Fe0
2e
Fe 2
DETERMINAREA VITEZEI DE COROZIUNE
Electronii rezultaţi din acest proces, rămân pe bara de fier şi sunt orientaţi spre părţile
marginale ale cavităţilor, încărcând astfel suprafaţa metalică în aceste porţiuni cu sarcină
electronică negativă. Aceste suprafeţe încărcate cu sarcină negativă, vor funcţiona drept catodul
pieselor electrice locale, pe ele având loc următoarele procese:
2 H 2e H2
O2 2 H 2O 4e 4 HO
Ionii HO- rezultaţi, vor forma cu ionii Fe2+ hidroxidul feros Fe (OH)2 , care în prezenţa oxigenului
atmosferic se transformă în oxid feric hidratant, cu aspect poros, sfărâmicios, de culoare roşu
închis, care poartă denumirea de rugină.
Reacţia redox care are loc este:
4 FeOH 2 O2 2 Fe2O3 H 2O 2 H 2O
4Fe2
4Fe3
4e
O2
2O2
4e
Greutatea fierului dizolvat se află pe baza calculelor stoechinometrice, comform ecuaţiei relaţiei chimice
astfel:
1 atom de Fe=55,8 g produce degajarea a 22,4 l (c.n.) H2
G_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ V0 (l) H2
de unde:
Se calculează astfel trei valori pentru G in funcţie de cele trei volume V de H 2, citite la intervalul de 15
min. (volumele se aduc în condiţiile normale).
Pentru aceasta se vor citi temperatura şi presiunea la un termometru, respectiv la un anemometru de
laborator.
Valoarea vitezei de coroziune va fi dată de media aritmetică a celor 3 volume obţinute.
Se mai poate calcula viteza de coroziune din viteza de degajare a hidrogenului, reprezentând grafic volumul
V de H2 degajat în funcţie de timp.
Panta dreptei va fi tocmai viteza de coroziune.
Determinarea practica a vitezei de coroziune
S 2 S1 2 S 2 2 S 3 2 S 4 S 5
S3
L = 27 mm;
S2 l = 16 mm;
d S1
S5 h = 3 mm;
l
S4 d = 9 mm;
h
L
S 0,107m 2
Determinarea practica a vitezei de coroziune
În urma efectuării experimentelor, datele obţinute sunt: Efectuăm calculele pentru a afla cele 3 valori ale lui G:
S= 0,107m2 55,8 * 1,94
t = 900s G G1
55,8 * 1,58
2 ,56 g G2 4 ,83g
v 22,4 22 ,4
St
P = 756mmHg 55,8 * 2 ,31
P0 = 760mmHg G3 5 ,75 g
55,8V0 22,4
T = 293K G
T0 =273K 22,4 Efectuăm calculele pentru a afla cele trei viteze de
V1 = 1,7 ml coroziunii:
V2 = 2,1ml PVT0
V0 v1
2 ,56 g
0 ,026 2 v2
4 ,83 g
0 ,05 2
V3 =2,5ml P0T 0 ,107 * 900 m h 0 ,107 * 900 m h
Vopsire electrostatica
Fosfatarea. Lacuirea
Cadmierea.
Nichelarea.
Cromarea.
Zincarea.
Aluminizarea. Nichelarea Aluminizarea.
Cuprarea
Cadmierea
Cromarea.
Cuprarea Nichelarea
Zincarea.
UTILIZAREA METALELOR ŞI ALIAJELOR REZISTENTE LA COROZIUNE
Din grupa metalelor şi aliajelor rezistente la coroziune fac parte metalele nobile şi
aliajele lor,dar utilizarea lor devine dificilă din cauza costului lor ridicat.
Se pot utiliza,în schimb,metalele şi aliajele autoprotectoare,adică metalele şi aliajele care
în urma coroziunii iniţiale se acoperă cu o peliculă izolatoare datorită fenomenului de pasivare
(exemplu pasivarea Ag în HCl prin formarea peliculei de AgCl, a Fe în HNO3 concentrat, etc).
In majoritatea cazurilor se recurge la alierea metalelor cu un component adecvat.
Uneori concentraţii relativ scăzute ale componentului de aliere,reduc considerabil viteza de
coroziune (ex. introducerea Cu de 0,2...0,3%,Cr sau Ni în oţeluri etc.).
Metode de acţionare asupra mediului corosiv
Printre metodele de acţionare asupra mediului corosiv amintim
modificarea PH-ului mediului de coroziune
(exemplu neutralizarea apelor reziduale cu substanţe chimice)
îndepărtarea gazelor (O2;CO2) care măresc viteza
de coroziune a mediilor corosive,mai ales a apei;
utilizarea inhibitorilor sau a pasivatorilor, ce sunt
substanţe organice sau anorganice, care introduse în cantităţi
minime în mediul corosiv, micşorează sau anulează complet
viteza de coroziune a acesteia;
protecţia catodică constă în aplicarea unor metode
galvanice de protecţie a metalelor, folosind anozi metalici
auxiliari, care se corodează în locul metalului protejat.
Metode alternative
Galvanoplastia
Galvanizarea
Protectie catodica
Smaltuirea
Camasuirea
Stiati ca……..
Coroziunea este fenomenul de degradare superficiala sau in profunzime a unui material, de obicei metal,
sub actiunea factorilor fizico-chimici din mediul inconjurator
Metalele cu o mare reactivitate chimica se corodeaza cel mai usor. Coroziunea se poate produce chimic si
electrochimic. Metalele pure nu sunt supuse coroziunii. Impuritatile continute in metale creeaza conditii
favorabile acestui fenomen.
Datorita activitatii chimice, metalele care vin in contact cu mediu coroziv uscat, umed sau microbiologic
se distrug. Ele nu dispar, se transforma fie in compusi solizi, care se depun, fie in compusi solubili in
mediu coroziv.
Sfere„uraise”, stralucitoare, in
diverse state din lume. Exista
multe astfel de sfere in lumea
intreaga de aceeasi marime,
facute din acelasi bronz (aliaj al
cuprului).
Sfera con Sfera-Indiciul de la Vatican- denumita si Death Star, Italia