Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ODIMM
Conţinutul prezentării:
Antreprenoriatul are ca principale obiecte de activitate crearea, finanţarea şi gestionarea întreprinderilor, cu scopul de a obţine
profit. Poate fi vorba despre o întreprindere nouă sau o activitate individuală cu scopul angajării proprii în câmpul muncii, dar şi,
de asemenea, despre activitatea de lărgire/ dezvoltare a întreprinderii existente. Antreprenoriatul este un tip specific de activitate
şi se bazează pe patru „piloni”:
· Iniţiativa – întreprinzătorul nu aşteaptă indicaţii ci, de sine stătător, manifestă iniţiativă, mobilizând resurse financiare,
materiale şi umane, cu scopul de a produce mărfuri şi a le vinde. Desigur, în baza fiecărei iniţiative se află speranţa de a
obţine un profit suplimentar.
· Luarea deciziei – independent, întreprinzătorul ia decizii referitor la afacere şi trasează direcţiile de dezvoltare a întreprinderii.
· Inovaţia – întreprinzătorul este inovatorul, raţionalizatorul, care tinde să producă mărfuri sau servicii sau să implementeze noi
moduri de a le produce/ presta.
· Riscul – întreprinzătorul îşi riscă reputaţia, cu investiţiile sale, adică resursele investite în afacere.
1.1. Sectorul IMM
Prin acest termen generic, de obicei, se subînţelege o activitate antreprenorială de un volum redus, iar firmele care activează
în acest mod sunt denumite întreprinderi mici şi mijlocii (IMM). Este internaţional recunoscută abrevierea SME (Small and
Medium Enterprises) - echivalentul în engleză a IMM, care se utilizează atunci când se face referinţă la businessul mic şi mijlociu.
În majoritatea ţărilor acest sector include trei tipuri de întreprinderi: micro, mici şi mijlocii.
Conform legislaţiei Republicii Moldova, „Legea cu privire la susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii” № 206-XVI din
07.07.2006, sectorul ÎMM cuprinde trei categorii de agenţi economici, clasificaţi în baza a trei indicatori: numărul angajaţilor,
volumul anual al vânzărilor, valoarea de bilanţ a activelor.
numărul de angajaţi volumul anual al vînzărilor valoarea de bilanţ a activelor
Micro – pînă la 9 - pînă la 3 mil. lei - pînă la 3 mil. lei
Mici – pînă la 49 - pînă la 25 mil. lei - pînă la 25 mil. lei
Medii - pînă la 249 - pînă la 50 mil. lei - pînă la 50 mil. lei
Într-una din aceste categorii se poate încadra, cu unele excepţii, orice agent economic, atât persoană fizică, cât şi juridică,
înfiinţată în baza capitalului propriu.
În această categorie nu se încadrează şi nu dispun de facilităţi următoarele întreprinderi:
a) agenţii economici care ocupă o poziţie dominantă pe piaţă – 35% din piaţă;
b) agenţi economici care au fondatori care nu fac parte din sectorul IMM şi deţine o pondere mai mare de 35% din fondul statutar;
c) companiile fiduciare şi companiile de asigurare;
d) fondurile de investiţii;
e) agenţii economici, care importă mărfuri cu accize;
f) băncile, organizaţiile micro-financiare, asociaţiile de creditare şi economii şi alte întreprinderi financiare;
g) casele de schimb valutar şi casele de amanet;
h) întreprinderile care activează în ramura jocurilor de noroc.
Conform statisticii, în ţările dezvoltate întreprinderile mici şi mijlocii constituie majoritatea agenţilor economici. Ponderea
acestora constituie 95% din numărul total. De exemplu, în ţările europene ÎMM constituie –98%, iar în Marea Britanie – 99,8%.
Aproximativ 70% din locurile de muncă sunt create de ÎMM, majoritatea produselor serviciilor fiind sunt produse de reprezentanţii
businessului mic şi mijlociu.
1.2. Realităţile autohtone ale sectorului IMM
Este necesar ca un antreprenor începător să ştie care sunt avantajele şi dezavantajele businessului mic şi mijlociu.
În calitate
de „puncte tari” pot fi enumerate următoarele:
• Businessul mic are un înalt nivel de flexibilitate şi mobilitate, ceea ce-i permite să reacţioneze operativ la cerinţele
pieţei.
• Pentru lansarea afacerii nu sunt necesare investiţii substanţiale de capital, fapt ce influenţează pozitiv costul
producţiei fabricate.
• Dimensiunile mici ale întreprinderii asigură un nivel înalt de gestionare, în comparaţie cu cheltuielile mici de
administrare. În afară de aceasta, pentru majoritatea întreprinderilor mici şi mijlocii este caracteristic ca proprietarul
şi managerul să fie aceeaşi persoană.
• Un nivel rapid al circulaţiei informaţiei, operativitatea luării şi implementării deciziilor. Acest fapt este determinat
de un volum mic de informaţie la întreprinderile mici, cât şi comunicarea directă între antreprenor şi angajaţi.
• Posibilitatea de a se limita la micro-credite în caz de insuficienţă a resurselor proprii.
• Posibilitatea înlocuirii unui lucrător cu altul, posibilitatea îndeplinirii temporare a funcţiilor unui lucrător de către
altul, ceea ce este caracteristic pentru un colectiv mic.
• Rotaţie relativ rapidă a capitatului propriu.
• Evidenţa simplificată a activităţii gospodăreşti a întreprinderii.
• Concentrarea întregului profit, în majoritatea cazurilor, la o singură persoană.
Orice persoană care intenţionează să iniţieze o activitate economică trebuie să aleagă forma juridică de organizare a viitoarei
afaceri potrivită cu scopul întreprinzătorului, domeniile de activitate preconizate, capitalul disponibil, cercul partenerilor etc.
Pentru a face o alegere, un viitor întreprinzător are de ales între două opţiuni principale de organizare a viitoarei întreprinderi –
persoana fizică sau persoana juridică.
Întreprinderea persoană fizică / Întreprinzătorul individual
Persoana fizică sau întreprinzătorul individual este persoana, individul, ca titular de drepturi şi de obligaţii civile. Persoana fizică
are dreptul să practice activitate de întreprinzător, fără a constitui o persoană juridică, din momentul înregistrării de stat acestei
activităţii.
Persoana fizică poate exercita activitate economică în una din următoarele forme:
1. întreprinzătorul individuală, abreviat Î.I. - este întreprinderea care aparţine cetăţeanului sau membrilor unei familii.
2. Gospodăria ţărănească (de fermier) abreviat G.Ţ. - este un tip special de întreprindere individuală care activează în agricultură
(Legea nr. 1353-XIV din 03.11.2000 „Privind gospodariile taranesti (de fermier)”
3. Patenta de întreprinzător este un certificat de stat ce atestă dreptul unei persoane fizice de a desfăşura activitatea indicată în
patentă în decursul unei anumite perioade de timp. Genurile de activitate care pot fi desfăşurate în baza patentei de întreprinzător
Sunt strict limitate prin lege (Legea nr. 93-XIV din 15 iulie 1998 „cu privire la patenta de întreprinzător”).
2.1. Întreprinzătorul individual (Î.I.) este unul din cel mai răspândite tipuri de întreprindere în sectorul IMM în R.M. Această
formă de organizare a afacerii are următoarele caracteristici principale:
• Drepturile şi obligaţiile întreprinderii sunt indivizibile de cele ale cetăţeanului – persoană fizică. Patrimoniul întreprinderii se
formează pe baza bunurilor cetăţeanului şi este inseparabil de bunurile persoanele ale întreprinzătorului.
• Persoana fizică care a fondat întreprinderea o administrează de sine stătător sau poate încredinţa administrarea unui
manager de întreprindere, în bază de contract.
• Venitul din activitatea întreprinzătorului individual este folosit la discreţia acestuia. Impozitele şi alte plăţi obligatorii sunt
achitate de întreprinzătorul individual în corespundere cu reglementările existente pentru fiecare tip de obligaţie fiscală.
• Persoana fizică care a fondat întreprinderea răspunde în faţa creditorilor, pentru obligaţiile întreprinderii cu tot patrimoniul
său, cu excepţia bunurilor care, conform legii, nu pot fi urmărite.
Conform art. 14 al Legii Nr. 845-XII din 03.01.1992 Cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi:
1. Întreprindere individuală este întreprinderea care aparţine cetăţeanului, cu drept de proprietate privată, sau membrilor
familiei acestuia, cu drept de proprietate comună. Patrimoniul întreprinderii individuale se formează pe baza bunurilor
cetăţeanului (familiei) şi altor surse care nu sînt interzise de legislaţie.
În agricultură există un singur tip de întreprindere individuală - gospodăria ţărănească (de fermier).
Întreprinderea individuală se echivalează cu întreprinzătorul individual (introdus prin Legea Nr.82-XVI din 29 martie 2007).
2. Întreprinderea individuală nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoană fizică
întreprinzător individual. Patrimoniul întreprinderii individuale este inseparabil de bunurile persoanele ale antreprenorului
(în redacţia Legii Nr.82-XVI din 29 martie 2007).
Antreprenorul-posesor al întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată pentru obligaţiile acesteia cu întreg
patrimoniul său, înafară de acele bunuri care, conform legislaţiei în vigoare, nu fac obiectul urmăririi (art. 27 Codul Civil al
R.M. nr.1107-XV din 06.06.2002).
Membrii familiei-posesor ai întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată solidară pentru obligaţiile acesteia cu
întreg patrimoniul lor, înafară de acele bunuri care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.
3. Modul de constituire, înregistrare şi încetare a activităţii întreprinzătorilor individuali este reglementat de Legea nr. 220 – XVI
din 19.10.2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali.
Particularităţile constituirii, înregistrării şi încetării activităţii gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) sînt reglementate de Legea
nr.1353-XIV din 3 noiembrie 2000 privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier) (introdus prin Legea Nr.757-XV din 21
decembrie 2001).
4. Pentru înregistrarea de stat a întreprinzătorilor individuali se depun următoarele documente:
a) cererea de înregistrare, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
b) documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare.
5. Document de constituire a întreprinderii individuale este hotărîrea cu privire la înfiinţarea întreprinderii, semnată de către
fondator (fondatori), incluzând:
a) numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii, cetăţenia, domiciliul cetăţeanului-fondator (fondatorilor-
membri ai familiei);
b) numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii, domiciliul şefului (directorului) de întreprindere - în cazul în
care acesta nu este fondator;
c) firma întreprinderii inclusiv abreviată; d) sediul întreprinderii; e) data înfiinţării întreprinderii; f) genul (genurile) de activitate
a întreprinderii; g) condiţiile reorganizării şi lichidării întreprinderii.
În hotărârea cu privire la înfiinţarea întreprinderii pot fi incluse şi alte prevederi care nu contravin legislaţiei în vigoare.
6. Firma întreprinderii individuale, inclusiv abreviată, trebuie să includă cuvintele "întreprindere individuală" sau "Î.I.", precum
şi numele cel puţin a unui fondator.
Exemplu
Cetăţeanul A. a înregistrat o întreprindere individuală – un mic magazin. Cetăţeanul A. dispune de toate veniturile rezultate
din activitatea magazinului şi răspunde pentru toate obligaţiile legate de această activitate.
În cazul în care cetăţeanul A. va lua un credit bancar pentru procurarea mărfurilor sau construirea magazinului şi va avea datorii la
acest credit, atunci banca ar putea urmări bunurile cetăţeanului A., adică ar putea cere vânzarea acestor bunuri, chiar dacă
ele nu au nimic comun cu activitatea magazinului.
Dacă cetăţeanul A. va lua bani cu împrumut pentru interesele familiei sale şi nu va întoarce datoria, atunci creditorul va putea
urmări mărfurile şi magazinul pentru a-şi recupera banii daţi cu împrumut.
Adunarea generală a asociaţilor este organul suprem al S.R.L. care se convoacă în şedinţe ordinare (cel puţin o dată pe an) şi
extraordinare (la necesitate). De competenţa exclusivă a adunării generale a asociaţilor ţine adoptarea deciziilor cu privire la
astfel de chestiuni cum ar fi: modificarea şi completarea actului de constituire sau adoptarea lui în redacţie nouă; modificarea
capitalului social; desemnarea membrilor consiliului societăţii şi a cenzorului şi revocarea acestora înainte de termen;
aprobarea bilanţului contabil anual şi repartizarea între asociaţi a beneficiului; formarea fondurilor societăţii; reorganizarea
sau lichidarea societăţii etc.
Asociatul unic al S.R.L are drepturile şi obligaţiile ce-i revin adunării generale a asociaţilor. Deciziile asociatului unic sînt
întocmite în scris, după caz.
Consiliul S.R.L poate fi creat dacă actul de constituire prevede acest organ de administrare. Modul de formare şi funcţionare a
consiliului şi competenţa consiliului sînt stabilite în actul de constituire. Consiliul nu poate exercita atribuţiile atribuite prin
lege adunării generale a asociaţilor.
Administratorul S.R.L este desemnat de adunarea generală a asociaţilor sau de consiliul S.R.L., dacă actul de constituire prevede
aceasta. Administrator poate fi unul din asociaţi sau o persoană terţă. Administratorul poate fi eliberat oricând cu sau fără
motiv. Administratorul exercită actele de gestiune conform scopurilor prevăzute în actul de constituire şi hotărârile adunării
generale a asociaţilor şi reprezintă S.R.L. fără procură în raporturile cu organele statului, cu partenerii de afaceri şi în
instanţele de judecată. Administratorul poartă răspundere materială deplină pentru daunele pricinuite de el societăţii,
inclusiv pentru plăţile ilegale făcute asociaţilor.
Cenzorul S.R.L. exercită controlul asupra gestiunii societăţii şi a acţiunilor administratorului. Dacă numărul asociaţilor este mai
mare de 15, desemnarea cenzorului este obligatoare. Societatea poate să desemneze un auditor independent în locul
cenzorului. Timp de trei ani de la data întocmirii actului de control, cenzorul răspunde pentru daunele cauzate societăţii prin
executarea inadecvată a obligaţiilor ce îi revin prin care au fost aduse prejudicii societăţii.
Capitalul social al S.R.L. este constituit din aporturile asociaţilor în bani sau în natură pentru a pune baza economică a unei
afaceri. Mărimea minimă a capitalului social al S.R.L. este stabilită prin lege şi constituie 5400 lei. Aporturile asociaţilor în
capitalul social pot fi depuse în:
bani numerar şi/sau bunuri evaluate în bani (afară de bunuri consumptibile).
Capitalul social al S.R.L. este divizat în părţi sociale – fracţiuni egale cu cuantumul aportului fiecărui asociat. Partea socială
trebuie să se împartă fără rest la o unitate exprimată în lei. Fiecare un leu din capitalul social acordă dreptul la un vot. În
dependenţă de numărul asociaţilor, sunt posibile mai mult variante de divizare a capitalului social:
o singură persoană fizică sau juridică şi în acest caz va fi un singur asociat care va deţine 1 (una) parte sau 100% capital social
mai multe persoane fizice şi / sau juridice şi în acest caz vor fi mai mulţi asociaţi care vor deţine câte o cotă în capitalul social
conform acordului dintre asociaţi.
Numărul de asociaţi în S.R.L. nu poate fi mai mare de 50. Numărul asociaţilor este determinat în fiecare caz în dependenţă de
planurile de afaceri şi potenţialul financiar al fiecărui asociat. Trebuie să avem în vedere, că mărimea părţii sociale
determină numărul de voturi ale asociatului, iar adoptarea unor decizii în procesul de administrare a S.R.L. necesită un
anumit număr de voturi. Principiile adoptării deciziilor sunt stabilite în actul de constituire al S.R.L. conform prevederilor
legii: unanim (100%) sau cel puţin ¾ (75%) sau cel puţin jumătate din voturi. Respectiv, modul în care este repartizat
capitalul social va determina eficienţa administrării S.R.L. În varianta 1, spre exemplu, dezacordul oricărui din cei doi
asociaţi poate bloca adoptarea deciziilor pentru care este necesar votul unanim sau ¾ (75%) din voturi. În variantele 2 şi 4,
asociatul care deţine 75% poate adopta decizii importante la adunarea generală a asociaţilor, indiferent de poziţia altor
asociaţi, afară de deciziile pentru care legea cere vot unanim.
Partea socială a asociatului S.R.L. este un drept patrimonial care poate fi evaluat în bani şi poate fi obiect al actelor juridice
civile ca şi oricare alt bun:
Partea socială a unui soţ în S.R.L. este proprietate comună în devălmăşie a soţilor.
Asociatul unei S.R.L. poate înstrăina liber partea sa socială sau o fracţiune a părţii sociale rudelor, altor asociaţi şi societăţii,
precum şi terţelor persoane. Actul juridic de înstrăinare a părţii sociale se autentifică notarial.
Creditorii asociatului pot urmări partea lui socială (cota) în S.R.L. în temeiul unui titlu executoriu dacă datoria nu poate fi
achitată din contul altor bunuri ale asociatului. Însă, în acest caz nu are loc urmărirea bunurilor ce aparţin S.R.L.
Asociatul poate fi exclus din S.R.L. numai prin hotărâre judecătorească dacă: a) asociatul nu a vărsat integral aportul subscris în
termenul acordat suplimentar sau b) asociatul, fiind administrator, comite fraudă în dauna societăţii. După repararea
prejudiciului cauzat, asociatului exclus i se restituie valoarea contabilă a părţii sociale, dacă judecata nu decide altfel.
Exemplu
Cetăţeanul A. şi cetăţeanul B. au înregistrat S.R.L. X (un magazin), în care fiecare asociat deţine ½ sau 50% din capitalul social.
Dacă cetăţeanul A. va lua bani cu împrumut pentru interesele personale şi nu va întoarce datoria, atunci creditorul va avea dreptul
să urmărească cota lui de ½ în capitalul social al S.R.L. X. Aceasta înseamnă că creditorul poate cere vînzarea cotei care aparţine
cetăţeanului A. În acest caz cetăţeanul B. are drept de preemţiune de a cumpăra cota de ½ a cetăţeanului A., plătind preţul cuvenit
creditorului. Dacă cetăţeanul B. nu va dori să se folosească de acest drept, atunci o terţă persoană sau creditorul va prelua
(cumpăra) cota de ½ a cetăţeanului A. şi astfel va avea loc modificarea componenţei asociaţilor S.R.L. X.Creditorul cetăţeanului A.
nu va putea urmări mărfurile din magazinul S.R.L. X şi alte bunuri care sunt la evidenţa S.R.L. X cu drept de proprietate.
Capitalul de rezervă al S.R.L. trebuie format în mod obligatoriu în mărime de cel puţin 10% din capitalul social.
Capitalul de rezervă poate fi folosit doar pentru acoperirea pierderilor sau pentru majorarea capitalului social.
Capitalul de rezervă se formează prin vărsăminte anuale în proporţie de cel puţin 5% din beneficiul net al S.R.L.
Beneficiul (profitul) S.R.L. este format după achitarea impozitelor şi a altor plăţi obligatorii şi se distribuie asociaţilor
S.R.L. proporţional cu cota în capitalul social, în baza deciziei adunării generale a asociaţilor. În anumite condiţii,
prevăzute de lege, asociaţii nu pot adopta hotărîrea privind distribuirea beneficiului: dacă valoarea activelor nete va
fi mai mică decît suma capitalului social şi a capitalului de rezervă; starea de insolvabilitate (faliment) etc.
După cum vedem, principalul avantaj al activităţii unei S.R.L. este riscul minim pentru fondatorii afacerii, deoarece în
caz de eşec financiar, întreprinderea va răspunde doar cu acel patrimoniu care-i va aparţine. Pe de altă parte, însă,
administrarea afacerii în S.R.L. este destul de costisitoare pentru că cere cunoaşterea şi respectarea unor reglementări
destul de complexe atât de ordin juridic, cît şi de ordin financiar, ceea ce înseamnă că asociatul trebuie să aibă cunoştinţe
destul de largi sau va trebui să recurgă frecvent la servicii de consultanţă cu plată.
Dimpotrivă, administrarea activităţii unei Î.I. este mai simplă, dar riscul financiar este mai mare pentru că fondatorul va
răspunde nelimitat cu toate bunurile sale şi acestui risc ar putea fi expuse bunurile întregii familii. În anumite condiţii
acest risc ar putea fi evitat sau minimalizat dacă, spre exemplu, până a porni afacerea fondatorul va separa bunurile sale
de bunurile altor membri ai familiei şi astfel îşi va asuma de unul singur succesul şi riscurile viitoarei afaceri. Între soţi
separarea bunurilor are loc în baza contractului matrimonial încheiat până sau în timpul căsătoriei.
Trebuie să avem în vedere însă, că dacă Î.I. sau S.R.L. ajung în stare de insolvabilitate (faliment), instanţa de judecată
poate decide ca o parte din datoriile întreprinderii să fie suportată de membrii organelor de conducere ale debitorului
(fondatorul întreprinderii individuale, administratorii societăţii comerciale, membrii organelor de conducere, contabilii)
dacă aceştia sînt vinovaţi de comiterea acţiunilor care au adus daune afacerii.
III. Procedura de înregistrare a întreprinderii.
Indiferent de forma juridică de organizare aleasă, orice persoană care intenţionează să lanseze o activitate economică nouă
trebuie să o înceapă de la înregistrarea viitoarei afaceri. Activitatea economică fără înregistrare se consideră ilicită, în
afara legii, şi este supusă sancţiunilor. Orice persoană care intenţionează să înceapă o afacere are următoarele opţiuni de a-
şi înregistra activitatea:
•Iniţierea (înregistrarea) unei întreprinderi noi.
•Procurarea unei întreprinderi existente (înregistrate).
•Obţinerea patentei de întreprinzător care înlocuieşte procesul înregistrării de stat. Însă, activităţile care pot fi
exercitate în baza patentei sunt foarte limitate.
Camera Înregistrării de Stat constituie un sistem unic integrat cu privire la înregistrarea, reorganizarea, lichidarea
întreprinderilor. În Registru se înscriu:
denumirea şi sediul, numerele de telefon, datele filialelor şi reprezentanţelor;
genurile de activitate principale şi termenul de activitate;
mărimea capitalului social şi a cotelor de participare ale fondatorilor S.R.L.(asociaţilor);
datele managerului principal (nume, prenume, buletinul de identitate, adresa, telefon etc.);
date privind reorganizarea sau lichidarea întreprinderii etc.
Camera Înregistrării de Stat este situată pe
adresa: or.Chişinău, bd. Ştefan cel Mare, 73
Datele de contact:
tel.277-318
fax.210-925
telefon de îhcredere 277331
serviciul de informaţii 274406
e-mail:cis_rm@mtc.md
www.mdi.gov.md
Oficiile teritoriale ale Camerei Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale sunt abilitate prin lege să efectueze
înregistrarea de stat a noilor întreprinderi la sediul acestora. Oficiile teritoriale nu sînt în drept să refuze primirea cererii de
înregistrare sau să ceară prezentarea altor acte decât cele prevăzute de legislaţie.
Registratorul de stat este funcţionar public cu atribuţii de răspundere care administrează procesul înregistrării: stabileşte
identitatea solicitanţilor, verifică capacitatea juridică şi de exerciţiu a fondatorilor, autentifică semnăturile aplicate pe documentele
ce ţin de înregistrare.
Înregistrarea de stat a persoanelor juridice, filialelor şi reprezentanţelor acestora, şi a întreprinzătorilor individuali, precum şi a
modificărilor în actele de constituire şi în datele înscrise în Registrul de stat, se efectuează contra unei sume de 250 de lei pentru
persoanele juridice şi de 54 lei pentru întreprinzătorii individuali.
Persoanele juridice, filialele şi reprezentanţele lor, precum şi întreprinzătorii individuali se înregistrează la oficiul teritorial al
organului înregistrării de stat în a cărui rază de deservire se află sediul acestora. Înregistrarea de stat a persoanelor juridice,
filialelor şi reprezentanţelor acestora, precum şi a întreprinzătorilor individuali, se efectuează în termen de 5 zile lucrătoare de la
data prezentării tuturor documentelor necesare înregistrării.
Pentru înregistrarea de stat a persoanei juridice se depun următoarele documente:
Camera eliberează certificatul pentru deschiderea contului Camera eliberează managerului Î.I.:
bancar temporar şi fondatorii depun capitalul social la cont : decizia cu privire la înregistrarea Î.I.;
Fiecare fondator depune cel puţin 40% din suma aportului certificatul de înregistrare a Î.I. cu numărul unic de
său, bani numerar; identificare (IDNO) care este şi codul fiscal al Î.I.;
Asociatul unic achită aportul în numerar integral 100% în actul de constituire - decizia de fondare a Î.I.;
cel mult 30 zile de la înregistrarea societăţii; ştampila Î.I.
Managerul prezintă la Cameră dovada depunerii fondurilor în
capitalul social (certificatul bancar).
Persoana juridică la decizia fondatorului, poate să îşi suspende temporar activitatea, pe o perioadă care să nu
depăşească 3ani, în cazul în care nu are datorii faţă de bugetul public naţional, precum şi faţă de alţi creditori.
Decizia fondatorului privind suspendarea activităţii persoanei juridice, cu indicarea termenului suspendării, se
publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Fondatorul este obligat, cu o lună înainte de publicarea avizului, să
informeze în scris despre aceasta creditorii întreprinderii, care în termen de 2 luni de la publicarea avizului respectiv sunt
în drept să înainteze întreprinderii şi oficiului teritorial al Camerei creanţele sale.
Pentru înregistrarea suspendării(reluării) activităţii la oficiul teritorial al Camerei se prezintă următoarele acte:
• cererea de înregistrare a suspendării sau reluării activităţii, conform modelului aprobat de organul înregistrării de
stat;
• hotărîrea organului competent al persoanei juridice privind suspendarea sau reluarea activităţii;
• actele de constituire;
• copia avizului de suspendare sau reluare a activităţii persoanei juridice, publicat în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova;
• certificatul, eliberat de inspectoratul fiscal teritorial, prin care se confirmă lipsa datoriilor faţă de bugetul public
naţional la situaţia din data adoptării deciziei de suspendare a activităţii
Vezi* http://www.mdi.gov.md
Camera Înregistrării de Stat prestează servicii legate de înregistrarea întreprinderilor contra plată, conform tarifelor aprobate de
Guvern. (H.G. nr. 926 din 12.07.2002 „privind aprobarea tarifelor la serviciile cu plată, prestate de Camera Înregistrării de
Stat a MDI”)
Pentru obţinerea licenţei, conducătorul întreprinderii sau organizaţiei ori persoana autorizată de acesta sau persoana fizică
nemijlocit depune la autoritatea de licenţiere o cerere de un model stabilit, care conţine:
denumirea, forma juridică de organizare, adresa juridică, sediul, codul fiscal al întreprinderii sau al organizaţiei ori
numele, prenumele, adresa şi codul fiscal al persoanei fizice;
b) genul de activitate, integral sau parţial, pentru a cărui desfăşurare solicitantul de licenţă intenţionează să obţină licenţa;
c) locul de amplasare a filialelor sau a altor subdiviziuni separate a întreprinderii sau organizaţiei, la care se va efectua
activitatea în baza licenţei;
d) confirmarea de către solicitantul de licenţă a abilităţilor sale de a desfăşura pe răspunderea sa un anumit gen de activitate şi
a veridicităţii documentelor prezentate.
Î.I. şi S.R.L. trebuie să obţină un şir de alte autorizaţii prevăzute de legislaţie. Categoria acestor autorizaţii depinde în
principal de specificul activităţii preconizate.
Autorizaţie sanitară de funcţionare a obiectivelor este un act de autorizare sanitară emis în corespundere cu Legea
nr.1513-XII din 16.06.93 privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei, care condiţionează igienic şi
juridic activitatea unităţilor economice. Sunt supuse supravegherii sanitaro-epidemiologice de stat şi autorizării
sanitare, conform prevederilor actelor normative în vigoare, toate activităţile de întreprinzător desfăşurate în
Republica Moldova.
Comerţul ambulant (este reglementat prin Hotarîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Regulilor de
funcţionare a reţelei de comerţ ambulant şi a Regulilor de comerţ în pieţile din Republica Moldova Nr. 517 din 18 septembrie
1996) - se admite în baza autorizaţiei pentru amplasarea obiectelor comerţului ambulant într-un anumit loc, eliberată de
către organele administraţiei publice locale. Autorizaţia pentru amplasarea unităţilor de comerţ ambulant pe teritoriul
întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor se coordonează suplimentar cu administraţia acestora. Amplasarea şi
funcţionarea reţelei de comerţ ambulant se admite numai cu avizul centrelor teritoriale de igienă şi epidemiologie şi în baza
autorizaţiilor sanitare pentru atare activitate.
Direcţiile (secţiile) de comerţ şi alimentaţie publică ale primăriilor municipiilor şi comitetelor executive raionale eliberează
autorizaţii de amplasare a unităţii comerciale. Nomenclatorul autorizaţilor este aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 920 din
30 august 2005.
Încadrarea într-o afacere existentă (înregistrată) constă în preluarea unei activităţi economice care, cel puţin sub aspect juridic,
deja există (este înregistrată). În aceste cazuri noul întreprinzător care intră în afacere trece peste etapa organizatorică
(înregistrarea), iar întreprinzătorul care iese din afacere evită procedurile de lichidare a afacerii pentru care a pierdut
interesul. Această cale ar putea implica cheltuieli mai mari în comparaţie cu înregistrarea unei noi întreprinderi dacă, spre
exemplu, afacerea deja are parteneri, imagine, loc pe piaţă etc. Vom examina cele mai des întâlnite modalităţi de încadrare
într-o afacere existentă.
Cumpărarea unei părţi (cote) sociale într-o societate comercială.
Orice persoană poate procura o cotă în capitalul social al unei S.R.L. în modul stabilit de lege şi actul de constituire al societăţii în
cauză.
Exemplu
Cetăţeanul A. şi cetăţeanul B. au înregistrat S.R.L. X (un magazin), în care fiecare asociat deţine ½ sau 50% din capitalul social.
Asociaţii înţeleg că trebuie să extindă afacerea ca să o facă mai profitabilă (să lărgească asortimentul mărfurilor, să ridice
calitatea serviciilor etc.) şi au contactat un potenţial partener nou, cetăţeanul D. În procesul negocierilor, cetăţeanul A. a
decis să iasă din afacere, iar cetăţeanul B. a hotărât să-şi reducă cota sa de la ½ (50%) la ¼ (25%).
Cetăţeanul D., prin contract autentificat notarial, a procurat de la cetăţeanul A. cota de ½ (50%) şi de la cetăţeanul B. cota de ¼
(25%), devenind astfel asociat cu o cotă de 2/3 (75%), ceea ce-i oferă un număr de voturi suficient pentru a adopta deciziile
cele mai importante necesare pentru viitoarea activitate. În acelaşi mod cetăţeanul D. ar putea procura de la ambii asociaţi
cota întreagă (100%) şi în acest caz ar deveni asociat unic al S.R.L. X .
Cumpărătorul obţine dreptul asupra părţii sociale cumpărate la data înregistrării în Registrul de stat al întreprinderilor. Pentru
înregistrarea dreptului cumpărătorul va prezenta la Camera Înregistrării de Stat actul juridic de înstrăinare autentificat notarial.
Bugetul de stat şi bugetele locale se completează preponderent prin plăţile obligatorii numite impozite şi taxe. Persoanele, care au
obligaţia de a achita impozite şi taxe se numesc contribuabili, sau subiecţi ai impozitării.
Pentru asigurarea mijloacelor ce se remit cetăţenilor în formă de pensii şi indemnizaţii se achită plăţi obligatorii, atât la bugetul
asigurărilor sociale de stat, cât şi la fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală.
Astfel, sunt trei tipuri de plăţi obligatorii:
impozite şi taxe;
contribuţii de asigurări sociale obligatorii;
primele de asigurări medicale obligatorii.
Cotele de impozit pe venit constituie din 1 ianuarie 2008 (art.15 din CFRM):
pentru persoanele fizice cu excepţia gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) şi a întreprinzătorilor individuali:
- 7 % din venitul anual impozabil ce nu depăşeşte 25 200 lei;
- 18 % din venitul anual impozabil ce depăşeşte 25 200 lei (în redacţia Legii Nr.177-XVI din 20 iulie 2007, în vigoare 1 ianuarie
2008);
pentru gospodăriile ţărăneşti (de fermier), întreprinzătorii individuali şi persoanele juridice - zero procente (în redacţia
Legii Nr.111-XVI din 27 aprilie 2007, în vigoare 1 ianuarie 2008, Legea Nr.177-XVI din 20 iulie 2007, în vigoare 1 ianuarie 2008).
Deducerile sunt definite ca sumă la calcularea venitului impozabil, care se scade din venitul brut al contribuabilului conform
CF. Se permite deducerea numai a cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului
fiscal, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător.
Scutiri pentru persoane fizice
Conform art. 33 alin.(1) din CFRM fiecare contribuabil (persoană fizică rezidentă) are dreptul la o scutire personală în sumă de
7200 lei pe an (în redacţia Legilor Nr.177-XVI din 20 iulie 2007, în vigoare 1 ianuarie 2008; Nr.172-XVI din 10 iulie 2008, în
vigoare 1 ianuarie 2009). Pentru unele categorii de persoane prevăzute în art. 33 alin.(2) din CFRM, suma scutirii personale este
stabilită în mărime de 12 000 lei anual.
Persoana fizică rezidentă, căsătorită, are dreptul la o scutire suplimentară în sumă de 7 200 lei anual, cu condiţia că soţia
(soţul) nu beneficiază de scutire personală.
Contribuabilul are dreptul la o scutire în sumă de 1 680 lei anual pentru fiecare persoană întreţinută, cu excepţia invalizilor
din copilărie, pentru care scutirea constituie 7 200 lei anual; art. 35 alin.(1) din CFRM.
• cota-standard - 20% din valoarea impozabilă a mărfurilor şi serviciilor importate şi/sau livrate pe teritoriul
Republicii Moldova;
• cotele reduse:
- 8% - la pâinea şi produsele de panificaţie, la laptele şi produsele lactate, livrate pe teritoriul Republicii
Moldova; la anumite medicamente, importate şi/sau livrate pe teritoriul republicii;
- 5% - la gazele naturale şi gazele lichefiate importate şi/sau livrate pe teritoriul Republicii Moldova;
• cota zero - la mărfurile şi serviciile pentru export, energia electrică şi cea termică destinate populaţiei şi la
alte mărfuri şi servicii livrate pe teritoriul republicii şi prevăzute la art.104 din CFRM.
Scutirea de T.V.A.
T.V.A. nu se aplică la importul mărfurilor şi serviciilor şi pentru livrările de mărfuri şi servicii, ce constituie
rezultatul activităţii de întreprinzător în Republica Moldova, care sunt definite la art.103 din CFRM. Din
ele:
• locuinţa şi pământul, arenda acestora, cu excepţia plăţilor de comision aferente tranzacţiilor respective;
• produsele alimentare şi nealimentare pentru copii;
• proprietatea publică, răscumpărată în procesul privatizării;
• serviciile de înregistrare în registrul bunurilor imobiliare şi de eliberare a extraselor din acest registru;
• proprietatea întreprinderilor declarate în proces de insolvabilitate;
• serviciile medicale, cu excepţia celor cosmetice;
• serviciile financiare, inclusiv acordate în baza unui contract de leasing financiar;
• serviciile prestate de transportul în comun urban, de transportul de pasageri suburban şi interurban auto,
feroviar şi fluvial;
• serviciile livrate de către cooperativele agricole de prestări servicii membrilor acestei cooperative
• mijloace fixe ce se includ în capitalul social al întreprinderii.
Înregistrarea plătitorului T.V.A.
Persoana, care desfăşoară activitatea de întreprinzător, cu excepţia deţinătorului patentei de întreprinzător şi unor alte categorii
de persoane, este obligată să se înregistreze potrivit art.112 şi 1121 din CFRM ca contribuabil al T.V.A., dacă ea, într-o oricare
perioadă de 12 luni consecutive, a efectuat livrări de mărfuri şi servicii în sumă ce depăşeşte 300 000 lei, cu excepţia
livrărilor scutite de T.V.A. În acest scop, persoana corespunzătoare este obligată să completeze în Serviciul Fiscal de Stat
formularul respectiv nu mai târziu de ultima zi a lunii, în care a avut loc depăşirea indicată. Persoana se consideră
înregistrată ca contribuabil al T.V.A. din prima zi a lunii imediat următoare celei în care a avut loc depăşirea.
1.1.1. c) Accizele
Accizul este impozit stabilit pentru unele mărfuri de consum.
Conform art. 120 CFRM, subiecţii impunerii cu accize sunt:
persoanele juridice şi persoanele fizice care prelucrează şi/sau fabrică mărfuri supuse accizelor pe teritoriul Republicii Moldova;
persoanele juridice şi persoanele fizice care importă mărfuri supuse accizelor, cu excepţia unor genuri de mărfuri importate.
Conform art. 121 CFRM, obiecte ale impunerii cu accize sunt vinurile, alcoolul etilic, ţigările, parfumurile şi alte mărfuri,
specificate în anexa la titlu IV al CFRM.
Baza impozabilă de accize o constituie:
volumul mărfurilor în expresie naturală (litru, tonă, bucată etc.), dacă cotele accizelor sunt stabilite în sumă absolută la unitatea
de măsură a mărfii;
valoarea mărfurilor în lei, fără a ţine cont de accize şi T.V.A., dacă pentru aceste mărfuri sunt stabilite cotele accizelor în procente;
valoarea în vamă a mărfurilor importate, precum şi impozitele şi taxele ce urmează a fi achitate la momentul importului în lei, fără
a ţine cont de accize şi T.V.A., dacă pentru mărfurile în cauză sunt stabilite cotele accizelor în procente.
Conform art. 122 CF, cotele accizelor sunt stabilite în anexa la titlul IV al CFRM:
Înregistrarea persoanei plătitoare de accize.
Persoana care preconizează să se ocupe cu prelucrarea şi/sau fabricarea mărfurilor pasibile impunerii cu accize este obligată să
primească certificatul de acciz de modelul stabilit, până a începe activitatea în cauză. În acest scop, persoana corespunzătoare
va completa cerere de modelul stabilit şi o va adresa la Serviciul Fiscal de Stat potrivit art.126 din CF.
1.1.2. c) Taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială
Baza impozabilă a taxei pentru obiectele date o constituie suprafaţa ocupată de unităţile de comerţ şi/sau de prestări servicii de
deservire socială, amplasarea lor, tipul mărfurilor desfăcute şi serviciilor prestate.
1.1.2. d) Taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe rutele localităţilor
Baza impozabilă este unitatea de transport, în funcţie de numărul de locuri.
Contribuţia de asigurări sociale obligatorie este o sumă datorată în mod obligatoriu de participantul la sistemul public de
asigurări sociale, care constă în acordarea de indemnizaţii, ajutoare, pensii, de prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi
recuperarea capacităţii de muncă şi de alte prestaţii, prevăzute de legislaţie.
Sistemul acestor contribuţii este reglementat de Legea privind sistemul public de asigurări sociale şi Legea bugetului
asigurărilor sociale de stat pe anul curent.
Persoanele asigurate obligatoriu sunt persoanele angajate prin contract individual de muncă, întreprinzătorii individuali şi
alte persoane fizice definite la art.4 din Legea privind sistemul public de asigurări sociale. Fiecărui asigurat i se atribuie un singur
cod personal de asigurări sociale.
Cotele şi termenele de virare a contribuţiilor de asigurări sociale se adoptă anual prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat
pe anul respectiv.
Astfel, potrivit anexei nr.3 la Legea nr. nr. 262-XVI din 11.12.2008 “bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2009”:
pentru persoanele angajate prin contractul individual de muncă cota contribuţiilor individuale obligatorii de asigurări sociale
constituie 23% din fondul de retribuire a muncii şi alte recompense. Această sumă este achitată lunar de către angajator, până la
sfârşitul lunii imediat următoare celei de gestiune. Contribuţia dată asigură pentru angajatul asigurat toate tipurile de prestaţii de
asigurări sociale de stat prevăzute de lege;
pentru întreprinzătorii individuali cota contribuţiilor individuale obligatorii de asigurări sociale constituie 3 708 lei anual. Această
sumă se achită lunar, câte 1/12 din ea, până la data de 10 a lunii imediat următoare celei de gestiune. Contribuţia dată asigură
pentru întreprinzătorul asigurat o pensie minimă de asigurări sociale de stat şi un ajutor de deces.
Prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală reprezintă o sumă, pe care asiguratul este obligat să o plătească
asigurătorului pentru preluarea riscului persoanei asigurate. Din aceste prime se formează fonduri băneşti destinate pentru
acoperirea cheltuielilor de tratare a maladiilor şi afecţiunilor persoanelor asigurate.
Sistemul de asistenţă medicală obligatorie se reglementează prin Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală,
Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul curent, precum şi prin contractele de asigurare
medicală obligatorie încheiate între persoanele asigurate şi asigurători.
Plătitori ai primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală sunt:
angajatorii;
angajaţii;
alte persoane definite prin lege.
Termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală:
la asigurarea angajaţilor - o dată pe lună, la momentul încasării mijloacelor financiare pentru retribuirea muncii;
la asigurarea întreprinzătorilor individuali – odată în an, în termen de trei luni de la data intrării în vigoare a Legii fondurilor
asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul respectiv.
IMPORTANT: Impozitele, taxele şi alte plăţi obligatorii pot să se modifice. De aceia este necesar de a actualiza periodic
cunoştinţele în domeniu dat, în primul rând, prin consultaţii cu Inspectoratele fiscale de stat teritoriale, care gratis oferă
aceste servicii. Accesaţi site-ul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat: www.fisc.md
V. Lichidarea întreprinderilor
După repartizarea activelor nete lichidatorul persoanei juridice în termen de două săptămîni trebuie să depună la oficiul
teritorial al Camerei cererea de radiere la care se vor anexa următoarele actele:
• cererea de radiere, conform modelului aprobat de Cameră;
• bilanţul de lichidare şi planul de repartizare a activelor, aprobate de organul sau instanţa de judecată care a
desemnat
lichidatorul;
• documentul ce confirmă lipsa datoriilor la bugetul public naţional (termenul de valabilitate este de 3 zile din data
eliberării acestuia de către inspectoratul fiscal de stat teritorial);
• copiile avizelor de reorganizare sau lichidare a persoanei juridice, publicate în „Monitorul Oficial al Republicii
Moldova”, în două ediţii consecutive.
- Pînă la depunerea documentelor privind radierea din Registrul de stat, persoana juridică în lichidare este obligată, pe
propria răspundere, să închidă contul (conturile) bancar şi să predea ştampila pentru distrugere organului abilitat.
- În cazul în care este în vigoare hotărîrea instanţei de judecată privind lichidarea şi radierea persoanei juridice din
Registrul de stat, depunerea documentelor prevăzute mai sus nu este necesară.
- În cazul lichidării persoanei juridice în baza hotărîrii instanţei de judecată privind încetarea procesului de
insolvabilitate şi, respectiv, dispunerea lichidării agentului economic, Camera va radia imediat debitorul din
Registrul de stat în baza hotărîrii judecătoreşti, prezentată de administratorul insolvabităţii, fără a se cere titlul
executoriu şi/sau alte actele (conform prevederilor art. art. 150, 152 din Legea nr. 632/2001).
- În cazul parvenirii unei hotărîri a instanţei de judecată cu privire la radierea unei persoane juridice din Registrul de
stat şi, în urma verificării datelor, se va constata că persoana juridică în cauză dispune de filiale sau reprezentanţe,
atunci în baza hotărîrii nominalizate, Camera va radia filiala sau reprezentanţa, iar mai apoi întreprinderea-mamă, în
privinţa căreia a fost emisă hotărîrea de judecată.
Lichidatorul depune cererea de radiere a persoanei juridice din Registrul de stat în termenele şi în condiţiile art.98 din
Codul civil. Termenul minim după care lichidatorul urmează să depună cererea de radiere a persoanei juridice din Registrul de
stat este de 12 luni, în cazul cînd bilanţul lichidării şi planul repartizării activelor au fost aprobate cu 2 luni înainte de expirarea
acestui termen. În caz contrar, lichidatorul va depune cererea de radiere la Cameră după expirarea ambelor termene – 1.
termenului de 12 luni de la ultimul aviz şi – 2. celui de două luni din data aprobării bilanţului.
La radierea întreprinderii de stat şi întreprinderii municipale se va verifica existenţa raportului de evaluare întocmit de
evaluator, conform cerinţelor prevăzute la art.11 al Legii nr.989/2002.
Pentru radierea din Registrul de stat a filialelor şi reprezentanţelor, la organul înregistrării de stat se depun următoarele
documente:
•cererea de radiere, conform modelului aprobat de Cameră;
•hotărîrea organului competent al persoanei juridice care a constituit filiala sau reprezentanţa.
În baza actelor nominalizate filiala sau reprezentanţa urmează a fi radiată din Registrul de stat, întreprinderea mamă
urmînd a efectua ulterior modificările în actele sale de constituire în vederea excluderii acesteia. La radierea filialelor nu este
stabilit un termen de prezentare a creanţelor de către creditori, astfel primirea cererii de radiere se efectuează la adresarea
solicitanţilor.
Radierea filialelor şi reprezentanţelor persoanelor juridice străine se efectuează în conformitate cu prevederile stabilite
pentru radierea persoanei juridice autohtone.
Oficiul teritorial al Camerei adoptă în termen de 3 zile de la data primirii actelor decizia de radiere. Persoana juridică se
consideră lichidată din momentul adoptării deciziei de radiere din Registrul de stat şi consemnarea acestui fapt în Registru.
Oficiul teritorial al Camerei, în termen de 3 zile lucrătoare de la data depunerii documentelor menţionate mai sus, adoptă decizia
de radiere.
Activitatea întreprinzătorului individual se consideră încetată din momentul radierii acestuia din Registrul de stat.
Organizaţia pentru Dezvoltarea
Sectorului Întreprinderilor Mici şi
Mijlocii
CE REPREZINTĂ ODIMM?
Statut:
– Instituţie necomercială
– Pe lângă Ministerul Economiei şi Comerţului
Misiune:
De a contribui la sporirea competitivităţii economiei
naţionale prin susţinerea dezvoltării sectorului IMM
Viziune:
De a deveni promotorul dezvoltării sectorului IMM în
Republica Moldova.
37
OBIECTIVELE ODIMM:
38
PRIORITĂŢILE ODIMM PENTRU ANUL 2008 - 2009:
39
VĂ AŞTEPTĂM LA ODIMM!
Portalul IMM www.businessportal.md
Pagina WEB ODIMM www.odimm.md
Adresa: str. Serghei Lazo, nr. 48, of. 313, Chişinău
Tel: /+ 373 22/ 29 57 41
Fax: /+ 373 22/ 29 57 97
e-mail: info@odimm.md
LINIA FIERBINTE:
+ 37322 22 57 99 + 37322 23 82 46
40