Sunteți pe pagina 1din 21

ASOCIATIA VINDECA-TI VIATA

DRENAJUL
LIMFATIC
 București 2015
Cuprins:
Cap.1. Sistemul limfatic
Generalitați………………………………………………………….………
Ganglionii limfatici și vasele limfatice ale capului și gâtului………..……...
Ganglionii limfatici și vasele limfatice ale trunchiului…………………….
Ganglionii limfatici și vasele limfatice ale membrului superior..………….
Ganglionii limfatici și vasele limfatice ale membrului inferior…..………..
Cap.2. Edemul………………………….....................................................
Cap.3. Metodologia drenajului limfatic manual……………………….....…
3.1. Drenajul limfatic al capului și gâtului……..…………..
3.2. Drenajul limfatic al membrului superior.………….…..
3.3. Drenajul limfatic al membrului inferior..………….…..
3.4. Drenajul limfatic al toracelui și sânului.………………
3.5. Drenajul limfatic al abdomenului și pelvisului………..
Cap.4. Efectele drenajului limfatic manual……………………….………..
Cap.5. Indicații terapeutice…………………………………………………
Cap.6. Contraindicații
Contraindicații generale…………………………….……….…………..…
Contraindicații locale………………………………………..……………..
Contraindicații temporare…………………………………….……………
Contraindicații definitive……………………………………...…………....
Drenajul limfatic
Cap. 1. Sistemul limfatic
1.1. Generalități. Fiecare celulă a organismului este scufundată într-un lichid din care își aruncă deșeuri.
Acest mediu trebuie să aibă o compoziție stabilă pentru a garanta starea bună și funcționarea perfectă a
celulelor. Echilibrul său se bazează pe mecanisme de reglare orchestrate de sistemul limfatic. Acesta
colectează excedentul de limfă, fluid incolor eliberat de sânge, care se acumulează în țesuturi, și îl aduce la
inimă. Limfa transportă substanțele nutritive și preia deșeurile celulare. Ea are drept sarcina transportul
lipidelor și al moleculelor liposolubile, din intestin până în sânge.
Conține proteine, grăsimi, săruri minerale, iar compoziția sa se apropie de cea a plasmei, din care are
rezultat. Compoziția și aspectul său diferă totuși după regiune în care se găsește. Astfel, în intestine, limfa
conține multe grăsimi și are un aspect lăptos. În ficat, ea este bogată în proteine. Sistemul limfatic conține
vase limfatice, ganglioni și organele limfoide repartizate în diverse regiuni ale corpului.
Amigdalele, apendicele vermicular și splina sunt organe limfoide. Ele servesc drept depozit pentru
celulele de apărare, cum ar fi limfocitele, care pot astfel să intervină la apariția unei infecții.
Ganglionii limfatici sunt mici aglomerări celulare de formă rotunjită, cu diametrul de 10-15mm,
distribuiți sub forma de ciorchini de-a lungul vaselor limfatice. Fiecare ganglion este compartimentat în mai
mulți foliculi limfatici bogați în globule albe, cum sunt limfocitele și macrofagele. Limfa care pătrunde în
ganglioni este filtrată de foliculi limfatici și debarasată de eventualii săi agenți infecțioși.
Circulația limfei se face dinspre țesuturi spre sânge, prin intermediul valvelor și datorită contracției
mușchilor netezi ai peretelui vaselor. Limfa este captată în țesuturi de capilarele limfatice, al căror perete îl
străbate, și condusă la ganglioni. După ce a fost filtrată, ea este evacuată spre spațiile interstițiale. Capilarele
limfatice o colectează din nou pentru a o direcționa spre inimă.
Spre deosebite de circulația venoasă, circulația limfatică
funcționează fără a fi pompată. Aceasta e pusă în mișcare de contracțiile
mușchilor scheletici. Ea se scurge variindu-și debitul în funcție de
presiunile provocate de cavitatea toracică la fiecare inspir. Totuși,
sistemul cardio-vascular participa în mare parte la această circulație,
prin extremitatea tecilor conjunctive care învelesc toate vasele, fie că
sunt sanguine, fie limfatice, comunicând acestora din urmă vibrațiilor
primelor. Pulsațiile arterelor contribuie astfel direct la progresia limfei.
Contracțiile mușchilor netezi, situați în pereții canalelor limfatice,
favorizează revarsarea finală a limfei în circulația venoasă. Din această
cauză ea nu se scurge la fel de ușor și rapid că sângele. O activitate
fizică nu poate decât să amelioreze circulația și drenajul substanțelor
nocive.
Sistemul limfatic are mai multe funcții esențiale comune cu
sistemul sanguin. Cele două sisteme participa la activ la homeostazie,
echilibrul mediului intern. Ele reprezintă o modalitate de transport al
principiilor nutritive și al deșeurilor dintr-un loc al organismului într-
altul. Ambele dispun de mecanisme de apărare împotriva infecțiilor.
Limfa colectată din diferitele ţesuturi şi organe, după ce a
străbătut ganglionii regionali, circulă spre trunchiurile limfatice mari.
Aceste trunchiuri ajung, în final, în cele două colectoare limfatice mari:
canalul toracic şi vena limfatică dreaptă.
1.2. Ganglionii limfatici și vasele limfatice ale capului și gâtului:
Cercul ganglionar pericervical cuprinde: grupul occipital profund, grupul mastoidian, grupul
parotidian, grupul submaxilar profund și grupul submentonier.
Grupele laterale profunde ale gătului (de la mastoida la baza gâtului).
Grupul cervical profund juxta-visceral cuprinde: ganglionii retrofaringieni, ganglionii prelaringieni,
ganglionii pretraheali, ganglionii lanțului recurențial.
Vasele limfatice ale capului și gâtului, merg la ganglionii substernomastoidieni. De la aceștia pleacă
vasele eferente care se reunesc de fiecare parte într-un trunchi comun, trunchiul jugular. Acesta se varsă
în dreapta, în unghiul cunfluenței venelor jugulara internă și subclavie dreapta, iar în stanga în canalul
toracic, puțin deasupra vărsării acestuia în subclavie.
1.3. Ganglionii limfatici și vasele limfatice ale trunchiului:
Pieptul este drenat pe cale anterointernă, fără să treacă prin piramida axilară, direct prin ganglionii
aflați deasupra articulațiilor condrosternale. Aceste căi eferente se îndreaptă spre zona retroclaviculară.
Limfatice regiunii medio-abdominale și supraombilicale, se îndreaptă și spre rețelele ganglionare
mamare interne, mergând apoi spre canalul toracic.
Calea anteroexternă trimite colectori spre ganglionii mamari externi inferiori. Limfa este apoi
evacuată prin piramida axilară.
Limfaticele abdominale drenează în grupele ganglionare inghinale superointernă și superoexternă.
Acestea se varsă apoi în lanțurile ganglionare lomboaortice.
Fața posterioară a toracelui este drenată spre ganglionii axilari în grupele subscapulare homolaterale.
Colectoarele regiunii mediodorsale se îndreaptă spre plica axilară homolaterală.
Regiunea lombară drenează limfa spre lanțurile ganglionare inghinale.
1.4. Ganglionii limfatici și vasele limfatice ale membrului superior:
Ganglionii superficiali se împart în supraepitrohleeni și humerali și ganglionii stratului deltopectoral.
Ganglionii profunzise situează de-a lungul arterelor radiale, cubitale interosoase și humerale.
Ganglionii axilari sunt formați din grupurile: humeral, toracic, scapular, central , subclavicular.

Ganglioni axilari:
Grupul humeral – 5 – 7 ganglioni în zona posterointernă a axilei;
Grupul toracic (mamar extern) – 5 – 7 ganglioni lipiţi de peretele toracic al coastelor de la a 2-a la a 6-a;
Grupul scapular – 5 – 10 ganglioni aflaţi de-a lungul venei scapulare inferioare până la vărsarea
acesteia în vena axilară;
Grupul central – 4 – 6 ganglioni la care vin colectoarele care vin de la sân;
Grupul subclavicular – 6 – 12 ganglioni în vârful piramidei axilare deasupra mivului pectoral.

Limfaticele membrului superior :


Limfatice superficiale – repartizate la suprafaţa membrelor, mai dense la nivelul degetelor şi pe faţa
palmară.
Limfatice profunde – sunt două colectoare radiale profunde la nivelul pumnului care însoţesc artera
radială şi se anastomozează la plica cotului; - mai există două radiale cubitale profunde care urcă de-a
lungul vaselor cubitale până la plica cotului.
Colectoarele interosoase – anterioare şi posterioare care se unesc cu celelalte colectare la nivelul plicii
cotului. Din aceste colectoare se nasc 2 sau 3 colectoare humerale. Acestea se pot în treimea mijlocie a
cotului cu ramurile ganglionilor epitrohleeni.
1.5. Ganglionii limfatici și vasele limfatice ale membrului inferior:
Limfaticele membrului inferior:
Colectoarele superficiale satelite ale safenei interne – mergând spre colectoarele inghinale;
Colectoarele superficiale ale safenei externe – mergând spre ganglionii limfatici poplitei;
Colectoarele regiunii fesiere
Colectoarele profunde: Principale - cele care urmează vasele; Care urmăresc artera nutritivă a osului; Ale
membranei interosoase; Cele care urmează arterele plantare. Care urmăresc anastomoza dintre artera pedioasă
şi artera plantară externă; Care însoţesc artera tibială anterioară;
Satelitele arterei tibiale posterioare care se varsă în ganglionul popliteu cel mai extern; Căile accesorii:
Limfaticele satelite ale arterei obturatorii, care se varsă în grupul intern al ganglionilor iliaci externi;
Limfaticele satelite ale arterei sciatice, care se varsă în ganglionii iliaci interni;
Limfaticele satelite ale arterei fesiere, care pot ajunge în ganglionii limfatici şi în cei ai arterei iliace comune.

Ganglionii inghinali:
Profunzi: 1-3 – legaţi de grupul intern al ganglionilor iliaci.
Ganglionii poplitei:
Ganglionul safen extern – primeşte colectoarele satelite ale venei safene externe.
Ganglionul tibial anterior – la nivelul membranei interosoase deci subaponevrotic.
Ganglionii iliaci:
Lanţul extern – pe marginea externă a arterelor iliace, între psoas şi arteră;
Lanţul mijlociu – în artera iliacă externă pe faţa anterointernă a venei;
Lanţul intern–se naşte în spatele părţii interne a arcadei crurale şi se continuă de-a lungul arterei iliace
interne.
Cap.2. Edemul
Edemul, simptom frecvent întâlnit în marea majoritate a afecţiunilor aparatului locomotor, se
prezintă sub cele mai variate forme. Deosebirile se referă la sediu, întindere, mobilitate, duritate şi
nuanţa tegumentului.
Sindroamele edematoase ale aparatului locomotor se pot împărţi în mai multe categorii, bine
distincte din punct de vedere etiopatogenic.
Edemul congenital este un limfedem caracterizat prin îngroşarea excesivă a ţesutului subcutanat
şi înlocuirea aproape completă a ţesutului adipos cu vase limfatice lărgite. Este dur, nedureros şi
însoţit de o stare generală bună. Întâlnim asemenea edeme în elefantiazisul congenital şi în edemul
cronic familial Maige (pseudoelefantiazisul neuroartritic sau edemul segmentar Debove).
Edemul posttraumatic apare ca urmare a reacţiilor circulatorii reflexe datorite traumatismului,
cu atât mai evident, cu cât regiunea traumatizată este mai puţin învelită în ţesuturi moi. În treimea
inferioară a gambei şi a antebraţului, edemul este uneori atât de intens, încât atrage şi apariţia
flictenelor. Edemul posttraumatic apare ca o consecinţă a vasodilataţiei active sau pasive, a creşterii
permeabilităţii capilarelor, precum şi intervenţiei a numeroşi alţi factori, cum ar fi: viteza încetinită a
curentului sanguin, aciditatea şi temperatura locală, condiţiile specifice chimice ale mediului şi
concentraţia ionilor de calciu.
Edemul inflamator apare sub acţiunea procesului inflamator; se datoreşte hiperpermeabilităţii
capilare, acidozei tisulare şi insuficienţei dinamice limfatice şi se caracterizează prin roşeaţă, căldură
şi tumefacţie.
Edemul necrotic apare în tabes, siringomielie etc., în urma paraliziei vasomotorilor; troficitatea
ţesuturilor suferă prin perturbările inervaţiilor pereţilor vasculari.
Edemul de stază este un edem limfatic, datorat stazei limfatice şi insuficienţei valvulare limfatice.
Presiunea ridicată şi staza limfatică deschid conducte limfatice noi, dotate cu valvule insuficiente şi care
nu pot să facă faţă nevoilor circulatorii. Edemul de fereastră, care apare la nivelul ferestrelor aparatelor
ghipsate, constituie un exemplu tipic de edem de stază.
Tulburările trofice reprezintă o fază mai avansată a tulburărilor vasomotorii, care determină nu
numai o apariţie a tulburărilor funcţionale, ci şi unele leziuni caracteristice, cum ar fi: deformaţiile
unghiale, eczemele şi complicaţia lor majoră, ulcerul trofic.
Limfedemul este un edem (umflătură) secundar drenajului limfatic insuficient, constând în
acumularea excesivă de lichid cu concentraţie proteică ridicată, în ţesutul interstiţial, urmat de
inflamaţia cronică, fibroză şi imunodeficienţa locală (predispoziţie la infecţii)

Cauzele limfedemului sunt:


- cancerul primar sau metastazele care afectează ganglionii sau vasele limfatice;
- tratamentul anticanceros chirurgical şi radioterapia (duce la fibroză locală şi afectarea circulaţiei
limfatice);
- infecţiile şi inflamaţiile cronice ;
- traumatismele ;
- limfedemul poate să apară la femeile operate cu cancer mamar, posterapeutic, datorită atrofiei
progresive a vaselor limfatice şi îngreunării circulaţiei limfatice.
Cap.3. Metodologia drenajului limfatic manual
Drenajul limfatic asigură drenarea lichidelor excedentare care scaldă celulele, menținând în același
timp, echilibrul hidric al spațiilor interstițiale și evacuarea deșeurilor provenind din metabolismul celular.
La evacuarea acestor lichide interstițiale participă două procese total distincte.
Primul proces este o captare realizată de o rețea de capilare limfatice. Captarea este consecința
creșterii locale a presiunii tisulare și se realizează chiar la nivelul infiltrației.
Al doilea proces constă în evacuarea, departe de zona infiltrată a substanțelor preluate în capilarele
limfatice.
Manevrele masajului limfatic sunt neteziri (efleuraje) realizate cu o presiune mult mai ușoară decât în
masajul obisnuit, somatic. Dacă pentru cel din urmă manevrele de netezire se execută cu o presiune de
600-700 mm coloană de mercur, în drenajul limfatic manevrele se execută cu o presiune de 30mm coloană
de mercur. Pentru o mai ușoară reprezentare a acesteia, că presiunea mâinilor trebuie să fie similară cu
cea de a întoarce o foaie de hârtie.

Durata unei ședințe de drenaj limfatic este cuprinsă între 15-30 minute pentru o regiune și 45 minute
până la 2 ore pentru drenajul general.
Secvența corectă de aplicare a manevrei fundamentale de drenaj limfatic este: faza inițială de contact,
faza de deplasare a mîinilor și faza de relaxare a presiunii. Cele trei faze se succed ritmic, prin mișcări
circulare, eliptice, spiralate, executate cu podul palmei, sau cu degetele, astfel încât suprafața de contact
cu corpul pacientului să fie cât mai mare posibil.
Mîinile sa vor utiliza pentru drenarea unor suprafețe mai extinse ale corpului (gambe, membre
inferioare; torace, spate), pe când degetele sunt folosite pentru drenarea unor zone mai limitate (gât,
mîini, picioare, față).
Reglarea sistemului limfatic depinde de mecanisme fiziologice de „filtrare-resorbtie”.
Aceasta se traduce prin două manevre principale care tind să îndeplinească această funcție dublă: apelul
și resorbtia.
Manevra de captare sau de resorbție: mâna se află în contact cu pielea prin marginea cubitală a
degetului 5. Degetele imprimă succesiv o presiune, în același timp antrenând o mișcare circulară a
pumnului, care va dezvolta și el o presiune. Manevra realizează o creștere a presiunii tisulare și
orientarea apăsărilor care determină evacuarea. Presiunea trebuie deci orientată în sensul drenajului
fiziologic. Umărul execută mișcări de abducție și adducție ale brațului. Presiunea se instalează pe durata
abducției. Manevra servește la golirea nodulilor și vaselor de conținutul lor, dirijând limfa către
trunchiurile jugulo-sub-claviculare, unde ea se alătură fluxului venos. Apelul se efectuează în general la
distanță față de edem, dar experiența a arătat totuși că ea este cu atât mai eficace cu cât se practică cât
mai aproape posibil de edem. Pentru a efectua apelul asupra nodulilor limfatici, se utilizează pulpa
degetelor care orientează presiunea către nodulii subiacenți, în sensul drenajului fizilogic. Asupra vaselor
se lucrează cu fața palmară a mâinilor care imprimă o presiune identică. Derularea mișcării mâinii se
face de la proximal către distal, pe când tracțiunea care însoțește presiunea este întotdeauna disto-
proximală (sensul drenajului).
Manevra de evacuare sau de apel: mâna este în contact cu pielea prin margiea radiala a indexului.
Degetele se derulează de la index la inelar, luând contact cu pielea care este intinsă în sens proximal, pe
parcursul acestei manevre. Presiunea se instalează pe măsura abduției brațului.
Manevra realizează o aspirație și o împingere a limfei din colectoare. Mișcările umărului, ca și cele
ale cotului, sunt ample.
Pumnul se flectează pentru a evita transmiterea unor presiuni puternice. Mișcările se efectuează
cu blandete sub forma unor atingeri ușoare apăsate. Tehnica se practică direct asupra edemului
pentru că ea permite trecerea excesului de lichid din mediul interstițial către capilarele limfatice. La
resorbtie, mișcarea mâinii sau a policelui este inversă celei practicate la tehnica de apel: se face de la
distal către proximal. Întinderea (tractiunea) nu se schimbă pentru că ea orientează limfa în sens
fiziologic. Presiunea însotită de întindere se face cu fața palmară a ambelor mâini (simultan sau
alternativ după caz).
Fiecare dintre manevre trebuie repetată între 5 și 10 ori pe același loc, înainte de a deplasa mâna
din nou.
Presiunea. Este aproape de presiunea tisulară normală: 30 mm Hg/cm2 (dar poate fi superioară în
afecțiuni patologice), ceea ce este dificil de menținut și cere atenție și antrenament. Experiența a
permis codificarea manevrelor DLM (drenaj limfatic manual): mișcarea mâinilor sau a degetelor
singure este imprimată de o mișcare a MS în abducție/adducție și nu numai de articulația pumnului,
în scopul obțținerii unei presiuni suficiente dar nu prea puternice, cu atenție pentru a nu colaba
vasele. Presiunea trebuie să rămână uniformă de la începutul până la finalul mișcării.
Întinderea (tracțiunea). Fiecare presiune este însoțită de o întindere, pentru a evita colapsul
colectorului, prin deschiderea lumenul său. Pe limfaticele normale, întinderea se dirijează în sensul
circulației limfatice, orientată grație valvulelor de pe lumenul pre-colectorilor și colectorilor către
canalul toracic, apoi trunchiul jugulo-sub-clavicular.
Ritmul. Dacă este prea rapid, manevra devine ineficace, nelăsând timp limfei să înainteze de la o
valvulă la alta. Dacă este prea lent, nu stimulează limfangionii (unităti motrice contractile limfatice) care
fac parte dintre elementele motoare ale limfei.
Cercurile cu degetele sunt miscari circulare concentrice realizate apasand usor pielea si deplasand-o
față de planul profund. Pielea antrenează țesuturile moi subiacente printr-o întindere blândă, prelungită
și ritmată, pentru a facilita resorbția la nivelul capilarelor. Presiunea este ușoară și progresivă. Aceste
cercuri se realizează de mai multe ori consecutiv în acelasi loc. Mâna se deplasează fără a freca, în sensul
circulației limfatice fiziologice. Mișcarea se caracterizează printr-un „du-te-vino’’ de abducție și adducție
a umărului, cu cotul flectat, realizând la nivelul mâinii o succesiune de pronații și supinații.
Cercurile cu policele. Mobilitatea deosebită a policelui îi permite să sa cuprindă reliefurile, pentru a le
apăsa ulterior. Presiunile crescătoare și descrescătoare sunt orientate în sensul drenajului local.
Manevrele circulare în jurul unui pivot metacarpofalangian sunt combinate cu rotația axială a policelui.
Această manevră poate fi executată simultan cu cercurile, cu degetele.
Presiunile „ în brațară’’ se justifică dacă zona de tratat poate fi înconjurată de cele două mâini
(membre superioare si inferioare). Presiunile „ in bratara’’ se aplica din aproape in aproape,
intermitente, de la proximal către distal, presiunea propriu-zisă mergând din amonte în aval, în sensul
facilitării resorbției la nivelul capilarelor sau limfaticelor.
Pompajul ganglionilor. Maseurul se va afla pe partea dreaptă a pacientului, gamba stângă înainte,
genunchiul ușor flectat, degetele vor fi verticale cu pumnii ușor flectați. Această priză va fi fermă și
elastică. Bustul maseurului va imprima o mișcare de flexie, înainte de fiecare dată când se va executa o
presiune-pompare pe ganglioni, și se va sprijini pe gamba stângă, care se va flecta pe măsura apăsării.
Durata presiunii va fi de circa 2 secunde la fel ca și timpul de relaxare-repaus.
3.1. Drenajul limfatic al capului și gâtului

Se execută pompajul ganglionilor retroclaviculari de 7 ori bilateral. Apoi pompajul lanțului jugal
intern și extern. Pompajul lanțului cervical transvers și al nervului spinal. Pompajul ganglionilor
occipitali.
Se execută apoi manevra de apel de 3 ori de-o parte și de alta a gâtului. Urmează manevra de
întoarcere (returul). Începe din partea de sus a cefei și coboara gradat cu presiunile spre baza gâtului
și se reia de 3 ori.
Pentru ceafă și față se execută pompajul spre în jos al ganglionilor mastoidieni, ganglionii
occipitali, submaxilari, submentonieri, și parotidieni.
Ca manevră finală se poate executa „ manevra îngerului’’ ce împinge limfa din periferia feței și a
frunții spre zonele ganglionare. Pumnii se țin închiși iar policele este în sprijin la rădacina nasului.
Cele două mâini se ridică, palmele privesc în jos și eminențele tenare vin în sprijin pe frunte- la
radacina părului. Apoi cu marginile cubitale, se execută o întindere, urmărind conturul feței,
dirijând spre exterior limfa. Ajungând la nivelul mentonului, cele două mâini sunt în contact și
palmele privesc spre capul subiectului, policele se flectează din nou și iși reiau poziția inițială la
rădăcina nasului. Această manevra de întindere se execută cu suplețe, armonizat, și trebuie să fie
resimțită ca agreabilă de către pacient. Manevra se execută de 4-5 ori.
Se execută pompaje finale, repetate de câte 3 ori pe ganglionii paratiroidieni, mastoidieni,
occipitali, spinali, sternocleidomastoidieni, lanțului cervical transvers și retroclaviculari (de 7 ori).
3.2. Drenajul limfatic al membrului superior

Drenajul limfatic al membrului superior se realizează împreună cu cel al bustului, ținând


cont de relațiile specifice pe care le au căile de evacuare terminale.
Se realizează întâi pompajul ganglionilor retroclaviculari (de 7 ori), apoi pompajul cisternei
Pecquet (7 ori), urmează pompajul ganglionilor axilari.
Se trece la efectuarea captării pe fața internă a brațului din plica axilară până la cot ( 3
mișcări ). Se execută apoi returul de la epitrohlee pănâ la axilă (3 mișcări). Apoi aceleași mișcări
se execută pe fața externă a brațului. Se poate executa cu mare efect pe această zonă și manevra
în brățară.
Urmează pompajul ganglionilor epitrohleeni, apoi aceleași manevre ca la braț executate pe
toate fețele antebrațului pănâ la pumn. Se poate executa și manevra „sandwich”= manevre
bilaterale ale celor două mâini, ce execută simultan presiuni de-o parte și de alta a antebrațului.
Drenajul limfatic al pumnului și mâinii începe prin pompajul zonei anterioare a pumnului,
sub pliul de flexie. Se efectuează apoi captarea urmată de retur executate de câte 3 ori pe fiecare
față (palmară și dorsală). Se execută aceleași mișcări și pentru drenajul degetelor.
Manevrele finale sunt: returul mâinii, pompajul pliului pumnului, returul antebrațului
(sandwich), pompajul epitrohleenilor, returul brațului (sandwich), pompajul axilarilor (3 ori
dorsali – 3 ori pectorali – 3 ori humerali).
3.3. Drenajul limfatic al membrului inferior
Se începe cu pompajul ganglionilor inghinali și femurali profunzi (repetați de 3 ori). Se trece apoi la
manevra de captare pe fața internă a coapsei, similar ca la braț. Presiunea este dirijată spre ganglionii
femurali profunzi ( de 3 ori). Returul se execută pe fața internă a genunchiului, spre ganlionii femurali
profunzi, presiunile orientate în sus- de 3 ori.
Pe fața externă se execută manevre similare de captare și de apel.
Pe fața anterioară a coapsei se poate execută manevra „lingura” cu palma aplicată pe pielea pacientului
cu policele spre capul pacientului, apoi se execută o rotire până pe marginea cubitală a degetului 5 .
Presiunea este orientată spre ganglionii inghinali – de 3 ori. Tot pe zona coapsei se poate executa și
manevra în brățară.
Drenajul genunchiului începe prin pompajul ganglionilor popliței, cu presiunea orientată în sus – de 3
ori. Se trece apoi la captare urmată de retur de câte 3 ori pe fețele internă și externă a genunchiului.
Drenajul gambei începe prin pomparea ganglionilor tibiali anteriori, urmat de captare de la genunchi la
maleole de câte trei ori apoi urmează apelul de la maleole la genunchi, tot de trei ori.
Pentru fața externă a gambei se execută aceleași manevre iar în completare se mai pot executa
manevrele „în brațară” și „sandwich” de câte 3 ori.
Drenajul piciorului și degetelor - se execută întâi turul de la zona submaleolară până la articulația
metatarsofalangiană de 3 ori apoi se execută returul în sens invers tot de 3 ori.
Manevrele finale sunt: returul piciorului – 3 ori, returul în sandwich al gambei – 3 ori, pompajul
ganglionilor popliței – 3 ori, returul în sandwich al coapsei – 3 ori, pompajul ganglionilor femurali profunzi
– 3 ori, pompajul ganglionilor inghinali – 3 ori. Se trece apoi cu aceleași manevre la celălalt picior.
Întotdeauna înainte de drenajul membrului inferior se realizează drenajul abdomenului.
3.4. Drenajul limfatic al toracelui și șanului
Se începe prin pompajul ganglionilor mamari – superiori, mijlocii și inferiori – cu pulpa degetelor,
blând, presiunea fiind dirijată spre ganglionii axilari – de 3 ori.
Se execută apoi captarea, cu palma, pe partea costo-laterală a axilei până la partea infero-laterală a
grilajului costal. Returul se executa în sens invers. Ambele de câte 3 ori.Captarea la nivelul sânului se
execută cu cele 2 police în regiunea suprapectorală, paralel cu sternul, în banda, din aproape în aproape
până în zona inferioară a sânului, cu presiunea dirijată spre exterior (coaste) – de 3 ori. Apelul se execută
în sens invers cu mișcări identice. Manevre finale: pompajul ganglionilor mamari (inferiori, mijlocii și
superiori), pompajul axilar, pompajul cisternei Pecquet (de 7 ori) și pompajul ganglionilor retroclaviculari
( 7 ori). Pentru un edem important al brațului sau al piciorului se va începe (3-4 ședințe) cu manevrele de
partea opusă înainte de a face un apel eliberator.

3.5. Drenajul limfatic al abdomenului și pelvisului


Pompajul ganglionilor inghinali –7 ori. Pompajul cisternei Pecquet –7 ori. Pompajul ganglionilor
lomboiliaci – 3 ori. Punctul median este reprezentat de cisterna Pecquet. Linia ce trece prin ombilic
determină de-o parte și de alta, la intersectările cu colonul, punctele stâng și drept superioare, iar la o
palmă mai jos punctele stâng și drept inferioare.Se trece apoi la captare efectuată de la punctul stâng
superior spre punctul stâng inferior, cu presiunea orientată spre punctul median (3 ori). Apelul se execută
în sens invers cu aceleași manevre. Se execută aceleași manevre și pe cealaltă parte. Pentru partea mediană
a abdomenului se poate executa manevra „lingurii”. Pompajele finale se execută pe ganglionii lomboiliac
(3 ori), cisternei Pecquet (7 ori), și retroclaviculari ( 7 ori).Drenajul limfatic manual se dozează atent și
selectiv în funcție de particularitățile fiecărui pacient în parte, prercum și în funcție de efectele urmărite
(involuția edemelor, imbunătățirea elasticității țesuturilor, colorația lor normală, etc.)
Cap. 4. Efectele drenajului limfatic manual
 Efectul anti-edematos, care este poate cel mai cunoscut efect al limfodrenajului.
Edemele pre-menstruale, cele din timpul sarcinii, edemele post operatorii sau cele
cauzate de caniculă sau de o activitate care presupune statul în picioare: toate sînt
ameliorate în urma acestor manevre.
 Efectul asupra întăririi sistemului imunitar, limfa "curățată" va fi mult mai
eficientă în trasportul nutrienților, ajutând astfel la regenerarea celulară.
 Efectul asupra micro-circulației: prin reducerea edemelor se obține o oxigenare
mult mai bună a țesuturilor iar presiunea asupra vaselor capilare scade semnificativ.
 Efectul regenerant: prin îmbunătățirea circulației limfatice, țesuturile, acum mai
bine oxigenate și mai bine hrănite sunt mai eficiente în procesul de regenerare
celulară.
 Efectul relaxant al drenajului limfatic face minuni asupra persoanelor afectate de
stresul cotidian.

Prin limfodrenaj obținem activarea, purificarea și regenerarea țesuturilor și organelor interne,


fapt ce permite nu numai eliminarea toxinelor și a lichidelor în exces ci și remodelarea și tonifierea
corpului.
Cap. 5. Indicații terapeutice

 Edeme de origine venoasă, cardiacă, limfatică, cu excepția edemului


elefantiazic congenital în care nu există căi limfatice, și nu pot fi, deci,
stimulate.
 Procese inflamatorii cu nivel proteic înalt.
 Perioada pre și postoperatorie în chirurgia estetică, plastică și reparatorie
(grefe cutanate).
 Leziuni cutanate – se accelerează procesul de regenerare.
 Tratamentul tulburărilor trofice distale ale membrelor, consecutive
insuficiențelor arteriale sau venoase.
 Obezitate
 Celulită
 Oboseală cronică (asigură relaxarea fizică și psihică).
 Tratamente cosmetice ale feței (riduri, cearcăne, hrănirea pielii, regenerarea
celulelor acesteia, eliminarea resturilor metabolice), etc.
Cap.6. Contraindicații
6.1. Contraindicațiile generale sunt:

- bolile neoplazice (cancerele / tumori maligne) și metastaze.


- bolile majore ale inimii și ale vaselor de sânge (infarct miocardic, insuficiența cardiacă,
tromboze).
- afecțiuni acute febrile (infecțioase sau de altă natură)
- afecțiuni infecțioase osoase și osteoarticulare
- tuberculoza cu diferite localizări : pulmonară, osteoarticulară, cutanată etc.
- suferințe pulmonare acute.
- tromboflebite sau flebotromboze în stadii incipiente
- afecțiuni cardiocirculatorii acute : angina pectorală, infarct miocardic, tulburări de ritm,
insuficientă cardiacă decompensată și manifesta, anevrisme confirmate, embolii cu diferite
localizări, hipertensiunea arterială decompensată.
- ateroscleroză cu manifestări periferice sau centrale (coronariană, cerebrală, renală, intestinală
etc.)
- afecțiuni acute ale tubului digestiv : gastrice, intestinale, hepatice, pancreatice etc.
- boli de sânge – mai ales cele cu manifestări hemoragipare (scăderea coagulabilității sângelui).
- persoanele cu diabet, afecțiuni tiroidiene sau renale, astm trebuie să consulte medicul înainte
de acest tratament.
6.2. Contraindicații locale :

• afecțiuni cutanate (boli de piele) de tip parazitar, infecțios,inflamator, exematos, eruptiv, plăgi
posttraumatice, fragilitate capilară, etc.
• afecțiuni ale articulațiilor, a mușchilor sau tendoanelor situate în zonele de tratat.

6.3. Contraindicații temporare :

• boală acută, trecătoare, vindecabilă


• stare febrilă
• oboseală marcată
• debilitate severă
• igienă corporală precară
• masaj imediat după masă sau nehidratarea după masaj.
• în timpul menstruației

6.4. Contraindicații definitive :

• boli incurabile
• neoplazii (cancere)
• boli psihice etc.