Sunteți pe pagina 1din 11

Hemoragia reprezintă pierderea de sânge în afara

sistemului vascular, prin distrugerea totală sau parţială a


unui vas de sânge.
Cauzele hemoragiilor pot fi:
 traumatismele (contuzii, entorse, fracturi, luxaţii, leziuni
musculare),
 intervenţiile chirurgicale,
 diferitele boli (ulcer gastro-duodenal, tuberculoză
pulmonară etc.)
În funcţie de tipul vasului care se rupe :
 Hemoragii arteriale : grave
sângele ţâşneşte ritmic şi cu forţă,
În foarte puţine cazuri aceste hemoragii se opresc spontan;
Culoarea sângelui este roşu aprins (sânge oxigenat).
Vasul secţionat se observă în plagă (inel de culoare alb-gălbuie
 Hemoragiile venoase : mai puţin grave decât cele arteriale, presiune foarte redusă
Culoarea sângelui este roşu-închis;
Curgerea sângelui se face în valuri, inundând plaga.
hemoragia se poate opri printr-un simplu pansament., dacă vasul
secţionat nu este prea mare.
 Hemoragiile capilare :Sângele este de culoare şi musteşte din plagă.
hemoragiile capilare devin periculoase dacă plăgile au suprafeţe
întinse ori interesează zone foarte vascularizate.
 Hemoragii mixte
După locul unde are loc sângerarea:
 Hemoragiile externe - sângele apare la suprafaţa corpului.
sunt observate imediat, fapt care permite luarea unor măsuri
urgente în vederea opririi lor.
 Hemoragiile interne - sângele se scurge într-o cavitate închisă (cutia
craniană, cavitatea toracică, cavitatea abdominală, organe cavitare, stomac,
intestin, vezica urinară).
sunt mai grave deoarece nu pot fi observate imediat,
diagnosticarea lor necesită investigaţii clinice
 Hemoragiiie exteriorizate – sangele se scurge într-un organ care comunică
cu exteriorul:
epistaxis;
otoragie;
rectoragi;
uretroragie;
hemoptizie;
hematemeza;
melena;
În funcţie de momentul în care se produc:
 hemoragii primare, care se produc odată cu lezarea vasului sangvin;
 hemoragii secundare, care apar la un anumit interval de la
traumatism, prin erodarea peretelui vascular de către un tub de dren,
proces supurativ etc.

În funcţie de cantitatea de sânge pierdut:


 hemoragii mortale în care pierderea de sânge depăşeşte 50% din
volumul de sânge al organismului;
 hemoragii mari în care se pierde aproximativ 20% din volumul total
de sânge;
 hemoragii mijlocii şi mici, în care pierderea de sânge nu depăşeşte
20% din volumul sangvin.
a) Simptomele locale de exteriorizare se recunosc prin
apariţia sângelui.
 Hemoragiile arteriale
 Hemoragiile venoase
 Hemoragia capilară
 Hemoragiile exteriorizate
b) Simptomele generale : paloare accentuată, ameţeli, frison,
lipotimie, extremităţi reci, puls accelerat, dar mic, tensiune
arterială scăzută, hipotermie, oligurie, convulsii.
 Hemostaza spontană - prin vasoconstricţie locală însoţită de coagularea
sângelui la nivelul leziunii.
importanţă deosebită în hemoragiile organelor cavitare: o
pungă cu gheaţă sau comprese reci, cu scopul de a favoriza vasoconstricţia.
 Hemostaza provizorie se efectuează în hemoragiile externe, care nu se
opresc spontan,
prin apăsarea arterei sau venei lezate, pe o suprafaţă osoasă
subiacentă, prin tamponare, pansamente compresive sau la nevoie, cu
pumnul sau degetele.
 Hemostaza definitivă:
cauterizarea capetelor vasculare secţionate;
tamponarea plăgilor;
ligatura vaselor;
pensarea cu pensă hemostatică permanentă.
 Se întinde accidentatul la orizontală, în decubit dorsal, cu capul mai jos decât
trunchiul şi extremităţile (poziţia Trendelenburg)
 Se stabilește tipul hemoragiei (venoasă, arterială, capilară);
 Se efectuează hemostaza provizorie prin pansament compresiv sau compresie
la distanţă;
 Dacă hemoragia este foarte puternică, se aplică garoul.
Garoul se aplică la rădăcina braţelor (la patru laturi de deget
sub axilă), pentru hemoragiile membrului superior, şi la rădăcina coapselor
pentru hemoragiile membrului inferior.
Garoul se menţine maximum 2 ore, slăbindu-l 1-2 minute la
fiecare 20 minute – interval pentru a se permite irigarea ţesuturilor.
Se transporta rănitul la o unitate sanitară dotată corespunzător.

Se aşază rănitul pe o targă, în decubit dorsal, fără pernă, şi se


supraveghează tot timpul transportului.
Se încălzeşte bolnavul în mod progresiv, administrându-i
băuturi calde şi încălzindu-i extremităţile cu sticle sau pungi cu apă caldă.
 Dacă este conştient, rănitul se aşază în decubit dorsal cu
picioarele uşor ridicate dacă nu sunt fracturate. Dacă este
inconştient, se aşază în decubit lateral.
 Trebuie prevenită instalarea stării de şoc:
– accidentatul este mişcat cât mai puţin posibil;
– se scoate sau se slăbeşte orice parte a
vestimentaţiei care apasă gâtul, toracele sau mijlocul (cravată,
curea);
– se acoperă accidentatul cu o pătură;
– nu se administrează nicio băutură pentru că orice
creştere a debitului circulator accentuează hemoragia;
– nu se lasă accidentatul nesupravegheat;
– obligatoriu, se transportă accidentatul la spital.