Teoria Relativitatii

Albert Einstein

Savu Silviu Justin

Toma Mihai Iulian
Clasa a XI-a
 Albert Einstein
• Albert Einstein (n. 14 martie 1879, d. 18 aprilie 1955,) şi-a petrecut
tinereţea la München, unde familia sa deţinea un mic atelier de
produse electrice. A început să vorbească abia la vârsta de 3 ani,
dar încă de mic copil a arătat interes pentru natură precum şi
abilitate în a înţelege concepte matematice dificile. La vârsta de 12
ani a învăţat geometria euclidiană. Einstein ura plictiseala şi lipsa de
imaginaţie din şcoala de la München.

• Când eşecurile repetate ale afacerilor familiei au dus la părăsirea

Germaniei cu destinaţia Milano, Italia, Einstein a rămas la München
până la sfârşitul anului şcolar. După ce a petrecut un an cu părinţii în
Milano, s-a hotărât să-şi creeze singur drumul în viaţă şi s-a înscris
la liceul cantonal din Aarau, Elveţia, după care, în 1896, a intrat la
Politehnica din Zürich. Lui nu îi plăceau metodele de instruire de
aici, lipsea des de la ore şi folosea acest timp pentru a studia singur
fizica şi pentru a cânta la vioară. A trecut totuşi examenele şi a
absolvit Politehnica în 1900, studiind notiţele unui coleg. Profesorii
nu aveau o părere foarte bună despre el şi nu i-au recomandat nici
continuarea studiilor. În acelaşi an a căpătat cetăţenia elveţiană.
 Teoria Relativitatii
• Teoria relativităţii reprezintă în fizica modernă un
ansamblu a două teorii formulate de Albert Einstein:
relativitatea restrânsă şi relativitatea generală.

• Ideea de bază a acestor două teorii este că timpul şi

distanţele unui eveniment măsurate de doi observatori
au, în general, valori diferite, dar se supun totdeauna
aceloraşi legi fizice. Când doi observatori examinează
configuraţii diferite, şi anume deplasările lor, una în
raport cu cealaltă, aplicând regulile logice, se constată
că legile fizice au în mod necesar o anumită formă.
 Gaura Neagra
• Dacă miezul lăsat în urmă de către explozia unei supernove are masa
mai mare decât cea a soarelui nostru, forţa care ţine laolaltă neutronii nu
este suficient de mare ca să poată echilibra forţa gravitaţională proprie.
Miezul continuă să se stingă. În momentul în care masa miezului este
suficient de concentrată, forţa gravitaţionala a acestuia este imensă.

• Această forţă nu se poate explica în fizica clasică şi astronomii folosesc

teoria relativităţii a lui Einstein ca să explice comportamentul luminii şi al
materiei faţă de aceasta imensă forţă gravitaţională.

• Potrivit relativităţii generale, spaţiul din jurul miezului este atât de

puternic curbat încât atrage şi lumina. O stea de zece ori mai mare decat
soarele nostru se poate transforma intr-o gaură neagră doar dacă se
comprimă până la un diametru de aproximativ 90 km sau chiar mai puţin.

• Presupunerile astronomilor spun că mijlocul galaxiei noastre este o

gaură neagră imensă.
 Undă gravitaţională
• O undă gravitaţională este o
fluctuaţie în curbura spaţiu-
timp care se propagă ca o
undă. Radiaţia gravitaţională
apare atunci când unde
gravitaţionale sunt emise
dintr-un obiect sau de un
sistem de obiecte care
gravitează.
 Singularitate gravitaţională
• Singularitatea gravitaţională reprezintă un
punct de volum ce tinde spre zero cu o
masă ce tinde spre infinit. Cu alte cuvinte,
este un punct de concentraţie infinită si cu
o forţă gravitaţională imensă. Se
presupune că singularitatea ar reprezenta
inima unei găuri negre. De asemenea,
este punctul in care legile fizicii
Newtoniene nu mai au aplicaţie.