Sunteți pe pagina 1din 25

Centenarul

Marii Uniri
1918-2018
România Mare
Un vis Împlinit
Anul 1918 reprezintă în istoria poporului român anul triumfului idealului național,
anul încununării victorioase a lungului șir de lupte și sacrificii umane și materiale
pentru făurirea statului național unitar. Acest proces istoric, desfășurat pe întreg
spațiul de locuire românesc, a înregistrat puternice seisme în 1784, 1821, 1848-1849,
ca și evenimente cardinale cum ar fi unirea Moldovei și Munteniei în 1859,
proclamarea independenței absolute a țării de sub dominația otomana, consfințită pe
câmpul de luptă de armata româna în războiul din 1877-1878, precum și adunările
reprezentative, democratic alese ale românilor din teritoriile aflate sub stăpânirea
străină de la Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia din 1918.Aceste memorabile
momente din 1918 au făcut ca jertfa ostașilor români în primul război mondial să nu
fi fost zădarnică. Ceea ce la 1600 – prin fapta Viteazului – fusese doar o clipa de vis,
la 1 Decembrie 1918 devenea cea mai miraculoasă realizare a acestui popor
Regiunile istorice româneşti şi statutul lor
politico – juridic în anul 1918
• România şi-a proclamat independenţa în
1878;
• Dobrogea revenise în graniţele României
tot la 1878;
• Transilvania, Banatul, Crişana şi
Maramureşul erau anexate la Ungaria;
• Bucovina era anexată la Austria;
• Basarabia anexată de Rusia în 1812;
Factori care au favorizat realizarea
Marii Uniri de la 1918:

• Sfârșitul primului Război Mondial (


1914 – 1918 );
• Prăbuşirea imperiilor rus şi austro –
ungar;
• Afirmarea dreptului la autodeterminare al
popoarelor conform principiilor
wilsoniene;
Unirea Basarabiei cu România
• La 27 martie / 9 aprilie 1918, Sfatul
Ţării, întrunit în sala de festivităţi a Clădirea unde au avut loc ședințele
Liceului nr. 3 din Chişinău , a votat cu Sfatului Țării
86 de voturi pentru şi 3 împotriva
Rezoluţia pentru Unirea Basarabiei cu
România.
• Actul Unirii a fost citit de către Ion
Buzdugan. Şedinţa a fost prezidată de
către Ion Inculeţ şi a avut ca invitaţi
unii membri ai guvernului de la
Bucureşti, precum prim – ministrul
Alexandru Maghiloman și Constantin
Stere.
Actul Unirii Basarabiei cu țara mamă votat de Sfatul
Țării la 27 martie 1918

În numele poporului Basarabiei, Sfatul


Țării declară, Republica Democrată
Moldovenească (Basarabia) în
hotarele ei cuprinse între Prut, Nistru,
Marea Neagră și vechile granițe cu
Austria ruptă de Rusia acum o sută și
mai bine de ani din trupul vechii
Moldove. În puterea dreptului istoric
și dreptului de neam, pe baza
principiului ca noroadele singure să-și
hotărască soarta lor de azi înainte și
pentru totdeauna se unește cu mama
ei România.
Trăiască unirea Basarabiei cu România
de-a pururi şi totdeauna!
• Preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ;
• Vice-preşedinte, Pantelimon Halippa;
Secretarul Sfatului Ţării I. Buzdugan
Dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar
Unirea Bucovinei cu România
(28 noiembrie 1918)
• Situaţia românilor din Bucovina s-a înrăutăţit în
toamna anului 1918 când Austro-Ungaria,
practic, se prăbuşise. Se vehicula teza anexării
de către Habsburgi, ca o ultimă soluţie de
salvare, a Bucovinei la Galiţia, în timp ce
Ucraina ridica pretenţii de stăpânire asupra
provinciei româneşti şi ameninţa cu intervenţia
armată.
• Din iniţiativa lui Sextil Puşcariu şi Iancu
Flondor, s-a convocat, în aceste condiţii, la 14/27
octombrie 1918, o Adunare a reprezentanţilor
populaţiei româneşti din provincie.
• Aceasta a decis unirea Bucovinei cu teritoriile
locuite de români, din Austro-Ungaria, acum,
practic prăbuşită. S-a format un Consiliu
Naţional, prezidat de Dionisie Bejan şi având în
componenţa sa reprezentanţi din toate păturile
sociale şi din toate judeţele provinciei.
Unirea Bucovinei cu România a avut loc la 28 noiembrie 1918

• Congresul General al Bucovinei


întrunit în Sala Sinodală a Palatului
Mitropolitan din Cernăuți sub
președinția lui Iancu Flondor decide :
…De aceea, noi, Congresul
General al Bucovinei, întrupând
suprema putere a Țării și fiind
învestit singur cu puterea
legiuitoare, în numele
suveranității naționale, hotărâm:
unirea necondiționată și pentru
vecie a Bucovinei în vechile ei
hotare, până la Ceremuș, Colacin
și Nistru, cu Regatul României.”
Unirea Transilvaniei, Maramureșului, Banatului și
Crișanei cu România
• În cursul anului 1918, monarhia
habsburgică a fost supusă presiunii luptei
popoarelor asuprite pentru
autodeterminare şi intrase într-o criză.
• În aprilie 1918 se desfăşurase la Roma
Congresul naţiunilor din Imperiul austro-
ungar unde se decisese dreptul al
autodeterminare.
• Până la data de 1 decembrie 1918, ziarele
româneşti din Transilvania au publicat
apeluri de participare la marele act istoric;
au fost organizate adunări populare şi s-au
răspândit manifeste în rândurile populaţiei.
• Cei 1228 de membri ai Adunării Naţionale
au fost aleşi de către circumscripţiile
electorale ( câte 5 de fiecare ) sau
desemnaţi de către confesiuni, instituţii,
asociaţii sau organizaţii din teritoriile
locuite de români.
Delegația sosită de la Brașov

Duminică, 1 decembrie 1918, cei


1228 de delegați aleşi s-au întrunit
în sala cazinoului militar din Alba
Iulia.
Mulţimea participanţilor ( peste
100 000 ) a fost adunată pe platoul
din spatele cetăţii, pe locul numit
azi Câmpul lui Horea.
Pe la orele 7 dimineaţa, în marea
piaţă a oraşului, a început
defilarea şirurilor nesfârşite de
oameni veniţi din toate părţile.
Erau grupaţi câte 4 în grupuri de
150 – 200 şi cântau cântece
precum “Deşteaptă-te, române !”.
Slujba religioasă s-a oficiat în cele
două biserici româneşti din Alba
Iulia.
Rezoluția unirii

• "I. ADUNAREA NAŢIONALĂ a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Tara


Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-lulia, în 1 DECEMBRIE 1918,
decretează unirea acelor români şl a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu românia. Adunarea
Naţională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul cuprins
între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre.
II. ADUNAREA NAŢIONALĂ rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie până
la întrunirea Constituantei, aleasă pe baza votului universal.
III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului stat român
Adunarea Naţională proclamă următoarele:
1. Deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare.
Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul
său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea
ţării, în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
• 2. Egala îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din
stat.
• 3. Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate terenurile vieţii publice.
Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional pentru ambele sexe, în
vârstă de 21 de ani, la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament.
Rezoluția unirii
• 4. Desăvârşită libertate de presă, asociere
şi întrunire, libera propagandă a tuturor
gândurilor omeneşti.

• 5. Reforma agrară radicală.


Se va face conscrierea tuturor
proprietăţilor, în special a proprietăţilor
mari. În baza acestei conscrieri,
desfiinţând fidel comisurile în temeiul
dreptului de a micşora după trebuinţă
latifundiile, i se va face posibil ţăranului
să-şi creeze o proprietate (arător, păşune,
pădure) cel puţin atât cât o poate munci el
cu familia lui. Principiul conducător al
acestei politici agrare este pe de o parte
promovarea nivelării sociale, pe de altă
parte potenţarea producţiunii.
Episcopul Iuliu Hossu dă citire
Delegația sosită de la Arad rezoluției
Figuri marcante ale istoriei, care au contribuit la înfăptuirea României Mari

Iuliu Maniu Gheorghe- Pop-de Băsești Regele Ferdinand

Crăciun Ursu- PATRIARH


Participant la UNIRE Miron Cristea
Vasile Goldiș
1918-delegația ARAD
VOTUL
Marii Adunării Naționale de
UNIRE.

La 1 Decembrie 1918, în inima Transilvaniei, la Alba Iulia, votul Marii


Adunării Naționale pentru unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și
Maramureșului cu România, aclamat de o impresionantă adunare populară,
încununa celelalte acte de unire de la Chișinău (27 martie/9 aprilie 1918) si
Cernauți (15/28 noiembrie 1918) prin care Basarabia și Bucovina reveneau
în hotarele României. Această Românie, în granițele sale firești, s-a facut de la
sine, peste îndoielile și erorile clasei politice, ajutată ce-i drept și de un
nemărginit noroc” – datorat destrămării concomitente a celor două imperii rus
și austro-ungar ce înglobau ambele teritorii
Românești, după cum scria unul dintre artizanii Unirii ei, generalul Radu R.
Rosetti. Adunările reprezentative și organele lor – Sfatul Țării, Consiliul
Național Român din Bucovina, Consiliul Național Român Central – prin
hotărârile lor liber consimțite au exprimat năzuințele poporului român
înfăptuind unirea provinciilor românești cu patria mamă într-un cadru
democratic, prin acte de voință liber exprimată, pe teritoriu românesc, înainte
ca pacea să pună capăt formal – prin tratate internaționale – primului război
mondial.

Alba Iulia 1 dec.1918


Banatul și Marea Unire

• În Banat în toamna anului 1918 situația


era extrem de tensionată, au loc
numeroase demonstrații, iar soldații întorși
de pe front, revoltați de lipsurile în care se
zbăteau familiile lor iau cu asalt conacele
celor avuți, împărțind celor înfometați
stocurile de alimente și de alte bunuri
rechiziționate.
• La Timișoara, în 31 octombrie, după o
demonstrație se decide să se
proclame Republica Autonomă Bănățeană,
având drept lider pe dr. Otto Roth. În
aceeași zi, în sala cazarmei militare s-a
înființat un Consiliu Național al Banatului,
condus de dr. Aurel Cosma.
Ocuparea Banatului de către armata sârbească

• La 13 noiembrie 1918 la Belgrad se


semnează o convenție de armistițiu între
Ungaria și Antanta. Puterile antantei au
fost reprezentate de generalul Louis
Franchet d'Esperey în timp ce guvernul
ungar era reprezentat de contelui Mihály
Károly, noul prim ministru. O linie de
demarcație militară între trupele aliate și
cele maghiare a fost stabilită în interiorul
teritoriului ungar, iar administrația urma să
rămână tot maghiară.
• Trupele sârbe au traversat Dunărea și au
intrat în Banat înaintând până la răul
Mureș. La 14 noiembrie sârbii intră în
Timișoara. Imediat, comandamentul sârb a
preluat administrația militară a Banatului,
a dizolvat gărzile naționale, iar mai târziu
a preluat și administrația civilă.
Bănățenii și Marea Unire

• În ciuda restricțiilor și impedimentelor de


tot felul impuse de trupele de ocupație, mii
de bănățeni au răspuns la chemarea
Consiliului Național Central și s-au
îndreptat către Alba Iulia. Armata sârbă a
patrulat constant granița cu Ardealul
pentru a împiedica trecerea bănățenilor în
Ardeal, dorind alipirea Banatului la
Serbia.
• Delegația bănățenilor a avut în final 359
de membri oficiali, reprezentând toate
categoriile sociale și principalele
organizații politice, sociale și culturale
bănățene. Pe lângă aceștia au participat un
număr mare de români bănățeni de pe
întreg cuprinsul Banatului. Amintim
personalități precum, Caius Brediceanu,
M. Cristea, Valeriu Frențiu, Iosif Jumanca
Problema Banatului

• În ianuarie 1919 datorită numeroaselor


plângeri și posibilității unor incidente între
armata română și cea sârbă, trupele sârbe
sunt înlocuite cu trupe franceze. Acestea
au fost comandate de către generalul Paul
Prosper Henrys și de către generalul Henri
Berthelot separând trupele române și pe
cele sârbe datorită tensiunilor apărute
privind Banatul, care amenințau să
declanșeze un război regional între cele
două state.
• Hașurat cu alb pe harta alăturată se află
zona franceză de ocupație suprapusă peste
harta Banatului după împărțire.
Partajarea Banatului

• Puterile învingătoare decid în același an în


cadrul Conferinței de pace de la Paris să
împartă Banatul. Partea de sud
reprezentând o treime din Banat revine
Regatului Sârb, două treimi urma să revină
României, iar o mică parte urma să revină
Ungariei.
• Banatul istoric însuma o suprafață de
28 526 km2 și 1.582.133 în anul 1910.
• La împărțirea provinciei, în
1919, României i-a fost atribuită o
suprafață de 18 966 km² (aproximativ 2/3
din total), Regatului Sârbilor, Croaților și
Slovenilor 9 276 km², (aproximativ 1/3 din
total), iar Ungariei 284 km² (aproximativ
1% din total).
Suveranii României Mari