Profesorul ca agent al schimbării. Optiunea strategica a ultimilor ani in politica educationala a RM a fost si este aceea de calitate in educatie.Scolii i se cere sa faca față atât provocărilor prezentului, cât și așteptărilor viitorului, să dea raspunsuri complexe situațiilor complexe, sa reflecteze in interior ceea ce se intampla in societate. Profesorul ca agent al schimbarii trebuie sa cumuleze conditiile de competență. Competența profesionala reprezinta capacitatea de a aplica ,transfera si combina cunoștintțe și deprinderi in situații și medii de muncă diverse, pentru a realiza activitățile cerute la locul de munca ,la nivelul calitativ specificat in standardul ocupational.
a aplica cunostintele de specialitate;
a folosii deprinderile specifice; a analiza si a lua decizii; a fi creativ; a lucra cu alti membrii ai unei echipe; a comunica eficient; a se adapta la mediul specific de munca; a face fata situatiilor neprevazute. În societăţile moderne se resimte din ce în ce mai mult necesitatea ca procesul de învăţare- predare să ajute la formarea deprinderilor individuale şi simţului responsabilităţii prin autoanaliză încât să le permită elevilor dezvoltarea capacităţii de a anticipa schimbările din jur şi de a se adapta la ele. Schimbarea atitudinii faţă de procesul de predare-învăţare prin crearea unor situaţii de învăţare complexe, dar şi deschise, în care elevi îşi facilitează şi organizează, individual şi în grup, propriul proces de învăţare: prin învăţare experienţială sau învăţare bazată pe sarcină, iar profesorul concentrându-şi atenţia spre importanţa feedback-ului oferit elevilor. Profesorii sunt nevoiţi să-şi actualizeze şi să-şi îmbunătăţească permanent propriul nivel de cunoştinţe, precum şi tehnicile de predare.Se impune crearea unui echilibru între competenţa în specialitate şi competenţa didactică. Relaţia dintre profesor şi elev are ca scop dezvoltarea integrală a personalităţii elevului , punând un accent deosebit pe încrederea în sine a acestuia.Din acest punct de vedere ,autoritatea profesorului nu se bazează numai pe afirmarea puterii acestuia, ci pe recunoaşterea benevolă a legitimităţii cunoştinţelor deţinute. Activitatea profesorului nu se mărgineşte la transmiterea de informaţii sau de cunoştinţe.Ea mai implică şi modul de prezentare a cunoştinţelor sub forma unei structurări a problemelor în cadrul unui anumit context,precum şi plasarea problemelor respective într-o anume perspectivă,astfel încât cel care învaţă să poată face conexiunea între soluţiile găsite şi alte probleme,într-un cadru mai larg. În general, lumea contemporană evoluează într-un alert,încât profesorii,asemenea multor altor categorii profesionale, sunt obligaţi să accepte faptul că pregătirea lor iniţială nu le va fi suficientă pe parcursul întregii lor vieţi.
Multiplele sarcini pe care le are de îndeplinit în şcoală şi societate impun, ca o primă
coordonată a pregătirii sale, un larg orizont cultural, cuprinzând cunoştinţe din diverse domenii ale ştiinţei, tehnicii şi culturii, dublat de o bază filosofică menită să-i asigure o viziune de ansamblu asupra lumii.Profesorul trebuie să fie la curent cu cele mai recente descoperiri, cu discuţiile şi controversele ce au loc în diverse domenii.Pregătirea de specialitate reprezintă , de fapt, suportul principal al autorităţii şi prestigiului său în faţa elevilor. Activitatea profesorului nu se mărgineşte la transmiterea de informaţii sau de cunoştinţe.Ea mai implică şi modul de prezentare a cunoştinţelor sub forma unei structurări a problemelor în cadrul unui anumit context,precum şi plasarea problemelor respective într-o anume perspectivă,astfel încât celcare învaţă să poată face conexiunea între soluţiile găsite şi alte probleme,într-un cadru mai larg.
