Sunteți pe pagina 1din 28

ETICA AFACERILOR

- Puncte de vedere, cazuri,


teme de reflecţie -
GABRIELA ŢIGU
PROF. UNIV. DR.
Teme

 ETICA – DE LA RAMURĂ FILOSOFICĂ LA LUMEA


AFACERILOR
 ETICĂ SI MANAGEMENT
 PRACTICA ETICII
 ASPECTE PARTICULARE PRIVIND ETICA IN DIVERSE
DOMENII
 ETICHETA IN AFACERI
Bibliografie:

 Gabriela Tigu, Etica afacerilor, Ed. Uranus,


Ed. a II-a, 2005
 Dan Craciun, Etica in afaceri, Ed. ASE,
biblioteca digitala, cap. 1, 2, 3, 7, 8, 9, 10,
11, 12.
 Stephen Young, Capitalism moral. O
reconciliere a interesului privat cu binele
public, Ed. Curtea Veche, 2009
 *** Etica si eficienta profesionala, Ed. Bic
All, 2005
Curs 1

“Acolo unde trebuie să


încetez să mai fiu moral nu
mai am nici o putere” (J.
W. Goethe)
Morală, etică,
deontologie
Conţinutul şi legătura dintre termenii
“etică”, “morală” şi “deontologie”
 Etica = o reflectare conştientă a
credinţelor noastre morale şi a propriilor
atitudini, prin intermediul unor norme sau
principii morale; o ştiinţă (ramură a
filosofiei) care studiază problemele
practice şi teoretice ale moralei; o ştiinţă
a binelui şi a răului, cu caracter teoretic
dar şi normativ – fundamentează un
sistem de norme, valori, categorii morale.
Morală, etică,
deontologie
 Etica afacerilor = un domeniu de studiu aplicativ
al eticii, cu privire la determinarea principiilor
morale şi a codurilor de conduită ce
reglementează relaţiile interumane din cadrul
organizaţiilor şi guvernează deciziile oamenilor de
afaceri sau ale managerilor.
Morală, etică,
deontologie
 Valori = ceea ce alegem (noi, societatea)
sau credem că ar merita valorat (ex:
autonomie, confidenţialitate, justiţie,
toleranţă, a nu face rău, respect pentru
ceilalţi, adevăr, libertate etc.).
 Sistem de valori = modul în care ne
organizăm sau ierarhizăm propriile valori şi
care ne ghidează în luarea deciziilor.
 Virtuţi = valori îndreptate spre acţiune.
 Reguli morale = un ghid al acţiunilor noastre;
ceea ce justifică judecata morală şi acţiunile
noastre.
 Principii etice = parte a teoriei normative a
eticii, care clarifică şi apără anumite reguli
şi/sau judecăţi morale.
Morală, etică,
deontologie
 “Morală” = un anume cod social, un ansamblu de reguli
cărora fiecare individ trebuie să i se conformeze pentru a fi
acceptat în societate.
 Standarde de comportament după care oamenii sunt
judecaţi, în mod particular în relaţiile cu ceilalţi.
 Totalitatea convingerilor, atitudinilor, deprinderilor,
sentimentelor reflectate în principii, normelor, regulilor
determinate istoric şi social, care reglementează
comportamentul şi raporturile indivizilor între ei, precum şi
dintre aceştia şi colectivitate (familie, grup, clasă, naţiune,
societate), în funcţie de categoriile bine, rău, datorie,
dreptate, nedreptate şi a căror respectare se întemeiază pe
conştiinţa şi pe opinia publică.
Morală, etică,
deontologie
 În timp ce morala este considerată un fenomen real, ce ţine de
comportamentul cotidian, de viaţa practico-spirituală reală a
indivizilor şi colectivităţilor umane, “etica” desemnează teoria
care are ca obiect de studiu acest fenomen real.
 Etica semnifică deci “ştiinţa binelui şi a răului”.
Morală, etică,
deontologie
Câteva principii morale:
 scopul nu scuză mijloacele (o intenţie bună nu
justifică o acţiune neetică);
 mijloacele nu scuză scopul (o acţiune bună nu
justifică o rea intenţie);
 nu există acţiuni neutre din punct de vedere moral;
 niciodată nu trebuie făcut rău în mod direct; nu
trebuie dorit răul;
 trebuie evitat răul;
 se poate tolera un “rău mai mic”, atunci când
alternativa este şi mai rea;
 trebuie căutat întotdeauna binele “cel mai mare”
(care este bun pentru cei mai mulţi oameni);
 imparţialitatea, deschiderea, raţionalitatea trebuie
să ne ghideze în orice acţiune.
Morală, etică,
deontologie
“Deontologia” desemnează normele de
conduită şi obligaţiile etice în cadrul unei
profesii.
 Este o teorie a datoriei, a obligaţiilor morale
în acea profesie (de ex. deontologia
medicilor, a avocaţilor, a profesorilor, a
contabililor etc.).
 Ea aplică deci anumite norme morale
particulare.
Istoric şi abordări ale
eticii
 Socrate
 Platon
 Aristotel
 Immanuel Kant
 Friedrich Hegel
 Friedrich Nietzsche
 Bertrand Russell
 Jean-Paul Sartre
Istoric şi abordări ale eticii

 Standardele morale de
comportament diferă între grupuri
în cadrul aceleiaşi culturi, diferă
între culturi sau de-a lungul timpului.
 Blaise Pascal: “Ce e bine dincolo
de Pirinei e rău dincoace de Pirinei”
 Singurul principiu comun: »fiecare
membru al unui grup poartă o
anume responsabilitate pentru
binele celorlalţi »
Sisteme de analiză etică

 Abordarea în termenii “Legii


eterne”
 Abordarea utilitaristă
 Abordarea deontologică (sau
universală)
 Abordarea în termenii dreptăţii
sociale (sau a dreptăţii distributive)
 Confucianismul
Abordarea în termenii “Legii eterne”

 Liderii bisericii şi unii filosofi (Th.


Aquinas, Th. Jefferson) cred că
există o Lege eternă încorporată în
mintea lui Dumnezeu, relevată în
Sfânta Scriptură şi că acestă lege
este imediat acceptată de cei
care îşi fac timp să studieze Sfânta
Scriptură.
 regula de aur: “Fă celorlalţi ceea
ce ai vrea să facă ei pentru tine”.
Abordarea utilitaristă

 Utilitarianismul a fost fundamentat de Jeremy Bentham


(1748-1832) ca o concepţie despre morală cu caracter
teleologic: “valoarea morală a conduitei unei
persoane poate fi determinată numai prin
consecinţele comportamentului acesteia, respectiv
beneficiile şi satisfacţiile sufleteşti pe care aceasta le
poate procura”
 Finalitatea utilitarianismului este să asigure “maximum
de bine pentru maximum de persoane”.
 Reguli pt afaceri:
 “să spui întotdeuna adevărul”
 “să nu încalci niciodată un contract” etc.
 Acest sistem etic mai este denumit şi “teleologic”,
adică al rezultatelor, fiind focalizat pe consecinţe şi nu
pe intenţii.
Abordarea deontologică (sau
universală)

 Teoria susţine că moralitatea unei acţiuni nu poate depinde de


rezultate, deoarece acestea sunt indefinite şi incerte în
momentul luării deciziei.
 Immanuel Kant (1724-1804) pune ideea de datorie şi dreptate
înaintea problemei binelui; dreptatea constituie, în fapt, un
criteriu al binelui. Intenţiile personale pot fi transpuse în datorii
personale sau obligaţii deoarece, dacă chiar vreau binele
celorlalţi, atunci voi acţiona astfel încât să obţin beneficii.
 Postulate ale acestei teorii sunt:
 “tratează-i pe ceilalţi ca pe nişte scopuri şi nu ca pe nişte mijloace”;
 “un membru al unui grup poartă responsabilitatea pentru
bunăstarea celorlalţi membri din acel grup”;
 “poartă-te cu ceilalţi aşa cum ai dori ca ei să se poarte cu tine”;
 “poartă-te astfel, încât conduita ta să poată deveni lege
universală”.
Abordarea în termenii dreptăţii sociale
(sau a dreptăţii distributive)

 dreptatea este “prima virtute a instituţiilor


sociale, aşa cum adevărul este prima virtute
a sistemelor de gândire”
 un act poate fi considerat ca “drept” sau
“just” sau “corect” dacă el conduce la o mai
mare cooperare între membrii societăţii.
 Distribuţia poate avea baze diferite: tuturor în
mod egal, fiecăruia după nevoi, după efort,
după contribuţie, sau după competenţă.
 principiul libertăţii, ca primă cerinţă a
societăţii: schimburile în societate sunt
corecte dacă sunt voluntare, dacă fiecare
om are libertate de alegere.
Omul este condamnat la libertate
 “Înainte ca voi să trăiţi, ea, viaţa, nu este nimic;
dar voi sunteţi cei care îi daţi sens, iar valoarea
nu-i altceva decât sensul pe care voi îl alegeţi...
să zicem mai degrabă că alegerea morală
trebuie comparată cu alcătuirea unei opere de
artă...”
Jean-Paul Sartre
Confucianismul

 Principiile confucianismului clasic sunt:


 a) promovarea armoniei şi echităţii (justiţia socială), ca
imperative ale condiţiei umane;
 b) cultivarea virtuţilor de bază: înţelepciunea, curajul,
fidelitatea, loialitatea, bunacredinţă, îndrăzneala, onoarea,
adevărul, sinceritatea etc.;
 c) respectul ierarhic în relaţiile sociale: stăpân-servitor, tată-fiu,
soţ-soţie, frate mare-frate mic etc.
 Principiile postconfucianismului au relevanţă directă
pentru lumea afacerilor:
 principiile armoniei şi justiţiei se transpun în etica afacerilor prin
mentalitatea comunitară;
 supunerea şi loialitatea, expresii ale respectului ierarhic, sunt
confirmate ca valori centrale;
 promovarea în muncă se face pe baza loialităţii şi a vechimii în
muncă.
Standardele morale

 norme generale sau


universale (cinstea, demnitatea,
sinceritatea, curajul, loialitatea,
generozitatea, bunacredinţă etc. )
 norme particulare
 norme speciale
Care sunt normele
prioritare?....
Principii practice ale eticii
in afaceri
1. Respectarea confidenţialităţii informaţiilor:
 de către salariat faţă de întreprindere
 de către furnizor faţă de clienţi
 de către negociator faţă de exterior etc.
Principii practice ale eticii
in afaceri
2. Sensibilitatea faţă de conflictele de interese:
 detectarea lor şi, dacă este posibil, evitarea lor
 transparenţa
 apelarea la arbitri neutri pentru rezolvarea lor.
Principii practice ale eticii
in afaceri
3. Respect faţă de regulile de drept:
 în toate ţările, chiar dacă este vorba de legi
necorespunzătoare, considerate proaste de către
cei din afară
 pot fi exceptate unele situaţii extreme.
Principii practice ale eticii
in afaceri
4. Conştiinţa profesională; profesionalism:
 exercitarea profesiunii cu conştiinţă şi prudenţă
 cultivarea competenţei profesionale
 limitarea deciziilor şi acţiunilor la competenţa
profesională.
Principii practice ale eticii
in afaceri
5. Loialitate şi bună credinţă:
 a nu înşela
 a-ti ţine cuvântul
 a fi echitabil
 a respecta partenerii de afaceri
 a spune adevărul la negocieri
Principii practice ale eticii
in afaceri
6. Simţul responsabilităţii:
 a avea în vedere consecinţele practice ale
deciziilor
 asumarea propriei responsabilităţi
7. Respectarea drepturilor şi libertăţilor celorlalţi:
 libertate în comportament, de opinie
 evitarea discriminărilor de orice fel.
Principii practice ale eticii
in afaceri
8. Respectarea fiinţei umane:
 a nu aduce prejudicii intenţionate celorlalţi
 a respecta personalitatea umană, cu necesităţile
şi exprimările sale.