elev:Aldea Ioana Irina

clasa:a IX-aA
Ce este dreptul de autor?
Dreptul de autor reprezintă
dreptul exclusiv de a produce sau
reproduce (copia), de a prezenta în
Simbolul
public sau de a publica o lucrare drepturilor de
literară sau artistică originală. autor este folosit
pentru
atenționarea
Aproape tot ce a fost creat în mod asupra faptului că
privat și original după data de 1 martie acea lucrare este
1989, cade sub incidența dreptului de sub drepturile de
autor. În textul
autor și este protejat, indiferent de scris apare sub
faptul dacă acest lucru a fost sau nu forma ©.
anunțat.
Cele două premize fundamentale pe care se bazează dreptul de
autor se găsesc în drepturile fundamentale ale omului,
consemnate ca atare în Declaraţia universală a drepturilor
omului:

1.Fiecare are dreptul la protecţia intereselor morale şi materiale

ce decurg din orice producţie ştiinţifică, literară sau artistică al
cărui autor este;
2.Orice persoană are dreptul să ia parte în mod liber la viaţa
culturală a societăţii, să se bucure de arte şi să participe la
progresul ştiinţific şi la binefacerile ce rezultă de aici.
Din aceste premize decurg cele două raţiuni importante care au
condus la instituirea dreptului de autor în societatea modernă. În
primul rând pentru ca autorul să poată rămâne stăpân pe folosinţa
care este dată operei sale şi să poată pretinde, în această calitate, o
remuneraţie. În al doilea rând, pentru ca societatea să poată avea
acces la opera sa.
Cele două principii sunt în strânsă dependenţă, iar legile privind
dreptul de autor urmăresc stabilirea unui echilibru cât mai just între
acestea. Astfel, societatea încurajează autorul în publicarea operelor
sale, pentru ca acestea să ajungă în acest fel la dispoziţia tuturor. În
acest scop îi garantează autorului o exclusivitate suficientă pentru ca
acesta să poată ceda o parte unui editor care să-i publice opera (în
lipsa unei exclusivităţi editorul nu ar avea garanţia că un concurent
nu va publica simultan aceeaşi operă).
Pe de altă parte, societatea fiind cea care crează condiţiile de lucru
ale autorului, se consideră îndreptăţită să dispună, în anumite limite,
de operele publicate. Astfel, durata exclusivităţii este limitată în
timp, după care opera devine un bun public.
Ce opere sau creații pot fi supuse
drepturilor de autor?
Potrivit Legii nr. 8/1996, constituie obiect al dreptului de
autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul
literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de
creaţie, modul sau forma de exprimare şi independent de
valoarea şi destinaţia lor, cum sunt:
-scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile,
prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele
pentru calculator;
-operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările,
studiile, cursurile universitare, manualele şcolare, proiectele şi
documentaţiile ştiinţifice;
-compoziţiile muzicale cu sau fără text;
-operele dramatice, dramatico-muzicale și operele coregrafice;
-operele cinematografice, precum şi orice alte opere audiovizuale;
-operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate printr-un
procedeu analog fotografiei;
-operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură,
pictură, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie,
tapiserie, ceramică, plastica sticlei şi a metalului, desene, design,
precum şi alte opere de artă aplicată produselor destinate unei
utilizări practice;
-operele de arhitectură, inclusiv planşele, machetele şi lucrările
grafice ce formează proiectele de arhitectură;
-lucrările plastice, hărţile şi desenele din domeniul topografiei,
geografiei şi ştiinţei în general.
Articole neprotejate de dreptul de autor
Exemple de lucrări ce nu sunt protejate de legea cu privire
la dreptul de autor:
-ideile, teoriile, conceptele, descoperirile ştiinţifice, procedeele,
metodele de funcţionare sau conceptele matematice conţinute într-o
operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau
de exprimare;
-textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă,
judiciară şi traducerile oficiale ale acestora;
-simbolurile oficiale ale statului, ale autorităţilor publice şi ale
organizaţiilor, precum: stema, sigiliul, drapelul, emblema,
blazonul, insigna, ecusonul şi medalia;
-mijloacele de plată;
-ştirile şi informaţiile de presă;
-simplele fapte şi date.