Sunteți pe pagina 1din 10

ALBĂ- CA ZĂPADA

şi cei şapte pitici


fraţii Grimm
POVESTIRE
ŞI
IMAGINI
,,Ce mult aş vrea să am un copil cu obrajii roşii
Demult de tot, trăiau un ca sângele, cu pielea albă ca zăpada şi părul
împărat şi o împărătesă.Într-o negru ca abanosul.’’
zi de iarnă, împărăteasa stătea
lângă fereastra de abanos şi în
timp ce cosea privea zăpada
care se aşternea. Deodată, s-a
înţepat la deget, şi câteva
picături de sânge au căzut pe
albul zăpezii.
Împărătesei i-a plăcut
combinaţia culorilor alb, roşu şi
negru şi şi-a pus în minte o
dorinţă: ,,Ce mult aş vrea să am
un copil cu obrajii roşii ca
sângele , cu pielea albă ca
zăpada şi cu părul negru ca
abanosul.’’
După câteva luni,
dorinţa i s-a împlinit şi a născut
o fetiţă căreia i-a pus numele
Albă-ca Zăpada, dar
împărăteasa nu avu zile să o
vadă crescând.
După o vreme împăratul se recăsători, iar noua împărăteasă pe cât era de frumoasă
pe atât era de rea. Pe Alba-ca-Zăpada o ţinea în casă ca pe o slugă. Împărăteasa
avea o oglindă pe care o întreba zilnic: ,,Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai
frumoasă din ţară?’’
Timpul trecea, şi într-o zi oglinda a răspuns:

- Frumoasă eşti, crăiasă, ca ziua


luminoasă, dar Albă-ca-Zăpada e
mult, mult mai frumoasă!
Furioasă, regina porunci unui vânător să o ducă în pădure, să o omoare şi ca dovadă să-i aducă inima
acesteia. Vânătorului i se făcu milă şi o lăsă să trăiască, spunându-i să fugă şi să se ascundă în pădure şi să nu se
mai întoarcă vreodată la castel.
Singură şi speriată, biata copilă fugi prin pădure până când ajunse într-o poiană şi dădu de o căsuţă
micuţă şi drăguţă. Albă-ca –Zăpada intră şi văzu pe o măsuţă împrăştiate şapte farfurioare, şapte furculiţe şi
şapte cuţitaşe. Făcu ordine, mâncă şi apoi se culcă în cele şapte pătucuri din căsuţă.
Cei şapte pitici care locuiau acolo, au fost speriaţi şi miraţi când au intrat, dar văzând fetiţa cea frumoasă
care dormea în pătucurile lor s-au liniştit. Ei i-au cerut Albei-ca Zăpada să rămână la căsuţa lor, iar ea a primit
bucuroasă.
În fiecare zi fata trebăluia prin casă, pregătea cina, în timp ce piticii erau
plecaţi la muncă. Acestea până când împărăteasa cea rea află de la oglindă că
Albă-ca-Zăpada trăieşte.
Din acel moment împărăteasa a avut un singur gând. Să o ucidă pe frumoasa
Albă-ca-Zăpada. A pornit deghizată în negustoreasă spre casa piticilor. Prima dată i-a
vândut fetei o cingătoare, cu care a strâns-o până când aceasta a căzut fără suflare, dar
piticii au salvat-o. A doua oară a pieptănat-o cu un piaptăn otrăvit pe care i l-a înfipt în
păr, dar şi de această dată piticii au salvat-o.
Văzând că nu reuşeşte să scape de frumoasa Albă-ca Zăpada, a otrăvit un măr şi
a pornit, deghizată în negustoreasă spre casa piticilor. Cu toate că piticii i-au spus fetei
să nu deschidă nimănui uşa, ea nu a crezut că o bătrânică ar putea să-i facă rău şi a
căzut în capcana vitregei.
Cum a muşcat din mărul otrăvit a şi căzut leşinată.
Mare a fost mirarea piticilor când s-au întors acasă şi Albă-ca-Zăpada nu le-a ieşit
în întâmpinare, dar şi mai mare le-a fost tristeţea când au găsit-o zăcând pe jos fără
suflare.
Cu ochii în lacrimi au aşezat-o într-un sicriu de cleştar ca să o poată vedea tot
timpul şi au pornit cu ea spre vârful muntelui. Pe drum s-au întâlnit cu un prinţ, care
văzând cât este de frumoasă a sărutat-o şi ca prin minune fata s-a trezit.
Mare a fost bucuria piticilor când au văzut acest lucru. Albă-ca-Zăpada şi
prinţul s-au căsătorit, iar vitrega, aflând acest lucru de mânie se făcu atât de urâtă
încât fugi, urmărită de pitici, să se ascundă în adâncul pădurii, unde se pierdu pentru
vecie.
Învăţătoare DANIELA CRAINIC

Şcoala ,,CORNELIU COPOSU’’ ZALĂU