METODOLOGIA CERCETARII STIINTIFICE

MEDICALE

modul 1.
 Modulul 1.

1. Aspecte generale ale metodologiei cercetării ştiinţifice

2. Notiuni de etica a cercetării ştiinţifice medicale
3. Notiuni generale de statistica
4. Introducere sintetica in analiza statistica a datelor
5. Ipoteza de studiu
6. Populatii si esantioane
7. Categorii de variabile
 Definire, scop si istoria dezvoltării stiintei si cercetarii stiintifice
1. Definitie, sau ce este stiinta: o formă de
activitate umană, care cuprinde domeniile de
studiere a fenomenelor şi proceselor din natură,
societate şi gîndire, raporturile şi legităţile
acestora.
2.Scopul stiintei :dobîndirea şi sistematizarea
teoretică a cunoştinţelor despre realitate (despre Inca nu există un tablou ştiinţific al lumii
societate, natură,om etc.).Deci scopul de bază al
ştiinţei este dobîndirea şi acumularea
cunoştinţelor despre realitate.
3. Apariţia ştiinţei: apare odată cu apariţia omului,
ca o necesitate a lui de a cunoaşte atît lumea
înconjurătoare, cît şi pe sine însuşi.
4. Etapele istorice de dezvoltare a ştiinţei
 I etapă – ”embrionară” (sec VI î.e.n. – XI e.n.).
se caracterizează prin fenomenele de apariţie şi
integrare a ştiinţei de la Democrit (sec.IV î.e.n.)
pînă la Avicena (sec.VIe.n.)
În această perioadă au apărut ştiinţe ca:
Astronomia
Medicina
Istoria
Geometria,
Geografia ş.a.
 II etapă – ”ştiinţa mică” (sec. XV –
XIX). În această perioadă predomină
fenomenele de diferenţiere a ramurilor
ştiinţei. Apare tabloul mecanicii
ştiinţifice bazate pe legile lui Newton.
 III etapă – ”ştiinţa mare” (sec.XX. –
pînă în prezent). Sunt caracteristice
cîteva direcţii în dezvoltarea ştiinţei:
Creşte rolul ştiinţei în producţie şi în
dirijarea societăţii;
Dezvoltarea accelerată a ştiinţei şi
acumularea exponenţională a
cunoştinţelor;
Au loc procese de diferentiere
ulterioare a ştiinţei, de integrare şi
comasare a ei.
 Ce este si ce cuprinde MCS m (=“metodologia cercetarii
stiintifice medicale”)?
 Metodologia – de la cuvintele greceşti methodos (drum, cale) şi logos (ştiinţă) – se înţelege totalitatea
metodelor folosite în cercetarea ştiinţifică sau, pur şi simplu, MCSm=ştiinţa efectuării cercetării
stiintifice medicale.

 În fapt, prin «metodologia cercetării» înţelegem modalităţile de realizare a cunoaşterii

ştiinţifice in medicina (sau CUM O REALIZAM...?).

 Metodologia cercetării ştiinţifice cuprinde o serie de principii şi reguli de desfăşurare a

investigaţiilor, instrumentarul sau de lucru ( necesar pentru culegerea şi interpretarea datelor), criterii de
certificare a calităţilor rezultatelor, care ulterior necesita integrarea rezultatelor cercetarii in noi teorii,
particulare si apoi în teorii mai generale.

 Tehnica de cercetare : reprezintă modalitatea de utilizare a diferitelor instrumente de investigare

stiintifica, cu ajutorul cărora se culeg şi se prelucrează datele. Tehnica este un instrument de cercetare,
cu ajutorul căreia se pot aborda în mod adecvat fenomenele studiate in stiintele medicale. La baza
cercetarii medicale stau studiile clinice.

 Rezultatele cercetarii stiintifice in medicina (studiile clinice) sunt evaluate intotdeauna ,

dublu: clinic si statistic (=matematico-probabilistic)
 4 Principii metodologice generale ale oricarei
cercetării ştiinţifice:
 Principiul unităţii dintre teoretic şi empiric: Prezenţa teoreticului în cercetarea
empirică (“cunoasterea umană provine din simturi și din experiență”) este
implicită. Se prezinta sub forma unor presupuneri/supoziţii, care trebuie
imaginate înaintea începerii cercetării, uneori prin teorii preconizate de
inaintasi, care ulterior trebuie confirmate/infirmate cu ajutorul cercetarii
stiintifice.

 Principiul unităţii dintre înţelegere şi explicaţie: se evidenţiază prin legăturile

statistice, influenţele şi determinările prezente intre fenomenele şi procesele
cercetate.

 Principiul unităţii dintre cantitativ şi calitativ impune utilizarea metodelor

cantitative şi calitative în scopul obţinerii unor rezultate atat la nivel general ,
cât şi la niveluri particulare.

 Principiul unităţii dintre judecăţile morale constatative şi cele evaluative presupune

angajarea morală permanenta a cercetătorului in cursul studiilor, asigurand
respectarea permanenta a valorilor morale umane generale.
 3 Conditiile esentiale ale cercetarii ştiinţifice
medicale:
1. Deoarece rezultatele cercetării ştiinţifice medicale nu sunt dogmatice
(adica sunt potential „falsificabile”), acestea trebuie sa poata suporta
oricand re-testarea şi verificarea validitatii lor.
2. Rezultatele cercetării ştiinţifice medicale trebuie anterior documentate
minuţios si desfasurate conform unor standarde stiintifice consacrate.
Documentarea si standardizarea asigură comparabilitatea si
reproductibilitatea experimentelor si a rezultatelor cercetării.
3. “Conditia interogaţiei sceptică permanente“: adica cercetatorul
trebuie sa aiba mereu o atitudine critica faţă de rezultatele studiilor proprii
precum şi fata de ale altora. (...mai ales cand rezultatele studiilor “par
prea frumoase pentru a fi si adevarate”)
Caracteristicile de corectitudine ale unui
experiment ştiinţific :
 Obiectivitate: un experiment/studiu clinic este obiectiv, dacă cercetători
diferiţi, în condiţii identice, obţin aceleaşi rezultate.

 Fidelitate: un experiment are un grad de fidelitate înalt, dacă în condiţii

echivalente, în repetate rânduri, duce la rezultate identice sau foarte
asemănătoare.

 Validitate (=valabilitate): un experiment este valid, dacă regula de

măsură întradevăr evaluează obiectul propus măsurării, adica daca scopul
este atins. Pentru asigurarea valabilităţii trebuie evitată influenţa altor
caracteristici, care nu au fost măsurate, asupra rezultatelor. Aceasta
presupune o standardizare riguroasă a condiţiilor de realizare a
experimentului.

 Standardizare şi comparabilitate: rezultatele unui experiment sunt

comparabile, când respectă anumite criterii standard, stabilite anterior.
Pentru a asigura repetabilitatea şi verificarea unui experiment,
modalitatea de efectuare a experimentului trebuie descrisa cu acuratete in
capitolul «Material si metoda» a oricarui studiu clinic. Regulile de
evaluare a experimentului/studiului trebuie să fie standardizate (cu
privire la validitate si valoare stiintifica) si cât mai simple posibil, pentru a
se putea reproduce oricand cercetarea respectiva.
 Tipuri de cercetare stiintifica:
DEFINITIE
Cercetarea ştiinţifică este definită ca orice investigaţie, studiu, efectuat în vederea
descoperirii/punerii în evidenţă de noi cunoştinţe (legi, fenomene, procese etc.) şi in
verificarea/aplicarea in practica a acestora.
 cercetarea fundamentală;
 cercetarea aplicativă;
 cercetarea pentru dezvoltare.

 Cercetarea fundamentală urmăreşte să descopere ceea ce este esenţial

într-un domeniu al stiintei (descoperiri cu caracter de “lege”/normă/noi
teorii) şi care reprezintă baza teoretică a unui anumit aspect al acestei stiinte.
Aici se încadrează investigaţiile sub formă de studii teoretice sau cercetări
experimentale care duc in final la formularea conţinutului ştiinţei domeniului
respectiv.

 Cercetarea aplicativă este rezultatul folosirii cercetării fundamentale legate

de utilizările posibile in practica ale acesteia.

 Cercetarea pentru dezvoltare urmăreşte crearea de produse concrete

(tehnici, procedee, tratamente, dispozitive) cu utilitate in activitatea practică a
omului.
 Etica cercetarii medicale. De ce?
 In practica cercetarii stiintifice medicale procedeele diagnostice, terapeutice şi profilactice sunt
asociate cu riscuri evidente, pentru ca cercetările medicale se efectuează pe fiinţa umană.
 Pentru a le evita, sau dezvoltat norme specifice de comportament profesional = “etică şi
deontologie medicală”

Noţiuni generale de etică, morala şi deontologie medicală

 Etica (cuvânt de origine greacă ethos – obicei, caracter,deprindere, conduită) - obiectul
ei de studiu este morala, deci ea este ştiinţa despre morală, legile dezvoltării ei şi
particularităţile ei specifice.
 Morala (latin mores – obicei, fire, caracter)este o totalitate de norme, principii,
reguli, idealuri, etc., care determină regulile comportării oamenilor şi modelează
aspectele relaţiilor acestora în societate.
 Prin morală profesională se înţeleg de regulă, normele de comportament profesional –au
valoarea unor criterii de referinţă pentru asigurarea progresului profesional, iar prin
etica profesională se înţelege justificarea teoretică a necesităţii respectării acestor norme.
 Etica este teoria moralei iar Morala reprezintă obiectul de studiu al eticii.
 Deontologia medicală (cuv. grec. Deon., deont (Os) datorie + logos – ştiinţă) – totalitate de
norme etice necesare personalului medical pentru îndeplinirea cuvenită a funcţiilor acestora,
este ştiinţa care studiază modalitatea îndeplinirii de către personalul medical a datoriei lor
profesionale atît faţă de bolnavi cît şi de oamenii sănătoşi
 “Cele 10 Principii etice”
ale cercetării ştiinţifice medicale
 1. Principiul fundamental în efectuărea oricărei cercetări ştiinţifice pe fiinţa umană este:
de a nu dăuna nici într-un caz. Medicul/personalul medical trebuie să procedeze potrivit
maximei primum non nocere (mai întîi nu dăuna) cît şi după principiul primum humanitas,
alterum scientiae (mai întîi – umanitatea, mai apoi -ştiinţa).
 2. Consimţămîntul voluntar oficializat si informat al persoanei/subiectului cercetării.
 Persoana in cauză trebuie liber să decidă participarea sa la experiment , cu
excluderea oricărei fraude, constrângeri, înşelătorii sau intervenţii străine, cu forţa,
sau alte procedee de coerciţie. Persoana trebuie să fie suficient de informată şi să
cunoască întreaga desfăşurare a experienţei efectuate pe ea, încît să fie capabilă să
aprecieze urmările şi efectele deciziei sale.
 Înainte de acceptarea cercetării, subiectul trebuie să cunoască exact natura, durata
şi scopul experienţei, metodele, mijloacele şi resursele utilizate, pericolele şi
riscurile la care se expune şi neapărat consecinţele care decurg din participarea sa
la experienţă.
 Obligaţia şi responsabilitatea de a aprecia condiţiile în care subiectul îşi dă
consimţămîntul revine şi medicului/personalului medical care iniţiază şi conduce
aceste experienţe.
 3. Balanţa corecta risc – beneficiu. “Minimum risc cu maximum beneficiu”. Riscurile
expuse nu trebuie să depăşească valoarea cercetării pentru umanitate.
 4. Principiul inocuităţii cercetării. (Inocuitate=însuşirea de a nu dăuna). Acest
principiu prevede o definire clară a riscurilor si a efectelor adverse în procesul de
cercetare. Reducerea la maximum a prejudiciilor psihologice, morale, fizice etc. este
obligaţiunea cercetătorului.
 5. Cercetarea trebuie să aibă rezultate practice pentru umanitate, imposibil de obţinut
prin alte mijloace, să fie practicată prin metode definite şi impusă doar de
necesitate.
 6. Bazele cercetării pe fiinta umana (teoretice, documentarea anterioara) trebuie să
reflecte rezultatele experimentelor anterioare initial executate pe animale
 7. Experienţele trebuie efectuate numai de persoane calificate, competente
 8. Principiul echităţii: prevede asumarea şi distribuirea egală a beneficiilor şi riscurilor
asupra tuturor persoanelor incluse în studiu, fiind prevăzut în protocol modul în
care unele riscuri pot fi limitate sau compensate moral şi financiar.
 9. Subiectul are dreptul să fie liber de a întrerupe oricand experimentul dacă el apreciază că
şi-a atins pragul de tolerare mintală sau fizică, dincolo de care nu poate rezista.
 10. Întrerupea experimentului de către cercetător, este necesara dacă consideră că studiul
ar putea provoca răniri, invaliditate sau moartea subiectului cercetat.
 Conditii etice minimale ale oricarei cercetari stiintifice pe fiinţa umană
 1.Argumentarea necesităţii cercetării ştiinţifice 
pe om:- “principiul 6”, înainte de a iniţia o
cercetare pe om, trebuie să analizăm rezultatele
cercetărilor anterioare de laborator,
clinice,biologice, pe animale. Numai atunci cînd
studiul prezintă interes pentru umanitate, se
iniţiază o cercetare ştiinţifică pe fiinţa umană,
ţinînd cont de celelalte principii etico-morale, mai
cu seamă “principiul 4 “al inocuităţii – de a
minimaliza riscurile, ” de a nu dăuna”.
 2. Responsabilizarea fiecărui participant la
experiment.
a) responsabilitatea cercetătorului pentru
corectitudinea experimentului, transparenţei lui,
asigurarea securităţii participanţilor la experiment;
b) responsabilitatea participanţilor la experiment
prin conştientizarea participării, prin atitudinea şi
respectarea tuturor normelor şi standardelor
experimentului, inclusiv măsurilor de securitate.
 3. Consimţămîntul – corespunde “principiului 2
“–trebuie să fie: voluntar, conştient, oficializat,
legal. Persoana utilizată în cercetare trebuie să fie
informată de întreagul mers al experimentului, iar
cercetarea trebuie să fie absolut transparentă
pentru toţi participanţii la experiment.
4. Acordul Comitetului de Etică.
Evaluarea etica a cercetării este efectuată de
către un grup independent fata de proiectul
de cercetare iniţiat, care apreciază implicaţiile
etice ale cercetării.
 5. Respectarea stadializarii in cercetarea
pe fiinta umana: Efectuarea experimentului
propriu zis, are 4 stadii clare:
 Culegerea materialului
 Cercetarea propriu-zisă
 Analiza rezultatelor (pro şi contra, pozitive şi
negative, eficiente şi neeficiente, utile şi
inutile)
 Concluziile şi recomandările practice.
Exista norme etice specifice în diferite
tipuri de cercetări ştiinţifice
“specializate” :
1.Cercetarea pe date personale şi material
biologic
2.Cercetarea pe embrion
 3.Cercetarea pe medic (auto-experimentul)
 4.Cercetarea pe student la medicină.
Pe scurt: principiile etice fundamentale in cercetarea
pe fiinta umana
 1.Orice cercetare ştiinţifică medicală trebuie efectuată numai cu
respectarea normelor etico-deontologice in toate etapele cercetării

 2.În orice cercetare ştiinţifică pe fiinţa umană trebuie de respectat

următoarele reguli:
 Mai întîi nu dăuna
 Minimum risc – maximum efect (utilitate, beneficiu)
 Consimţămîntul absolut al participantului
 Responsabilitatea tuturor părţilor participante

 3. Cercetarea ştiinţifică medicală trebuie să fie centrata/focusata pentru

om, pentru sănătatea sa şi numai in slujba umanitatii.
 MCS si Statistica. Ce este statistica?
Locul ei in MCS…
 Statistica este ştiinţa socială care studiază aspectele cantitative ale
fenomenelor de masă într-o legătură strânsă cu particularităţile lor calitative
în condiţii concrete de spaţiu şi timp.

 două particularităţi ale statisticii:

 nu se ocupă cu cazuri individuale ci numai cu fenomenele de masă;
 studiază diverse fenomene în condiţii concrete de spaţiu şi timp.

Putina istorie…
 Termenul “statistica” este de origine latină (status – situaţie sau stare socială).
 În Evul Mediu semnifica starea politică a statului, de unde originea italiană:
“stato” – stat şi “statista” – cunoscător al statului.
 În practica ştiinţifică termenul “statistica” a fost acceptat în sec.XVII, iniţial
semnificând “administrarea statului”.
Obiectivul si metodele statisticii utilizate in MCS:

Obiectivul fundamental al statisticii este de a rezuma şi a analiza

datele culese, necesare cunoasterii stiintifice.

Cum?...prin parcurgerea următoarelor etape metodologice:

 Observarea statistică, în cadrul căreia se colecteaza/masoara/obţin date şi

informaţii referitor la toate caracteristicile (=variabilele/marimile) supuse
studiului într-o colectivitate aleasa (populatie sau esantion);
 Prelucrarea statistică, în care datele care caracterizează fenomenul
analizat (variabilele) sunt sistematizate şi li se calculează indicatorii statistici,
(=“marimi intermediare”, purtatoare de informatii statistice)
 Analiza, interpretarea şi prezentarea finală a rezultatelor, în care cu
ajutorul testelor statistice sunt verificate ipotezele statistice (“testarea
ipotezelor”), formulate estimari, elaborarea concluziilor şi pe baza lor,
fundamentate deciziile ulterioare.
Pe scurt, “Studiul statistic” implica 3 aspecte majore…

dupa Gonnick L et all, The cartoon guide of statistics, Ed Harper Perrenial, 1993
 La ce ne mai foloseste statistica?
 suntem în mod curent utilizatori şi furnizori de informaţie, atât în viaţa particulară
cât şi în cea profesională;
 suntem adesea decidenţi şi calitatea deciziilor noastre depinde de o bună informare;
 avem nevoie să ştim cum să descriem şi să prezentăm în modul cel mai potrivit
informaţiile;
 trebuie să ştim cum să tragem concluzii despre colectivităţi numeroase, uneori
doar pe baza informaţiilor obţinute din eşantioane;
 suntem adesea doar “interpreţi” ai informatiilor, şi calitatea înţelegerii noastre depinde
de o bună cunoaştere a statisticii.

De ce trebuie să cunoaştem teoria statistică dacă totusi computerul ne oferă facilităţi în domeniu?
Deoarece noi, personalul medical suntem concomitent utilizator şi furnizor de informaţie statistică.

Biostatistica =statistica sanitară, statistica in medicina

1) domeniu al statisticii, care studiază aspectele legate de medicină şi ocrotirea sănătăţii.
2) domeniu al statisticii, specializat în studierea fenomenelor biologice şi medicale, în
particular diverselor fenomene şi procese care afectează calitatea fizica si mentala a
oamenilor.
 Compartimentele biostatisticii ca stiinta:
 bazele teoretice şi metodologice ale statisticii;
 statistica sănătăţii populaţiei;
 statistica ocrotirii sănătăţii;
 statistica cercetărilor medico-sociale (medico-biologice).

Obiectivele biostatisticii moderne:

 studierea stării sănătăţii populaţiei:
 indicatori demografici;
 morbiditatea şi invaliditatea;
 indicatorii dezvoltării fizice.
 evidenţierea particularităţilor stării sănătăţii populaţiei prin prisma factorilor
de influenţă;
 acumularea şi analiza datelor referitor la reţeaua, activitatea şi resursele umane
ale instituţiilor medicale;
 evaluarea eficacităţii metodelor de tratament şi profilaxie;
 planificarea, economia şi finanţarea ocrotirii sănătăţii;
 aplicarea metodelor statistice în cercetările clinice şi experimentale.
 Statistica descriptivă (analiza datelor) şi
statistica inferenţială
 Statistica descriptivă descrie starea şi variabilitatea colectivităţii statistice după
variabilele sale.
Include totalitatea metodelor de analiza a datelor: culegere, organizare , sumarizare
si prezentare sintetică a unui set de date/observatii statistice individuale.

 Statistica inferenţială (analitică) estimeaza evolutia caracteristicilor unei

colectivităţi (populaţii) si permite luarea unor decizii privind o colectivitate, pe baza
rezultatelor obţinute pe un eşantion.(permite “generalizarea”)
Presupune măsurarea incertitudinii rezultatelor (are la baza concepe matematice
derivate din teoria probabilitatilor).
Astfel, inferenţa statistică reprezintă o decizie, sau o generalizare ce are la baza o estimaţie,
o predicţie privitoare la o colectivitate generală, bazandu se pe informaţiile statistice obţinute initial pe
un eşantion al acesteia.
Statistica inferenţială cuprinde in principal două aspecte: “testarea ipotezelor
statistice Ha si H0.” si estimarea valorii parametrilor statistici ai unei colectivitati
pornind de la datele furnizate de studiul unui esantion al sau (“generalizare”)
Noţiuni şi concepte de bază folosite în
statistică:
În studiul fenomenelor de masă statistica foloseşte un număr
mare de noţiuni şi concepte. Dintre acestea, unele au caracter
general şi formează vocabularul de bază al statisticii, altele au
caracter pur specific.

Principalele concepte statistice bazale sunt:

 colectivitatea (=populatia) statistică;
 unitatea statistică;
 caracteristica statistică;
 date statistice;
 informaţii statistice;
 indicatori statistici.
 Colectivitatea sau populaţia statistică
 Colectivitatea sau populaţia statistică reprezintă totalitatea elementelor de aceeaşi natură,
care au trăsături esenţiale comune şi formează obiectul unui studiu statistic.
 Pentru a forma colectivitatea statistică, elementele trebuie să fie omogene din punct de
vedere al anumitor criterii.
Exemple: populaţia unei ţări, populaţia din mediul rural sau urban, populaţia unei localităţi,
numărul de bolnavi de o anumită maladie, numărul nou-născuţilor, numărul de femei de vârstă fertilă,
numărul de studenţi dintr-o instituţie de învăţământ, cazurile de bolicardiovasculare la nivel naţional,
numărul de bolnavi de sex masculin etc.
 Colectivitatea statistică are un caracter obiectiv şi finit şi trebuie să fie delimitată în spaţiu
şi timp, din punct de vedere al conţinutului şi formei de organizare.

Colectivităţile pot fi statice şi dinamice.

 Colectivităţile statice exprimă o stare şi au o anumită întindere în spaţiu, formând împreună un
tot existent (“stoc”) la un moment dat, exact, in timp.
Exemplu: Populaţia Romaniei la 1 ianuarie 2014, persoanele luate la evidenţă de MF la
începutul anului 2015,studenţii instituţiei de învăţământ la 1 septembrie 2015 etc
 Colectivităţile dinamice exprimă un proces, o devenire în timp. Caracterizarea lor presupune
înregistrarea elementelor componente pe un interval de timp.
Exemple: naşterile/decesele/cazurile de îmbolnăvire în mun.Brasov, în anul 2014;cazurile de boli ale
aparatului respirator în liceele din Bucuresti în trimestrul I al anului 2011 etc.

In cazul colectivităţilor statice timpul şi forma organizatorică sunt constante, iar în cazul
celor dinamice, numai spaţiul şi forma organizatorică sunt constante.
 Unitatea statistica
Unitatea statistică reprezintă elementul component de baza al unei colectivităţii
statistice, supuse observării şi cercetării intr un studiu.
Exemplu: unităţi statistice pot fi: persoana, pacientul, decesul, nou-născutul, cazul nou de
boală, animalul de experienţă, familia, grupa de studenţi, secţia unui spital etc.

Unităţile statistice pot fi clasificate:

 unice, care nu mai suportă diviziune (exemplu: persoana, nou născutul, îmbolnăvirea,
decesul, animalul de experienţă) şi
 complexe, rezultate ale organizării sociale (exemplu: familia, echipă de lucru, grupă de
studenţi, secţie din spital).

Natura unităţilor statistice:

 persoane (populaţia Romaniei la ultimul recensământ, numărul de bolnavi cu HTA din
Brasov în anul 2010),
 obiecte (nr de stenturi implantate intr o anumita perioada, parcul de maşini al
serviciului de asistenţă medicală urgentă la o anumită dată),
 evenimente (decesele, căsătoriile sau divorţurile în cursul unei perioade, cazurile de
îmbolnăvire în jud. Brasov pe parcursul anului 2010),
 Idei, opinii (opiniile pacienţilor despre calitatea serviciilor medicale, opiniile studenţilor
despre calitatea procesului didactic).
 Colectivitate statistică “generală” vs. “partiala”=esantion
Colectivitatea statistică generală (=populatia) cuprinde totalitatea elementelor de acelasi fel care pot fi
supuse studiului statistic în limite concrete de spaţiu şi timp, conform scopului acestui studiu.
 Exemple: numărul tuturor bolnavilor cu hepatite virale din Romania; numărul tuturor nou-născuţilor sau
decedaţilor la nivel judet; numărul total de studenţi din Univ. Transilvania; numărul total de copii
vaccinaţi în anul 2014 în municipiul Brasov.
 Volumul unei colectivităţi generale analizate, poate fi limitat de anumite caracteristici, cum ar fi spaţiul, vârsta, sexul,
profesia etc., în conformitate cu scopul studiului.

 Colectivitatea statistică parţială (=esantionul) supune studiului numai o parte din totalitatea elementelor
colectivităţii generale si este selectat (prin procesul de “esantionare” ), adica prin metode speciale (prin criterii de
selectie-includere/excludere). Esantionul este deci destinat a caracteriza colectivitea generala din care provine.
 Exemplu : Dacă presupunem că numărul total de bolnavi cu hepatite virale în Romania este 150.000, atunci
colectivitatea parţială (esantionul) va conţine doar un anumit număr (o parte) din aceşti bolnavi,( sa zicem 80) alesi
(“esantionati”,”inrolati”) în conformitate cu criteriile de selecţie, conform scopului studiului.

La finalul unui studiu, valorile parametrilor colectivităţii generale (=ai populatiei) pot fi
estimaţi (prin INFERENTA STATISTICA) pe baza rezultatelor acelorasi parametrii obţinuti din
analiza colectivitatii parţiale (=ai esantionului).
Ceea ce a fost determinat/gasit ca fiind tipic, esenţial şi caracteristic în eşantion, se presupune
că s-ar fi regăsit si in populatia generala (dacă s-ar fi cercetat toata colectivitatea generală respectiva,
adica acea din care a fost selectionat esantionul analizat in studiul respectiv. (=Procesul de
generalizare)
Soliditatea acestei presupuneri depinde esential de modul cum a fost extras eşantionul,
asigurand reprezentativitatea sa.“Reprezentativitatea” eşantionului este, aşadar, aspectul crucial al
oricărui proces de cercetare pe bază statistica.
 Variabila statistică:

 variabila statistică reprezintă orice trăsătura, valoare,

proprietate, însuşire masurabila, comună tuturor
‘unităţilor’/subiectilor unei colectivităţi/esantion, reţinută în
studiul statistic pentru a fi înregistrată/masurata şi care “variază
ca valoare” de la o unitate la alta sau de la un subiect la altul.
 Formele concrete de manifestare ale acestor caracteristici
masurabile la nivelul fiecărei unităţi a colectivităţii se numesc
variante sau valori.
 Numărul de unităţi (=subiecti) la care se înregistrează/masoara
acelaşi tip de valoare/variabila se numeşte frecvenţă sau
pondere.
Despre populatii si esantioane in studiile clinice:
 Populaţiile sunt toţi oamenii/pacientii dintr-un loc definit (de exemplu din România, sau
Bucureşti, sau dintr un spital), ori cu anumite caracteristici comune (de exemplu toti
pacientii având insuficienţă cardiacă, sau peste 75 de ani etc.).

 Se poate vorbi despre “populaţia generală”, “populaţia din spital”, sau

“populaţia de pacienţi cu o anumită afecţiune”.
 Populaţia este entitatea finala la care vrem să extrapolăm (adică pentru care vrem să facem
generalizabile) rezultatele studiilor noastre. Deoarece nu putem face studiile “pe toată
populaţia”, pentru că este imposibil (nu putem face un studiu terapeutic pe toţi hipertensivii din
lume, sau un studiu de prevalenţă a diabetului pe toţi indivizii din Romania), vom face doar pe
eşantioane (“segmente” mai mici) extrase din populatia generala respectiva.
 Esantioanele trebuie să fie reprezentative, adică “să reproducă cat mai bine trasaturile
populaţiei pe care o reprezintă si din care au fost extrase”.

 Măsura în care eşantionul reprezintă populaţia respectivă ( esantionul fiind astfel un

“substitut” al ei,) depinde de modalitatea prin care am selectat eşantionul respectiv.

 Pentru ca eşantionul să fie reprezentativ, ideal este ca fiecare membru al populaţiei

să aibă aceeaşi şansă de a fi selectat în eşantionul respectiv, şi aceasta se poate realiza
numai prin tragere la sorţi intamplatoare (randomizare)– lucru care este evident că
nu poate fi realizat în majoritatea studiilor clinice (pentru că nu există o bază de date cu
cei cu o anumită afecţiune, din care să tragem la sorţi).
Caracterizarea populatiei si a esantionului: prin variabile

 Pentru a putea caracteriza o colectivitate generala supusă unui

studiu (=populatia) este necesar să prelucrăm datele (=variabilele) unui
esantion reprezentativ, extras din aceasta (format din subiecti).
 “variabilele” sunt toate datele observate, masurate si apoi colectate
de la subiecti (=pacienti), ce se referă la fiecare “unitate
statistică”=subiect al esantionului=pacient în parte (...deci reprezinta
o caracterizare dpdv statistic a fiecarui element/subiect/pacient al
esantionului respectiv).
 Cuvantul/denumirea de “variabila” e folosita pentru datele colectate,si
are «sens», pentru ca datele (=caracteristicele) masurate variaza
(sunt diferite) de la un subiect la altul al esantionului .
 Clasificarea variabilelor:
 Clasica: calitative si cantitative
 Dpdv al «vizibilitatii»: vizibile si invizibile
 Dpdv al legaturilor dintre ele: dependente si independente
 I. Clasificarea clasica: calitative si cantitative

 Variabile calitative (categorical eng.):

Nominale. Sunt valori/date sub forma de nume sau alte simboluri reprezentand
categorii ce nu pot fi ordonate una in raport cu cealalta si nu au nicio valoare
numerica!
(ex. numele, grupa sangvina, sexul, rasa, culoarea ochilor, diagnosticul).
Cand o variabila calitativa nu poate lua decat doua valori, ea este o variabila
nominal dihotomica sau bimodala (ex. masculin/ feminin, mort/viu,
fumator/nefumator, prezent/absent, normal/anormal, da/nu)
Valorile acestora sunt “aranjate” crescator/scalate pe o scala(=scara) nominala, unde pot fi
ulterior “denominate” (pt usurarea calculelor) sau se pot prezenta fie ca atare, in forma de
“date brute” sau procente.
Ordinale. Sunt variabile la care exista o ordine naturala intre categorii (de obicei
de la valoare mai mica la valoare mai mare si sunt mai mult de doua categorii).
Exemple: evolutia (agravat, stationar, ameliorat), stadializari (insuficienta
cardiaca, TNM in cancer), scoruri (calitatea vietii, scala analogica vizuala pentru
durere)
 Variabile cantitative (numerical eng.): sunt orice date/valori
masurabile.

Continue =interval (eng.), masurate prin “date/cifre cu virgula”,

ce pot lua orice valoare…..(ex. inaltimea, greutatea, TA, varsta)
Discontinue (discrete) =ratio (eng.), masurate prin “date/cifre
intregi, fara virgula”/descrise numai prin unitati intregi (cifre intregi)
si care nu pot fi masurate in intervale mai mici decat unitatea…ex.
Puls, numar de copii, nr de sarcini, nr de interventii chirurgicale, nr.
de AVC…

Sunt aranjate/ordonate pe : o scala de interval (cand au un

interval “constant” intre doua valori masurate succesiv), sau pe o
scara de raport (cand in sirul valorilor lor este inclusa si valoarea
de ZERO)
 Categorii de variabile I:
clasificare clasica…variabile calitative si cantitative
 II. Din punct de vedere al “vizibilitatii”:

 variabile observabile (“vizibile”):

sunt cele care pot fi masurate, cuantificabile.
Exemplu: varsta, sexul, greutatea…
 variabile latente (“invizibile”): sunt cele care nu pot fi masurate in
mod direct. Pentru a realiza o cuantificare a lor,
se utilizeaza anumiti indicatori speciali
chestionare, cu diferite intrebari.
Raspunsurilor la intrebari li se atribuie puncte, rezultand scoruri .
Exemplu: coeficientul (scorul) de inteligenta.
 III. Din punct de vedere al legaturilor dintre ele:

 variabile dependente (=“influentabile”): sunt

masurate cu scopul fundamentarii unei decizii. Ele sunt -de regula-
influentate de cele independente
 variabile independente, utilizate pentru a studia influenta si e
fectele lor asupra variabilelor dependente.

Clasificare dupa “dependenta” se face mai ales fata de un “efect”,

care de obicei in studiile clinice este boala/moartea/vindecarea.

Exemple:
Ipoteza: ”oamenii care locuiesc in regiuni nepoluate traiesc mai mult de
cat cei care locuiesc in regiuni poluate”.
In acest exemplu, variabila dependenta este
varsta, iar variabila independenta este poluarea.

Ipoteza: “Prin fecundarea in vitro se poate influenta sexul”.

In acest caz, sexul este variabila dependenta,
iar variabila independenta este fecundarea
 Categorii de variabile III:
variabile dependente / independente (….fata de un “efect”! Efectul, de obicei este boala)
 I. Introducere sintetica in analiza statistica a datelor
unui studiu clinic :
1. Orice cercetare medicala (studiu clinic) isi propune sa raspunda unei “Ipoteze de studiu”,
adica sa rezolve o “intrebare” care se naste in mintea cercetatorului, derivata din practica sa
medicala zilnica, careia acesta ii propune si o posibila “explicatie” (=raspuns).
2. Aceasta “intrebare” cu (posibila sa “explicatie”) este formulata initial drept ipoteza stiitifica; ulterior ea se
va transforma in ipoteza statistica. Ea se va formula de catre cercetator obligatoriu, la începutul oricarei
cercetării/studiu. Ea determina titlul si ulterior designul studiului clinic (adica determina ce anume si
cum vom cerceta), iar “raspunsul” propus de cercetator, va putea fi acceptat sau nu (“validat/invalidat”)si
se va regasi obligatoriu in capitolul de Concluzii al studiului(cercetarii,lucrarii stiintifice)
3. Toata cercetarea medicala (studiile clinice) se bazeaza pe studiul relatiilor intre variabile!!!! Variabilele
sunt oricare dintre caracteristicile studiate ( adica ce pot fi “masurate/inregistrate”) la indivizii/subiectii
din grupurile/esantioanele de cercetat din studiul respectiv.
4. Ulterior cu ajutorul Testelelor statistice (TS) vom studia relatiile (“legaturile” statistice de
tipasociere,corelatie sau diferentele) care se pot stabili intre variabilele masurate (in interiorul si
intre esantioane), iar rezultatele analizei lor statistice vor fi utilizate la calculul p-value . Acesta este
necesar pentru“validarea”/”invalidarea” ipotezei stiintifice propuse de cercetator ca obiectiv al studiului
(adica spunem ca TS sunt folosite in procesul de “testare a ipotezelor”).
5. Calculul p-value cu ajutorul TS este, asadar, urmatorul pas. Daca din acesta rezulta “prezenta
semnificatiei statistice”, adica o valoare pt p=<0.05, se va confirma ca “adevarata” (va fi “validata”)
ipoteza studiului propusa de cercetator (aceasta ipoteza mai este numita si Ha, deci,putem sa spunem ca
“Ha este acceptata”/adevarata,reala).Daca insa valoarea p, rezultata din calculele TS “nu este semnificativ
statistica” (adica p>0,05) ,Ha “se respinge” ca explicatie pentru intrebarea/problema cercetata (adica se
“invalideaza”) si ca urmare va trebui, obligatoriu, inlocuita cu o alta “explicatie”, oferita printr-o alta
ipoteza, numita in acest caz H0 (H0=“ipoteza nula”). De obicei aceasta ipoteza afirma o explicatie
“contrara” celei propuse de cercetator (contrara lui Ha), sau arata ca “lucrurile nu se modifica” asa cum a
presupus cercetatorul initial in ipoteza sa initiala, Ha.
 II. Introducere sintetica in analiza statistica a
datelor unui studiu clinic :
1. Datele variabilelor vor fi “codificate” (ulterior colectarii si scalarii lor) prin calcularea celor doua
grupe de parametri statistici specifici: 1.) ai tendintei centrale si 2.) de distributie . Acesti
parametrii sunt adevaratii “purtatori de informatii statistice”, ei sunt utilizati in calculele ulterioare
ale TS de catre software.
2. Cu ajutorul procedeelor statisticii descriptive, putem descrie sugestiv caracteristicele primare
ale unor populatii/esantioane din studiu (variabilele colectate) prezentandu-le in tabele si grafice
3. Conform tipului de design al studiu clinic utilizat, putem calcula si o serie de parametrii
clinici-metodologici, proprii diverselor tipuri de studii (RR, RAR,RRR, NNT,ODD RATIO,
VPN,VPP,Curbe ROC, KAPLAN MAYER etc) care ofera raspunsuri epidemiologice sau
terapeutice specifice tipului de studiu ales…
4. Analiza statistica a rezultatelor unui studiu (cu ajutorul TS) ne arata pe langa relatiile dintre
fenomenele studiate (diferente sau asocieri) prin calcularea lui p value, si daca intamplarea
(“sansa”, “norocul”) a jucat vre-un rol asupra (a influentat) rezultatelor,indicand daca ipoteza
nioastra este adevarata sau falsa.
5. Cu ajutorul CI putem face estimari ale comportamentului diversilor parametrii calculati
esantionului cercetat (adica pornind de la datele calculate esantionului),permitandu-ne sau nu,
generalizarea concluziilor noastre (urmare a validarii ipotezei noastre) si la populatia din care
esantionul a fost extras.
6. La final, Inferenta statistica ne permite sa luam decizii, prin generalizarea la populatia generala
a concluziilor obtinute in etapa anterioara, descriptiva (… deoarece stim ca populatia este
imposibil de studiat in totalitatea sa!).
7. Concluziile statistice obtinute sunt doar de ordin “general”,estimativ-probabilistic, noi
nu o sa stim niciodata cu exactitate care va fi cu adevarat rezultatul in populatia generala
(…doar daca am continua cercetarea tuturor subiectilor!!!)
 IPOTEZA DE STUDIU…Ce este?
Ipoteza de studiu (=stiintifica)
Rol: Ilustreaza coerent obiectivul studiului, da titlul sau, si se formulează la începutul oricarei
cercetări, în urma observaţiilor personale corelate cu studiile preexistente in domeniu precum şi
a documentării exhaustive prealabile, din domeniul respectiv.

Este o presupunere a cercetatorului (personala), o tentativa de explicare rezonabila,

enunţată pe baza unor fapte cunoscute/sesizate anterior (experienta personala profesionala sau
studii descriptive/epidemiologice publicate anterior), cu privire la:
 anumite (legături între) fenomene, care nu pot fi observate direct
 esenţa unor fenomene (la cauza sau la mecanismul intern care le produce);

Este o presupunere cu caracter provizoriu, fiind formulată pe baza datelor experimentale existente
la un moment dat (..-.in lumea stiitifica NB), sau pe baza intuiţiei, impresiei etc.- in lumea nestiitifica..
Sursa: DEX '98

Pe parcursul cercetarii, ipoteza de studiu este transformata si enuntata ca ipoteza

statistica, cu cele doua variante ale sale (Ho si Ha).
De obicei, Ha este ipoteza stiintifica propusa a studiului, (“personala” a
cercetatorului), adica cea care trebuie apoi“verificata”=testata, prin validarea
sau nu, in relatie cu Ho!
“Testarea/validarea” ipotezelor (daca sunt “adevarate” sau nu) se realizeaza cu
ajutorul TS prin calculului lui p-value!
 De retinut:
 Ipoteza nula H0 (si care este “contrara”
ipotezei “noastre” Ha), spune ca “nu exista nici
o legatura intre cele doua variabile”analizate .
 Ipoteza nula H0 trebuie sa sustina totdeauna ca
“nu exista o legatura reala”intre doua variabile
dintr-o populatie
 H0 va inlocui ca explicatie logica pe Ha in
cazul cand aceasta din urma va fi invalidata
printr-o valoare “nesemnificativa statistic” a
lui P-value calculat!
 “Testarea ipotezelor”, corelatiile dintre Ipoteza nulă, alternativa si p
 In interpretarea rezultatelor studiilor clinice suntem obligati sa determinam gradul de certitudine (“adevar”) al oricarei ipoteze
emise pentru a face ulterior estimari/generalizari populationale corecte!
 “Ipoteza nulă” este ipoteza care postulează faptul ca eşantioanele/loturile/grupurile pe care le
avem de comparat (in cadrul unui studiu clinic, experiment sau test), sunt similare dpdv statistic,
“egale”, adica “nul” inseamnand de fapt ca nu am gasit “nicio diferenta” intre variabilele loturilor
analizate,
...... cu alte cuvinte, orice eventuala diferenţă/deosebire aparuta intre esantioanele studiate
ar putea fi atribuita doar şansei (“norocului”) si nu factorului studiat (care e si subiect al
cercetarii noastre!!!)
Prezenta unei «reale» diferente/asociere/corelatii este confirmata doar prin prezenta
dupa calcule cu TS a “semnificatiei statistice” (adica a unui p=<0.05) si acesta ne arata că
aceasta (diferenţa/corelatie dintre eşantioane, populaţii sau ambele), este datorata unor factori clari,
care sunt de obicei cei cercetati si propusi de ipoteza studiului =Ha, (deci nu datorati rodului
sansei/norocului/intamplarii!)

Exprimarea concluziei studiului dupa procesul de “Testare a ipotezelor”: doua variante

 Existenta unei diferenţe reale este confirmata prin prezenta p =<0.05= “semnificativ statistic” si implica obligatoriu ca ipoteza nulă sa
fie respinsă (aratand ca exista diferente/deosebiri intre grupurile studiate) . Deci astfel ipoteza nulă este respinsă (spunem si ca “ipoteza
nula este falsa”) si deci cel puţin o ipoteza alternativa este acceptată (este propusa ca explicatie in locul ipotezei nule).
Aflat in aceasta situatie, cercetatorul poate concluziona ca diferenta/deosebirea aparuta poate fi explicată printr-un factor, (altul
decât şansa) probabil prin factorul/fenomenul presupus (si studiat) in ipoteza de lucru a studiului!... de obicei aceasta ipoteza
alternativa acceptata (Ha) este chiar ipoteza personala (“de studiu) propusa de cercetator si deci ea poate fi acum
confirmata! (=scopul studiului !)
 Când insa nicio asociere/corelatie/diferenţă intre grupurile/esantioanele comparate nu poate fi confirmata, adica “nu ne
rezulta” o valoare p cu semnificatie statistica, înseamnand dpdv statistic ca ele sunt «egale/identice/similare» statistic si deci
implicit se respinge ipoteza alternativa Ha si se accepta “ca adevarata” ipoteza nula Ho (=“ipoteza nula este adevarata”),... In
acest caz putem sa concluzionam ca grupurile/esantioane/populaţiile comparate in studiu sunt statistic egale/ sau nu apar
diferente/deosebiri intre ele/valorile variabilelor (Atentie: asta nu înseamnă ca mediile statistice ale esantioanelor/populaţiilor
studiate sunt total identice!)
 Tipuri de formulare a ipotezelor
(ipotezele statistice provin din ipotezele stiintifice “de studiu”/“personale”, ale cercetatorului):
 non direcţionale (bi, two-tailed) – „există deosebiri între incidenţa infarctului la
diabetici şi nondiabetici”(afirma o potentiala “legatura” intre fenomene, dar nu
previzioneaza o directie clara a cesteia)
 (uni, one-tailed) direcţionale – „incidenţa infarctului la diabetici este mai înaltă
decât la non diabetici”.
 ipoteze nule – „nu există deosebiri între incidenţa infarctului la diabetici şi
nondiabetici”(ipoteza nula=arata ca nu sunt deosebiri/legaturi intre “fenomene”)

IMPORTANTA: necesara a fi cunoscuta anterior “directionalitatea ipotezei studiului”, pentru

interpretarea tabelara corecta a rezultatelor lui p, in urma calculelor parametrilor ASOCIERII
(Hi2), CORELATIEI (r) si DIFERENTELOR (t)

Reguli de enuntare ale Ipotezei:

a) ipoteza de studiu este o afirmaţie/propoziţie (mai mult decat o simpla întrebare!), ce in urma studiului clinic trebuie
(la Concluzii) sa fie acceptata ca reala sau nu/”respinsa”;
b) lansează ideea unei posibile relaţii dintre factorii care vor fi studiaţi (intre variabilele colectate si masurate);
c) ipoteza enunţată orientează/genereaza titlul studiului si ulterior alegerea designului (“tipului”) de studiu clinic
utilizat;
d) studiile descriptive nu se bazează pe o ipoteză – ele doar o sugereaza, “pentru prima data”;
e) studiul trebuie să aducă argumente (inclusiv statistice dpdv al actiunii sansei) pentru a demonstra că ipoteza propusa
este/ sau nu,adevărată;
f) este corect metodologic: la un studiu clinic – o singura ipoteză (de regula ipoteza alternativa,Ha, este si ipoteza personala
a cercetatorului).
 SCURTA METODOLOGIE:
….Sau concret, ce facem cu datele (variabilele) colectate intr-un studiu ?

1. Prelucrarea bruta a datelor colectate: clasificam, scalam si grupam

variabilele in tabele de frecventa (statistica descriptiva),
2. Prezentarea primara si vizuala a datelor in tabele si grafice
3. Calculam parametrii de “distributie” si “dispersie” ai variabilelor
colectate (statistica descriptiva). Estimarea “tipului de distributie”
a datelor colectate (a variabilelor). Ne va folosi ulterior la alegerea
tipului de teste statistice necesare pt 5. si 6.
4. Realizarea de comparatii dpdv statistic intre variabilele colectate,
in functie de designul studiului clinic ales: cautam “legaturi” gen
“asocieri”/”corelatii”/”diferente” la variabilele din interiorul si
intre esantioane, folosind teste statistice specifice tipului de
variabila analizata. Atentie la directionalitatea ipotezei de lucru!
5. Verificam si “veridicitatea” rezultatelor obtinute anterior (a
acestor “asocieri”/”diferente”) determinand prezenta/absenta
“semnificatiei statistice”(prin calcularea cel putin ale p si CI)
6. Validarea statistica finala a rezultatelor/ipotezei de studiu
(=“testarea ipotezelor” cu p) si generalizarea concluziilor
desprinse din studiul esantionului respectiv catre populatia din
care l-am extras prin estimari (cu CI 95%=statistica inferentiala)
 ESENTIAL: “Ipoteza de studiu”
element capital in cercetarea stiintifica medicala, se regaseste in “titlul”
studiului dvs!
Ipoteza de studiu : este o supoziţie logică, o presupunere rezonabilă care incearca a furniza o explicatie pentru un
anumit fenomen ce se doreste a fi investigat. Ea trebuie dovedita/confirmata ulterior, ca “adevarata” sau “falsa”
( trebuie “validata”, cu ajutorul metodei statistice de «testare a ipotezelor»).

 Ipotezele sunt modul natural de lucru al minţii umane – deci nu sunt caracteristice numai procesului de cercetare, ci
sunt comune vieţii de zi cu zi. Dacă ceva necunoscut se întâmplă, imediat mintea noastra caută cauza evenimentului
prin construirea unei serii de supoziţii rezonabile (ipotezele=tentative rezonabile de a explica fenomenele cercetate) -astfel se
«construieşte» o ipoteză in mintea umana.
 Orice cercetare stiintifica medicala isi propune sa cerceteze o situatie clinica data (o situatie ce naste “o intrebare”in
mintea cercetatorului) , propunandu-si ulterior in a oferi si o”explicatie” specifică acesteia (explicatia se presupune ca
poate lamuri «intrebarea» adica relatia dintre fenomenele studiate). Aceasta tentativa de explicare este denumita
ipoteza stiitifica a unui studiu medical.
 Ipoteza de studiu odata propusa a fi analizata (enuntata), va direcţiona ulterior modul de cercetare (adica determina
alegerea tipului de studiu= alegerea “designul” studiului) si evident, documentarea teoretica exhaustiva necesara
din posibilele surse de informaţii.
 Deci, după identificarea “problemei” şi principalelor sale “subprobleme” (adica stabilirea “intrebarii”la care trebuie sa
raspunda un studiu), cercetătorul imagineaza si formulează, una sau mai multe ipoteze (=“tentative”de explicare a
fenomenului studiat=“raspunsuri la intrebare”).Acestea vor trebui cercetate si dovedite ulterior daca sunt adevarate
sau false, (respectiv “validate sau invalidate”), raspunzand concret obiectivelor studiului (in capitolul «Concluzii»).
 Dupa inceperea studiului, ipotezele stiitifice se vor transforma (imaginar) in Ipoteze statistice (=Ha=ipoteza
alternativa si H0=ipoteza nula), aceste ipoteze ulterior trebuind a fi validate/“testate”, (=adica aflam/decidem
daca sunt adevarate sau false prin folosirea metodei testelor statistice =“procesul de testare a ipotezelor”).In final vom
putea afla daca ipotezele propuse la inceputul studiului sunt reale (“adevarate/valide” deci acceptate ca reale) sau nu
(“false/ ne reale/invalidate si deci respinse).
 In cercetarea stiintifica, ipotezele pot fi sau nu, sprijinite de rezultate!. Când datele experimentale sunt contrare unei anumite
ipoteze, cercetătorul respinge acea ipoteză şi se îndreaptă spre alta, noua, care pare a fi mai adecvata pentru explicarea
fenomenului studiat.
BIBLIOGRAFIE
SELECTIVA
 Cursurile reprezinta o compilatie informationala care are la
baza in principal urmatoarea bibliografie selectiva :
1. Maria BIRSAN, METODOLOGIA CERCETARII, Note de curs, 2011
2. Cristian Băicuş. Medicina bazata pe dovezi:cum intelegem studiile, Ed Medicala 2007
3. Cristian Băicuş.Dictionar de epidemiologie clinica si MBD, Ed Medicala 2002,
4. Cristian Băicuş. Metodologia cercetării stiitifice UMF C DAVILA, Bucuresti note de curs 2012, www.baicus.ro ,
5. Gonnick L et all, The cartoon guide of statistics, Ed Harper Perrenial, 1993
6. Metodologie pentru alcătuirea lucrărilor științifice elaborate în cadrul Departamentului-Catedra UNESCO pentru schimburi
interculturale și interreligioase, Universitatea din București, http://www.interculturel.org/metodologie2008.pdf , accesat in 30
ian 2012
7. Ministerul Educației Și Cercetării, Universitatea "Constantin Brâncuși" Tg-Jiu - Ghid pentru elaborarea și susținerea lucrărilor
de licență/disertație, http://www.utgjiu.ro/docs/reg/22-Ghid%20pentru%20elaborare%20proiect%20de%20licenta.pdf,
accesat in 30 ian 2012
8. Repanovici A.: Managementul resurselor informaționale în cercetarea științifică, Editura Universității TRANSILVANIA din
Brașov, 2008, ISBN 978-973-598-212-6, 240 pag.
9. Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca Facultatea de Studii Europene, Catedra Managementul Instituțiilor Europene -
Ghid pentru redactarea și prezentarea Lucrării de licență - http://euro.ubbcluj.ro/avizier/ , accesat in 30 ian 2012
10. Rogozea L, GHID PENTRU REDACTAREA ŞI PREZENTAREA LUCRĂRII DE LICENȚĂ , Universitatea Transilvania
Brasov, 2012
11. UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA, FACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE, Catedra de
Filosofie, Științe sociale și politice - Ghid pentru redactarea și prezentarea Lucrării de licență,
http://fig.usv.ro/www/pagini/absolvire/indrumar/Ghid_licenta_F_si_BE.pdf, accesat in 30 ian 2012
12. Universitatea „Valahia” din Târgoviște, Facultatea de Drept și Științe Social-Politice - Ghid de redactare a lucrãrii de diplomã
și disertație, http://www.valahia-drept.ro/licenta-disertatie.pdf , accesat in 30 ian 2012
13. ***Planing your research - http://www.europe.canterbury.ac.nz/studentinfo/pdf/planning_your_research.pdf, accesat in 6
februarie 2012
14. APA’s Electronic References page at: http://www.apastyle.org/elecref.html
15. Harvars style, www.swinburne.edu.au/library
16. Dumitru Tintiuc Biostatistica. METODOLOGIA CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE (Suport De Curs) UNIVERSTATEA DE
STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE TESTEMIŢANU” Catedră Sănătate Publică Şi Management „Nicolae
Testemiţanu”, Chisinau 2011
17. Basic_ClinicalBiostatistics-2004 Dawson_4thEdition/Basic_ClinicalBiostatistics-Dawson_Beth_Trapp_RobertG_4thEdition.
18. Michael Shafir, REGULI ANTIPLAGIAT, International Relations Department,Faculty of European StudiesBabes-Bolyai
University, Cluj-Napoca