METODE ȘI TEHNICI DE

CERCETARE
CURS 5

FORMULAREA
IPOTEZELOR DE CERCETARE
 DEFINIREA IPOTEZEI DE CERCETARE

- Ipotezele de cercetare oferă claritate, direcţie și permit concentrarea

asupra unei probleme, dar nu sunt obligatorii pentru un studiu;

- Pe de altă parte, în contextul unui studiu de cercetare, puteți

construi cât mai multe ipoteze considerați ca fiind adecvate;

- Ipotezele provin din unele „intuiţii" ale cercetătorului, care sunt apoi
testate prin studiul respectiv, însă se poate efectua un studiu perfect
valabil fără a preciza iniţial aceste intuiţii sau speculații;

- O ipoteză: o bănuială, o presupunere, o presupoziţie sau o idee

despre un fenomen, o relație sau o situație, despre care cercetătorul
nu cunoaşte adevărul.
 DEFINIREA IPOTEZEI DE CERCETARE
Ipoteză:

- O afirmație privind relația dintre două sau mai multe variabile;

- O declarație presupusă despre ceva, a cărei valididate este de

obicei necunoscută;

- O propoziție care este declarată într-o formă testabilă și care prezice

o relație specială între două (sau mai multe) variabile;

- Cu alte cuvinte, dacă credem că există o relație între două sau mai
multe variabile ale studiului nostru, o afirmăm mai întâi ca o ipoteză
și apoi o testăm pentru a vedea dacă se confirmă în realitate;

- O ipoteză este scrisă astfel încât să poată fi confirmată sau

infirmată, respinsă de date valabile și fiabile. Pentru a obține
aceste date efectuăm studiul nostru.
 TESTAREA IPOTEZELOR DE CERCETARE

Proces care cuprinde trei faze:

(1) construirea unei ipoteze de cercetare;

(2) colectarea datelor adecvate pentru confirmarea sau infirmarea ei;

(3) analizarea dovezilor pentru a trage concluzii cu privire la

validitatea ipotezei.
 TESTAREA IPOTEZELOR DE CERCETARE
Caracteristicile ipotezelor de cercetare:

1. Simplă, specifică și clară din punct de vedere conceptual;

2. Unidimensională - trebuie să testeze doar o singură relație între

variabile;

3. Verificabilă – trebuie să existe metode și tehnici de colectare și de

analiză a datelor. Dacă nu există, se pot dezvolta în procesul de
cercetare noi tehnici pentru a o verifica;

4. Operaţionalizabilă – trebuie să fie exprimată în termeni care pot fi

măsurați, în concepte care să poată fi operaţionalizate. Dacă nu
poate fi măsurată, nu poate fi testată și, prin urmare, nu pot fi trase
concluzii cu privire la validitatea ei.
 TESTAREA IPOTEZELOR DE CERCETARE
Exemple de ipoteze de cercetare:

Vârsta medie a studenților de gen masculin din această clasă este mai
mare decât cea a studenților de gen feminin.

Rata de sinucidere variază invers proporţional cu coeziunea socială.

Performanţa şcolară a studenţilor creşte direct proporţional cu nivelul

de stres.

Satisfacţia angajaţilor creşte proporţional cu creşterea motivaţiei

acestora.

Există o diferenţă semnificativă statistic pentru nivelul încrederii în sine

între grupuri de femei având vârste diferite.
 TESTAREA IPOTEZELOR DE CERCETARE
Tipuri de ipoteze de cercetare:

1. Ipoteze de cercetare – H1;

2. Ipoteze alternative (de nul) – H0:

- Formularea ipotezei alternative este o convenţie;

- O ipoteză alternativă este opusul ipotezei de cercetare;

- În mod convențional, este formulată ca o ipoteză de “nicio

diferență”;

- Funcția sa principală: să specifice explicit relația care va fi

considerată ca fiind adevărată în cazul în care ipoteza de cercetare
se dovedește a fi falsă.
 TESTAREA IPOTEZELOR DE CERCETARE
Exemplu:
Să presupunem că dorim să studiem comportamentul fumătorilor
într-o comunitate în ceea ce privește diferențele de gen (femei –
bărbaţi).

Pot fi construite următoarele ipoteze:

1. Există o diferență semnificativă între proporțiile de fumători bărbaţi și
femei în populația studiată.
2. În populația studiată există o proporție mai mare de femei fumătoare
decât de bărbați fumători.
3. Un total de 60% dintre femei și 30% dintre bărbați din populația
studiată sunt fumători.
4. În populația de studiu există de două ori mai mulți fumători femei
decât fumători bărbați.
 TESTAREA IPOTEZELOR DE CERCETARE
Erori în testarea ipotezelor de cercetare:

Este posibil să se ajungă la o concluzie incorectă despre o ipoteză din

diverse motive.

Concluziile incorecte privind valabilitatea unei ipoteze pot fi trase dacă:

- designul de cercetare este ales greşit;
- procedura de eșantionare adoptată este defectuoasă;
- metoda de colectare a datelor este inexactă;
- analiza datelor este greșită;
- procedurile statistice aplicate sunt inadecvate;
- concluziile trase sunt incorecte.
 TESTAREA IPOTEZELOR DE CERCETARE

Erori de tipul I şi II în testarea ipotezelor de cercetare:

 DESIGN-UL CERCETĂRII
- Răspunde la întrebarea Cum se va desfăşura procesul de
cercetare?

- Design-ul cercetării: un plan, o structură și o strategie de investigație

concepută astfel încât să obțină răspunsuri la întrebările sau
problemele de cercetare.

- Este un plan detaliat pentru modul în care se va desfăşura un

studiu de cercetare – operaţionalizarea variabilelor pentru a fi
măsurate, selectarea unui eșantion de respondenţi, colectarea
datelor care urmează să fie utilizate ca bază pentru testarea
ipotezelor, analiza datelor şi interpretarea rezultatelor.
 DESIGN-UL CERCETĂRII
Furnizează informații detaliate despre următoarele aspecte ale
studiului:
- Cine va constitui populația studiată?
- Cum va fi identificată populația de studiu?
- Va fi selectat un eșantion sau întreaga populație?
- Dacă este selectat un eşantion de respondenţi, cum vor fi ei
contactaţi?
- Cum se va obţine consimțământul respondenţilor?
- Ce metodă de colectare a datelor va fi utilizată și de ce?
- În cazul chestionarelor, cum vor fi ele aplicate?
- În cazul interviurilor, unde vor fi efectuate?
- Cum vor fi prelucrate datele?
- Cum vor fi tratate problemele etice?
 DESIGN-UL CERCETĂRII
Problema cauzalităţii în design-ul cercetării:

În orice relație cauzală, modificările variabilei dependente (VD) pot fi

atribuite:
- Variabilei independente (VI);
- Variabilelor mediatoare (VM);
- Întâmplării (I).

- Deoarece modificarea totală măsoară efectul combinat al tuturor

celor trei componente, este dificil să se izoleze impactul individual al
fiecăreia.
- Scopul cercetătorului: este de a determina schimbarea care poate fi
atribuită variabilei independente.
- Trebuie să vă proiectați studiul în aşa fel încât variabila
independentă să aibă efectul maxim asupra variabilei dependente,
în timp ce efectele variabilelor mediatoare şi al întâmplării să fie
minimizate (dacă este posibil) sau cuantificate sau eliminate.
 DESIGN-UL CERCETĂRII
Cum putem minimiza efectul variabilelor mediatoare şi al
întâmplării?

1. Asigurarea că variabilele mediatoare au un impact similar asupra

grupului de control și experimental. Se presupune că, dacă două
grupuri sunt comparabile, măsura în care variabilele mediatoare vor
afecta variabila dependentă va fi similară în ambele grupuri.

2. Înlăturarea variabilelor mediatoare: prin includerea lor între

variabilele studiului, sau prin eliminarea lor.

3. Înlăturarea efectului întâmplării: construirea şi utilizarea adecvată a

instrumentelor de cercetare (ex. a chestionarului); colectarea adecvată
a datelor etc.