emotiile negative.
CORTEXUL PREFRONTAL
• E important pentru gandirea abstracta;
“atitudinea abstracta” nu poate fi adoptata de
pacientii cu leziuni frontale (Goldstein, 1944)
• Pacientii cu leziuni frontale sunt deficitari in
utilizarea erorilor in scopul ghidarii
comportamentului lor (Luria, 1966)
• Activitatea de planificare: activitatea umana
constienta necesita o lista de obiective si un set
de actiuni asemanatoare structurii unui document
CORTEXUL PREFRONTAL
• Lobii frontali au functie inhibitoare, de suprimare a
tendintei actiunilor dominante in favoarea
comportamentelor cu scopuri destinate (Diamond,
1989)
• Memoria de lucru este o forma a memoriei pe
termen scurt; studii pe maimute si neuroimagistice
pe oameni o plaseaza prefrontal (Goldman-Rakic,
1987; Funahashi, 1993; Cohen, 1994;
D’Esposito,1994)
LOBUL TEMPORAL

• Se afla sub osul temporal


• Lobii temporali sunt mai
mult imagini avantajoase
decat entitati anatomice,
delimitarile fata de lobii
parietal si occipital
neavand repere precise
LOBUL TEMPORAL
• Are trei circumvolutii:
superioara (T1), medie
(T2) si inferioara (T3)
• Ariile auditive primare (41
si 42 – girusul Heschl) si
aria auditiva secundara
(22)
• Pe fata infero-laterala se
gasesc proiectiile vizuale,
arii de inalta integrare
senzoriala (arii tertiare)
LOBUL TEMPORAL
• Aria Wernicke – PET
(Positron Emission
Tomography) arata
activarea bilaterala a
girusului Heschl si
activarea unilaterala (stg.)
a ariei Wernicke atunci
cand subiectii dreptaci
tipici asculta un material
verbal sau narativ.
LOBUL TEMPORAL
VORBIREA
LOBUL TEMPORAL
VORBIREA
• Lezarea temporala ant. in emisfera
stg provoaca deficite in gasirea
numelor proprii, iar in emisfera dr
dau deficiente in denumirea
expresiei faciale; leziunile bilaterale
dau anomie si deficite de memorie
retrograda.
• Lezarea regiunii mediale stg.
provoaca memorie saraca pt.
informatii verbale noi, iar lezarea in
dr. da memorie saraca pt. informatii
nonverbale noi (Buchtel, 2002).
LOBUL TEMPORAL
• Lezarea lobului temporal
inferior duce la aparitia
prosopagnoziei – pot
vedea o fata dar nu
recunosc persoana dupa
fata respectiva; interesant
este ca dupa ce persoanele
vorbesc, identitatea lor
este recunoscuta imediat.
SISTEMUL LIMBIC
• Toata viata oscilam intre ratiune si afecte sau
emotii.
• Structura care proceseaza emotivitatea este
sistemul limbic.
• Rolul lui in evolutie era acela de a lua o decizie
rapida – aparare, atac sau fuga.
• Dupa unii autori, afectivitatea are un rol chiar
mai mare decat capacitatea cognitiva in
manifestarea personalitatii umane.
SISTEMUL LIMBIC
• Hipocampul si amigdala
(situate in lobul
temporal) fac parte din
sistemul limbic (poate
cele mai importante
structuri!).
• Limbus – in limba latina
inseamna limita, granita
• Termenul de lob limbic
introdus de Broca, 1878
LOBUL TEMPORAL
HIPOCAMPUL
SISTEMUL LIMBIC
• Functiile posibile ale
hipocampului (Duvernoy,
2005):
1. Invatare si memorie.
2. Reglare a comportamentului
emotional.
3. Unele aspecte ale controlului
motor.
4. Reglare a functiilor
hipotalamice
SISTEMUL LIMBIC
• Hipocampul este implicat in
toate sistemele memoriei
declarative: memoria
semantica (memoria faptelor
si a conceptelor), memoria
episodica (constientizarea
amintirii evenimentelor si a
relatiilor dintre ele), memoria
spatiala (recunoasterea
localizarii spatiale).
Kopelman,1993; Markovitsch,
1995.
PSIHOPATOLOGIA
LOBILOR TEMPORALI
1. Agnozia auditiva – individul are o deficienta izolata
de intelegere a sunetelor in prezenta unei
audiograme aproape normala; pacientul nu
intelege nici vorbirea si nici sunetele din mediul
inconjurator; pot citi, vorbi, scrie si numi corect
obiectele.
2. Surditatea corticala – cand sunt afectate ariile 41 si
42 bolnavul ramane indiferent la orice stimuli
auditivi de la o sursa pe care nu o are sub control
vizual imediat
PSIHOPATOLOGIA
LOBILOR TEMPORALI
3. Tulburari in recunoasterea vizuala – prosopagnozia.
4. Tulburari ale sferei afective si motivationale –
scaderea tonusului emotional general, reducerea
agresivitatii si intensificarea emotiei de frica;
indiferenta afectiva (in amigdalectomie bilaterala),
instabilitate emotionala; perversiuni ale unor
trebuinte, indeosebi alimentare (ex. coprofagia) si
sexuale; exacerbarea sau diminuarea unor trebuinte
biologice primare.
PSIHOPATOLOGIA
LOBILOR TEMPORALI
5.Tulburarea functiei mnezice – experientele lui
Milner (1962) privind invatarea unui labirint pe un
lot de 79 bolnavi au evidentiat: a)leziunile
hipocampice bilaterale determina deficitul cel mai
important; b)lobectomiile temporale dr. provoaca
un deficit mai sever decat cele stg., care lasa
performantele aproape normale; c)leziunile
cortexului posterior temporal drept determina o
reducere masiva a vitezei de invatare.
PSIHOPATOLOGIA
LOBILOR TEMPORALI
6. Tulburarea gandirii – leziunile de lob temporal
provoaca tulburari in desfasurarea proceselor
gandirii; in cazul emisferei dominante nu reusesc sa
efectueze mental serii succesive de operatii, care
presupun o permanenta sustinere si mediere
verbala (ex. calcule multioperationale 4x5-3+7=?).
7. Tulburarea comportamentului – lobectomiile
temporale dr. par a fi asociate cu paranoia,
comportament egocentric si logoreic. (Kolb si
Whishaw, 1980).
PSIHOPATOLOGIA
LOBILOR TEMPORALI
8. Tulburarea perceptiei timpului.
9. Tulburari vestibulare si de echilibru – datorita
proiectiilor vestibulare in lobul temporal –
vertije, senzatie de deplasare in plan vertical.
10.Tulburari olfactive – lezarea portiunii antero-
mediale a lobului temporal, care include si
hipocampul, poate cauza halucinatii olfactive.
In cazul epilepsiei temporale pot aparea
hiposmie, parosmie sau halucinatii olfactive.
PSIHOPATOLOGIA
LOBILOR TEMPORALI
11. Tulburari viscero-vegetative – stimularile
stereotactice ale hipocampului si amigdalei au
antrenat modificarea frecventei cardiace, a
ritmului respirator, nevoia de a urina. (Young,
1992)
12. Tulburarea ritmului somn-veghe –
hipersomnii, uneori de tip narcoleptic sau
aspecte de mutism akinetic – rar intalnita.
EPILEPSIA TEMPORALA
EPILEPSIA TEMPORALA
• Simptomele sunt extrem de polimorfe : halucinatii
auditive simple si complexe, halucinatii olfactive,
halucinatii vizuale complexe, stari de vis (dreamy
state) cu alterarea constientei privind lumea
exterioara (senzatie “deja vu”, “jamais vu”, “jamais
vecu”) si tulburari paroxistice de vorbire.
• In timpul crizei bolnavul retraieste ca in vis, cateva
minute, scene din viata anterioara, crede ca este in
alta localitate, are halucinatii vizuale, olfactive
(crize uncinate).
EPILEPSIA TEMPORALA
• Criza epileptica se poate manifesta si prin
halucinatii vestibulare, stari depresive, anxietate,
euforie, automatisme simple (masticatie, supt)
sau complexe (automatisme ambulatorii, cu stare
de constienta aparent normala dar cu amnezie
retrograda), tulburari paroxistice vegetative,
manifestari critice erotice, epilepsie gelastica
(acces de “ras prostesc”), epilepsie cursiva (nevoia
de a alerga fara oprire), cosmaruri paroxistice.
EPILEPSIA TEMPORALA
FIODOR
DOSTOIEVSKI

1821 - 1881
EPILEPSIA TEMPORALA

GUSTAVE FLAUBERT

1821 - 1880
EPILEPSIA TEMPORALA

VINCENT VAN GOGH

1853 - 1890
EPILEPSIA TEMPORALA
• La ora acutala conceptul de “personalitate
epileptica” este admis ca fiind relevant pentru
epilepsia temporala
• Cazuri celebre: Dostoevski, Flaubert, van Gogh
– cu epilepsii temporale de etiologii diferite
(familiala, anevrism, leziune traumatica)
LOBUL PARIETAL
LOBUL PARIETAL
• Posterior de lobul frontal,
de care e separat prin
santul central (Rolando),
pana la santul parieto-
occipital.
• Structura superior
dezvoltata filogenetic; la
macac are 7,5 cm² iar la om
150 cm²
LOBUL PARIETAL
• In interactiune cu lobul
frontal, lobul parietal
alcatuieste mecanismul
principal de integrare a
proceselor cognitive
superioare
(reprezentarea,
imaginatia si gandirea)
CORTEXUL SOMATOSENZORIAL
• Perceptia tactila sau
somestezia, se refera la
abilitatea noastra de a
intelege informatia obtinuta
prin atingere. Perceptia
tactila rezulta din stimularea
receptorilor cutanati si a
celor proprioceptivi.
• Termoreceptorii contribuie
la recunoasterea tactila a
obiectelor
CORTEXUL SOMATOSENZORIAL
• Homunculus senzitiv –
exista o magnificare
relativa a cantitatii de
cortex dedicata partilor
corpului cu cea mai
inalta acuitate tactila si
specializare senzoriala.
HOMUNCULUS
HOMUNCULUS
LOBUL PARIETAL
• Fiecare lob parietal construieste reprezentarea
hemicorpului sau opus si ambii au predilectia de a
inlocui pri fantome partile de corp pierdute.
• Harta corticala somatosenzoriala nu este statica!!!
• Antrenamentele de utilizare a varfului degetelor
pot creste aria corticala care le reprezinta (ex: orbii
care utilizeaza degetele pentru citirea Braille).
PSIHOPATOLOGIA LOBILOR PARIETALI
• Astereognozia sau agnozia tactila – nu pot
identifica obiectele dupa pipait desi pe cale
vizuala le recunosc fara dificultate.
• Epilepsia somatosenzitiva partiala – parestezii,
dureri, senzatii de curent electric si crize
complexe cu tulburarea schemei corporale
controlaterale (senzatie de alungire, marire de
volum sau dezagregare a unui membru). Epilepsia
reflexa – declansata la lectura, sah, calcul, etc.
PSIHOPATOLOGIA LOBILOR PARIETALI
• Sindromul Gerstmann – in lobul parietal dominant
(stg.) – agnozie digitala, dezorientare dreapta-
stanga, acalculie si agrafie.
• Asimbolia la durere sau indiferenta fata de durere
(hemiagnozie dureroasa) – lob parietal stg.
• Tulburarea orientarii in spatiu si a constructivitatii
obiectuale – o dominanta a emisferei drepte;
tulburare de recunoastere a lungimii si volumului,
dificultati in divizarea unei linii in parti egale, in
gasirea centrului unui cerc.
PSIHOPATOLOGIA LOBILOR PARIETALI
• Apraxia constructiva – incapacitate de manipulare a
obiectelor in spatiu incepand de la formele
componente.
• Apraxia de imbracare.
• Neglijarea spatiala unilaterala – imposibilitatea de a
descrie verbal, de a raspunde si de a se orienta in
raport cu stimularile de partea controlaterala
laziunii; ignora de obicei hemispatiul stang; au
tulburari de citire pentru ca ignora jumatatea stanga
a paginii.
PSIHOPATOLOGIA LOBILOR PARIETALI
• Tulburarea operatiilor logico-gramaticale –
leziunile inferioare ale lobului parietal din
emisfera dominanta, mai ales cand se asociaza cu
leziuni ale lobului temporal – dezacorduri,
inversiuni topice, incoerente logice, etc.
• Acalculie
• Tulburari ale gustului
• Tulburari trofice si vasomotorii - amiotrofii,
edeme, hipersudoratie, unghii sfaramicioase,etc.
CORPUL CALOS

• Marea comisura
transversa a creierului,
conecteaza cele doua
emisfere si formeaza
tavanul ventriculilor
larerali
CORPUL CALOS
• La om numarul total
de fibre este de
aproximativ 200
milioane
• Descrierea facuta de
Galen (sec II i.d.Hr.),
dar ipoteza conectarii
emisferelor apartine
lui Vesalius (1543)
CORPUL CALOS
• Sindromul de deconexiune
interemisferica (split-brain,
creierul divizat) bazat pe
principiul specializarii
emisferei stg. in
comportamentul verbal si
al emisferei dr. in abilitatile
video-perceptuale si
spatiale.
EMISFERICITATEA
• Emisfericitatea este un termen introdus de
biologi pentru a desemna specificitatea
functionala a unei emisfere cerebrale. In
anumite conditii, una dintre emisfere lucreaza
mai mult decat cealalta.
• Emisfericitatea nu inseamna ruptura sau
independenta a celor doua emisfere, ci
dimpotriva, ele se informeaza reciproc in mod
constant permitand o actiune coordonata in
totalitate.
EMISFERICITATEA
• Functiile senzorio-motorii (motricitatea,
sensibilitatea, miscarile mainilor si ale
picioarelor, miscarile ochilor) sunt comandate
de fiecare emisfera direct si invers (incrucisat).
Fiecare emisfera comanda jumatatea de corp
inversa ei, avand aceleasi functii si aceleasi
roluri, ceea ce nu se intampla in cazul
limbajului, gandirii etc.
EMISFERA STANGA
• Este responsabila de ceea ce spunem,
- se refera la limbaj, cuvant, aspectul lingvistic al
limbajului scris, calcul logic, cifre, rationament,
capacitate de analiza si de abstractizare, grija de a
proceda metodic (dependenta de timp – Hazel )
• „Se intereseaza de arbori in dauna padurii".
• Preferinta pentru detalii si nu pentru ansamblu,
prezentarea logica a faptelor, relatii de la cauza la
efect sunt aspecte caracteristice emisferei stangi.
EMISFERA STANGA
• Trasatura tipica pentru emisfera stanga este
abordarea rationala. Persoanele care au
amisfera stanga mai dezvoltata procedeaza
metodic, nu trec la o etapa urmatoare pana
nu au epuizat-o pe cea anterioara. Totul
trebuie sa se inlantuiasca logic. Relativa
rigiditate a demersului constituie uneori o
garantie a validitatii acestuia (D. Chalvin,
1992).
EMISFERA DREAPTA
• Este universul gandirii fara limbaj, al intelegerii
nonverbale, al recunoasterii formelor, al
perceptiei spatiale.
• Emisfera dreapta da tonul si intonatiile vocii,
ea priveste stilul de manifestare al unei
persoane. Este apreciata ca locul
ritmului, al muzicii, imaginilor si imaginatiei.
EMISFERA DREAPTA
• Informatiile abordate in emisfera dreapta se refera
la culori, analogii, structuri, scheme. Emisfera
dreapta este universul visului, al imaginatiei, al
culorii, al vederii in relief. Sarcina ei este sa
sintetizeze si sa exprime experienta noastra intr-o
imagine.
• Modalitatile ei de exprimare sunt nonverbale,
modul de functionare se bazeaza pe asociatii.
Imaginatia si intuitia sunt functiile ei dominante,
fapt pentru care este socotita sediul competentei
artistice si muzicale.
EMISFERA DREAPTA
• Emisfera dreapta are ca trasaturi specifice gandirea
spatiala si capacitatea de a vedea abstract.
Abordarea este intuitiva (opusa celei rationale); ea
procedeaza prin asociatii de idei, prin abordarea
interactiva, face sinteza relatiilor intre obiecte, ca sa
reconstituie informatiile intr-un tot unitar.
Avansarea se face in spirala, asteptand ca putin cate
putin elementele sa se ordoneze intre ele, cat mai
suplu posibil.
• Persoanele cu o dominanta dreapta sunt vizuale
EMISFERICITATEA
EMISFERA STANGA EMISFERA DREAPTA

• Controleaza partea dr. a • Controleaza partea stg. a


corpului corpului
• Verbal/numeric • Vizual/spatial
• Rational, analitic, explicit • Perceptual/senzitiv
• Activ • Spatiu, infinitate, disparare
• Literar • Spontan/creativ
• Convergent • Metaforic/simbolic
• Fapte/realitate • Divergent
• Vis/fantezie/mistic
EMISFERICITATEA
• Studiile au demonstrat că rezolvarea
problemelor este administrată la femei de
ambele emisfere, în timp ce bărbatii folosesc o
singură emisferă.
• Zonele creierului raspunzatoare de dezvoltarea
vorbirii sunt mai mari la femei.
• De asemenea, femeile pot percepe la fel de bine
sunetele cu ambele urechi in timp ce barbatii se
concentreaza mai degraba asupra unei surse
dominante de zgomot
EMISFERICITATEA
• In hipocamp, legat de prelucrarea si exprimarea
emotiilor, creierul femeii dispune de mai multe
celule nervoase decat al barbatului. Aici sunt
coordonate si reactiile la stress, aceasta zona fiind
foarte sensibila la estrogen ceea ce explica in parte
instabilitatea emotionala declansata in perioada
premenstruala. Findca femeia are mai multi
neuroni in hipocamp, sentimentele ei sunt mai
intim legate de atitudini comportamentale, aceasta
fiind explicatia comportamentului in conditii de
stress
EMISFERICITATE
• Conform statisticilor, femeile sunt de doua ori mai
predispuse decat barbatii la depresii. Explicatia ar
fi aceea ca la nivelul creierului feminin se produce
doar jumatate din cantitatea necesara de
serotonina, hormon care induce starea de bine.
• In schimb, barbatii sunt mai predispusi la autism,
sindromul Tourette, dislexia, deficit de atentie sau
schizofrenie. Aceste boli sunt provocate de lipsa
unei substante care are rolul de a „masculiniza"
creierul si de a-l feri de aceste tulburari.
EMISFERICITATE
• Cercetatorii au constatat ca barbatii sunt
atenti la aspectele generale, pe cand femeile
sunt mai concentrate pe detalii.
Explicatia este data de faptul ca femeile si
barbatii proceseaza diferit informatiile,
folosind mecanisme cerebrale diferite.
LOBII OCCIPITALI

• Omul este in principal un


animal vizual, iar
perceptia vizuala si
interpretarea acestei
perceptii domina viata sa.
LOBII OCCIPITALI
• Lobii occipitali, legati de
prelucrarea si integrarea
informatiei vizuale,
realizeaza
esentialmente o functie
cognitiva
LOBII OCCIPITALI
• Aria 17 Brodmann
reprezinta nucleul
analizatorului optic,
realizeaza integrarea
modala primara,
concretizata prin
capacitatea de a avea
senzatii vizuale.
• Aria 17 = centrul
experientei vizuale
elementare
FIZIOPATOLOGIA
LOBILOR OCCIPITALI
• Tulburarea perceptiei
formei, dimensiunilor si
miscarii obiectelor
• Palinopsie (paliopsie) –
persistenta vizuala in timp
sub forma de persistenta
sau recurenta a unei
imagini (are impresia ca
vede trecand din nou prin
fata sa o persoana pe care a
vazut-o cu cateva minute
inainte.
LOBII OCCIPITALI
• Agnozia vizuala poate fi
conceputa ca rezultat al
lezarii ariilor 18 si 19
care impiedica
transmiterea si eventual
integrarea informatiei
sosite din aria 17.
FIZIOPATOLOGIA
LOBILOR OCCIPITALI
• Cecitatea corticala sau
cecitatea psihica se datoreaza
lezarii bilaterale a ariei striate
(aria 17). Deficitul este asociat
uneori unui tablou confuzional,
unei dezorientari temporo-
spatiale si uneori unui usor
deficit senzitivo-motor. Cel mai
des bolnavul ignora deficitul
sau este indiferent fata de
acesta.
FIZIOPATOLOGIA
LOBILOR OCCIPITALI
• Acromatopsia – un deficit dobandit al
perceptiei culorilor, secundar unei leziuni
corticale.
• Anomia culorilor – o afazie optica pentru
culori; pacientii pot potrivi fragmentele de
culori si pot asocia culorile cu obiectele, dar
cand prezentam o culoare specifica acesti
pacienti sunt incapabili de a o denumi.
EPILEPSIA OCCIPITALA
• Iluzii si halucinatii, modificari tonice si clonice
ale capului si ochilor, inchiderea pleoapelor
sau fluturarea lor, tulburari vegetative, timice
si de automatism cand descarcarea se
raspandeste.
• Cand fenomenele vizuale pot actiona ca un
factor declansator al unei epilepsii
nefocalizate, se vorbeste despre o epilepsie
reflexa vizuala.
FIZIOPATOLOGIA
LOBILOR OCCIPITALI
• Neglijarea campului vizual – lipsa de
raportare, raspundere sau orientare la stimuli
noi, semnificativi, prezentati de partea opusa
leziunii cerebrale, la cazurile la care acest
neajuns nu poate fi atribuit unor deficite
motorii sau senzoriale (Jones, Tranel 2001).
TRUNCHIUL CEREBRAL

• Mezencefal
• Punte (pons)
• Bulb (medulla
oblongata)
NERVII CRANIENI
1. N. Olfactiv
2. N. Optic
3. N. Oculomotor
4. N. Trohlear
5. N. Trigemen
6. N. Abducens
7. N facial
8. N. Acusticovestibular
9. N. Glosofaringian
10. N. Vag
11. N. Accesor (spinal)
12. N. Hipoglos
CEREBELUL

• 120 – 150 grame, 1/8 din


greutatea creierului.
• Doi lobi, uniti prin vermis
• Cortexul cerebelos are
1000 cm patrati.
CEREBELUL
• Joaca rol important in
invatarea motorie.
• Erorile de directie, rata si
ordine determinate de
disfunctiile cerebeloase
apartin conceptului
traiectoriei (Cook, 1980),
ca bucla de control
supraspinal asupra unei
singure miscari articulare.
CEREBELUL

• Leziunile cerebelului
produc hipotonie, ataxie
si tremor intentional la
membrele ipsilaterale
BIBLIOGRAFIE ORIENTATIVA
1. Atkinson R. L. si col. – Introducere in psihologie, ed. Tehnica,
Bucuresti, 2002.
2. Danaila L.; Golu M. – Tratat de Neuropsihiologie, ed.
Medicala, Bucuresti, vol. 1 – 2000, vol.2 – 2006.
3. Dulcan Dumitru C-tin – In cautarea sensului pierdut – ed.
EIKON, Cluj-Napoca, 2008.
4. Dulcan Dumitru C-tin – Inteligenta materiei – revizuita si
adaugita, ed.EIKON, Cluj-Napoca, 2009.
5. Hayes N.; Orrell S. – Introducere in psihologie, ed. ALL,
Bucuresti, 2003.
6. Niculescu C. Th. si col. – Anatomia si fiziologia omului –
Compendiu, ed. Corint, Bucuresti, 2007.
7. Zillmer E. A. si col. – Principles of Neuropsychology, ed.
Thomson, Wadsworth, Belmont, USA, 2008.
•Matei 7.7
TEMA CONTROL 1

• Sistematizati functiile principalelor


arii corticale ale fiecarui lob cerebral.
Explicati si exemplificati notiunea de
emisfericitate!
•damismed@gmail.com