Sunteți pe pagina 1din 28

INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ

ÎN
EDUCAȚIE
CUPRINS :
 Introducere – ce este inteligența emoțională ?
 Asistenţa copiilor cu necesităţi emoţionale (afective) complexe
 Bariere în calea învăţării şi participării copiilor cu necesităţi emoţionale
complexe
 Strategii de suport pentru incluziunea copiilor cu necesități emoţionale
(afective) complexe
 Elementele cheie ale EQ
 5 domenii ale EQ
 Elementele cheie ale sistemelor concepute pentru a dezvolta EQ
 Concluzii
Termenul de inteligență emoțională a fost formulat
pentru prima dată într-o teză de doctorat în S.U.A., în
1985, de către Wayne Leon Payne care considera că
aceasta este o abilitate care implică o relaționare
creativă cu stările de teamă, durere și dorință.
Ne-am obișnuit ca scorul IQ –lui să facă diferența
între oameni cu privire la modul de rezolvare al
problemelor din cotidian, dar la o privire mai atentă, s-
a constatat că cei cu un IQ modest s-au descurcat
surprinzător de bine în fața greutăților, spre deosebire
de cei cu IQ superior.
Așadar, inteligența emoțională se referă la
capacitatea noastră de a controla aspectele din viața
noastră care sunt asociate cu emoții.
Inteligența emoțională are
prioritate în procesul de învățare și în
politica de predare. Inteligența
emoțională, atât intra- cât și inter-
personală, ar trebui recunoscută,
cultivată și dezvoltată.
Puncte de vedere întărite prin cercetări :

 un maxim de 25 % din succesul unei persoane în cariera ei, se datorează


IQ-lui.

 2. Elevii care au parcurs module de EQ și-au îmbunătățit rezultatele


școlare.
Asistenţa copiilor cu necesităţi emoţionale (afective)
complexe
Este recunoscut faptul că mulţi copii întîmpină dificultăţi emoţionale pe parcursul
dezvoltării. Necesităţile emoţionale complexe se exprimă prin una sau mai multe
dintre următoarele caracteristici, în decursul unei perioade îndelungate şi într-o
măsură semnificativă, care afectează în mod negativ reuşita şcolară: capacităţi
reduse de învăţare, ce nu pot fi explicate prin factori intelectuali, senzoriali sau
prin alţi factori de sănătate; capacităţi limitate de a stabili sau menţine relaţii
interpersonale satisfăcătoare cu colegii de clasă, învăţătorii; tipuri de
comportament sau emoţii inadecvate, manifestate în circumstanţe obişnuite; stare
generală persistentă de nefericire sau depresie; tendinţă de a dezvolta simptome
fizice sau fobii asociate cu problemele personale sau de la şcoală. Tulburarea
comportamentală sau emoţională este caracterizată prin reacţii emoţionale
inadecvate, nepotrivite normelor de vîrstă, culturale sau de etică, încît afectează
negativ activitatea de învăţare, adaptarea la condiţiile şi solici

tările mediului.
Bariere în calea învăţării şi participării
copiilor cu necesităţi emoţionale complexe:
 Dificultăţi de interacţiune cu unul sau mai multe elemente din mediul
 familial, şcolar şi/sau social;
 Dificultăţi în luarea deciziilor personale;
 Nu-şi înţeleg propriile probleme, deseori aleg soluţii pe termen scurt, în
 defavoarea soluţiilor pe termen lung;
 Nu au relaţii prea bune cu colegii, se comportă necorespunzător grupului lor
de vîrstă;
 Dau dovadă de lipsă de emoţii sau de emoţii nepotrivite ori intense, nu
 manifestă interes sau grijă faţă de ceilalţi, repetă mişcări inutile;
 Sînt deseori anxioşi, sînt obsedaţi de probleme aparent minore;
 Devin frustraţi foarte uşor, au accese de furie, provoacă conflicte, îi
tachinează şi îi provoacă pe ceilalţi, deseori sabotează activitatea școlară.
- Elevii cu un comportament inhibat prezintă următoarele particularităţi:
sînt liniştiţi în clasă şi timizi faţă de ceilalţi copii, preferă să fie lăsaţi în
pace, par speriaţi şi nefericiţi, sînt extrem de anxioşi, deseori nu se pot
concentra, manifestă comportamente obsesive şi impulsive, deseori
absentează, fac remarci prin care se subapreciază, îşi provoacă leziuni,
pot avea manifestări suicidale.
Asistenţa psihopedagogică specifică, acordată copiilor cu necesități
emoţionale (afective) complexe, este foarte importantă. Există, în
principal, două etape de bază în modificarea comportamentelor: observarea
sistematică a comportamentelor în cauză, inclusiv a faptelor care precedă
şi a celor care urmează; ascultarea activă – angajarea într-o relaţie de
parteneriat cu copilul – este foarte importantă, mai ales la vîrsta preşcolară
şi şcolară mică.
Strategii de suport pentru incluziunea copiilor cu necesități emoţionale
(afective) complexe
Spaţiul – mediul fizic:
• Aşezarea copilului în prima bancă sau aproape de masa cadrului
didactic, dar astfel încît să nu se simtă exclus;
Сomunicarea:
• Cadrul didactic trebuie să fie capabil să-și gestioneze comportamentul, să aleagă
cu atenţie cuvintele, deoarece un anumit comentariu poate crea sau distruge o
relaţie pozitivă cu elevul;
• Profesorul are sarcina de a întări încrederea copilului în forțele proprii;
• Este recomandată: aprobarea verbală, nonverbală (zîmbet, aplauze);
contact fizic (atingere pe umăr, strîngerea mîinii, îmbrăţişare etc);
acordarea accesului la activităţi preferate; oferirea de premii, obiecte
materiale etc.;
• Aprecierea constantă şi adecvată a faptelor, acţiunilor copilului.
Procesul educaţional:
• Încurajarea elevului. Întărirea pozitivă (aprobarea, lauda etc.) creşte
posibilitatea ca persoana să producă în viitor un comportament
asemănător, în situaţii similare;
• Identificarea punctelor tari ale acestor elevi le poate conferi roluri
unice în cadrul clasei, astfel încît să fie percepuţi pozitiv în comunitatea
subiecţilor învăţării;
• Acordarea atenţiei şi încurajarea elevului atunci cînd manifestă
comportament acceptabil;
• Sprijinirea elevilor să-şi planifice modul în care vor realiza o sarcină
care necesită mai mult timp şi monitorizarea acestora în îndeplinirea
planului;
• Utilizarea metodelor de predare-învăţare bazate pe învăţarea prin
cooperare;
• Afişarea unor suporturi vizuale, care să actualizeze sarcinile ce trebuie
realizate;
• Feedbackul frecvent, încrederea zilnică acordată copilului încurajează comportamentele
dezirabile şi capacitează elevii, pe măsură ce
cîştigă deprinderi de muncă independentă;
• Ignorarea comportamentului nedorit al copilului atunci cînd acesta
încearcă intenţionat să atragă atenţia, astfel se va evita repetarea
acestor comportamente;
• Colaborarea cu părinţii, astfel încît aceştia să îşi monitorizeze şi să îşi
ajute copiii pentru a deveni cît mai autonomi în gestionarea emoţiilor
şi comportamentelor.
a. Știința creierului a
Elementele demonstrat că reacțiile
cheie ale emoționale puternice
EQ pot acoperi răspunsurile
raționale; dacă putem
controla răspunsul
inițial impulsiv într-o
situație, am putea fi
capabili să o tratăm
mai eficient.
Elementele
cheie ale
EQ
b. factorii fiziologici influențează
în mod direct adolescenții pe latura
emoțională.
Elementele
cheie ale EQ
c. copiii care emoțional sunt
sănătoși, sunt mai fericiți, mai
cooperanți și învață mai eficient.
5 domenii 1. Conștiința de sine
ale EQ
 Conștiința emoțională a răspunsurilor noastre
este cel mai important factor în EQ
 conștiința de sine ne dă posibilitatea de a ne
gestiona emoțiile.
5 domenii
2. Controlul emoțional
ale EQ
 putem folosi strategii de control
emoțional.
 acestlucru poate fi realizat într-o
manieră reactivă în situații de stres.
 acesta poate fi o parte dintr-un
management pro-activ al vieții
noastre.
5 domenii 3. Auto-motivare
ale EQ  când avem un scop, un control al
emoțiilor ne este foarte util în
realizarea acestuia ( de exemplu
controlul impulsurilor ).
 auto-motivarea poate duce la o stare
de flux în care potențialul creativ –
productiv să facă posbilă
concentrarea asupra sarcinilor.
5 domenii
4. Empatia
ale EQ
 - abilitatea de a recunoaște emoțiile
celor din jurul nostru, în scopul de a
cultiva relații bune cu aceștia.
 - acest lucru poate conduce la o mai
bună relaționare între colegi.
 - ajută la a face față situațiilor
conflictuale.
5 domenii 5. Manipularea relațiilor
ale EQ
o mai bună înțelegere a
emoțiilor ne poate fi de
folos în gestionarea
emoțiilor altora.
sepot dezvolta aptitudini
de înțelegere și gestionare a
emoțiilor celor din jurul
nostru.
Elementele cheie ale sistemelor
concepute pentru a dezvolta EQ

Abilități emoționale – identificarea și


etichetarea sentimentelor, trăirilor, evaluarea intensității
sentimentelor, sentimentelor de gestionare, controlul
impulsurilor, reducerea stresului cunoscând diferența
dintre sentimente și acțiuni.
Elementele cheie ale sistemelor
concepute pentru a dezvolta EQ

Abilități cognitive – realizarea unui dialog interior pentru


a putea face situațiilor dificile, a înțelege stările
emoționale pentru a putea soluționa problemele și construi
strategii.
Elementele cheie ale sistemelor
concepute pentru a dezvolta EQ

Abilități de comportament – verbal și non-verbal.


Astăzi, în numeroase țări, educația socială și emoțională este
inclusă obligatoriu în programa școlară, susținându-se că așa cum elevii
trebuie să atingă un anume nivel de competență la matematică și la
limba maternă, tot așa trebuie să stăpânească și aceste abilități
esențiale pentru viață.
Concluzii

Un EQ ridicat ne face să trăim intens ceea ce ni se


întâmplă și să ne cunoaștem mai bine, pe noi și pe ceilalți,
iar dacă IQ-ul este oarecum limitat de premise genetice,
EQ-ul este infinit ca posibilități de dezvoltare și creștere.