Tema: Sistemul dijestiv.

Aparatul
dentomaxilar. Dezvoltarea dinţilor temporari
şi permanenţi.
 Procesul de dezvoltare a dintelui
include :
• Formarea coroanei
• Formarea rădăcinii şi în paralel
structurarea ţesuturilor de suport
care realizează ancorarea dintelui la
nivel de mandibulă.
Componentele
dure:
SMALŢUL
DENTINA
CIMENTUL

Componenta
moale:
PULPA
DENTARĂ
 Procesul de dezvoltare a dintelui
include următoarele etape şi stadii :
• 1. iniţierea – stadiul de mugure
• 2. proliferarea – stadiul de capişon
• 3. histo şi morfodiferenţierea –
stadiul de clopot
• 4. apoziţia – finalizarea stadiului de
clopot, formarea coroanei.
 1 etapă Iniţierea stadiul de mugure
• La nivelul stomodeumului în săptămîna a 5 de
dezvoltare intrauterină pe locul viitoarelor
arcade dentare apar două benzi – benzi
epiteliale primare. Fiecare bandă se divide
rapid într-o
• lamină vestibulară şi o
• lamină dentară.
Lama dentară mandibulară şi maxilară
• Lamina vestibulară formează vestibulul oral,
localizat între obraz, viitoarele buze şi
viitoarea arcadă dentară.
• Lamina dentară prezintă zone în regiunea
viitoarelor procese alveolare sub forma unor
conglomerate epiteliale orientate în interior,
ce poartă denumirea de mugure dentar.
Fiecare mugur dentar este separat de celulele
ectomezenchimale subiacente printr-o
membrană bazală.
Proliferarea progresivă a lamei dentare în ectomezenchim
rezultă cu formarea mugurelui dentar
Mugure dentar
• În săptămîna a 6-8 de dezvoltare intrauterină
la locul corespunzător poziţiei viitorilor dinţi
de lapte se formează 20 muguri dentari. În
perioadele ulterioare vor apărea şi cei 32 de
muguri dentari pentru dinţii permanenţi.
• În ariile de dezvoltare a mugurilor dentari apar
zone cu multe capilare şi terminaţiuni
nervoase.
• Mugurii dentari pentru dentiţia permanentă
au aceiaşi origine ca şi cei pentru dentiţia
deciduală - banda epitelială primară.
• Mugurii dentari ai incisivilor, caninilor şi
premolarilor permanenţi se formează în
urma proliferării laminei dentare, într-un
loc comun cu mugurii dentari deciduali.
• Deoarece molarii permanenţi nu au
corespondenţi deciduali mugurii lor dentari
nu iau naştere după acelaşi model.
• Când maxilarele sunt suficient de
dezvoltate, lamina dentară se continuă
posterior, sub epiteliul de tapetare a
mucoasei orale, adâncindu-se în
ectomezenchimul subiacent.
• Această expansiune posterioară duce la
formarea mugurilor dentari pentru molarul
1,2 şi 3.
• Mugurii dentari se invaginează în
ectomezenchimul subiacent. Concomitent
şi indus de proliferarea epitelială are loc o
proliferare a celulelor ectomezenchimale,
în zona adiacentă mugurelui epitelial.
• Stadiul este caracterizat prin procese de
inducţie epitelio-mezenchimale datorită
cărora are loc iniţierea dezvoltării.
În ansamblul celular format pot fi identificate 3 tipuri
de structuri:

• Celule epiteliale - organizate compact, se dispun sub

forma unei structuri ovale care păstrează legătura cu
epiteliul oral şi este denumită mugure dentar şi
reprezintă viitorul organ al smalţului;
• Celule ectomezenchimale - ce înconjoară aria
epitelială, realizând o condensare sub membrana
bazală şi vor forma viitoarea papilă dentară;
• Celule ectomezenchimale – situate mai exterior şi
vor forma viitorul sac dentar.
Etapa 2 de proliferare stadiul de
capişon
• Odată cu proliferarea şi invaginarea în
ectomezenchim a celulelor constituente,
mugurele epitelial îşi schimbă forma: din
rotundă sau ovală capătă o orientare de
proliferare în jos şi lateral, iar zona
centrală devine concavă.
• În stadiul de capişon se pot diferenţia mult
mai clar componentele germenului dentar:
• Structura epitelială cu aspect de
“capişon” reprezintă organul smalţului
• Structura ectomezenchimală
condensată din centru reprezintă papila
dentară
• Structura ectomezenchimului cu aspect
compact formează sacul dentar.
 Organul smalţului se divide în:
• Epiteliul extern al organului smalţian este format
dintr-un strat de celule mici, cubice, strâns unite
între ele prin joncţiuni.
• Epiteliul intern al organului smalţian este constituit
dintr-un strat de celule înalte cu nuclee ovale dispuşi
la polul bazal cu o citoplasmă bogată în organite
celulare
• Epiteliul reticular al organului smalţian se situiază
între epiteliul extern şi intern (“pulpa organului
smalţian”) şi este format din celule de o formă
stelată între care se localizează fluid extracelular.
ORGANUL SMALŢULUI

Organul smalţului este constituit:

1. Epiteliul extern
2. Epiteliul reticular
3. Epiteliul intern
• În epiteliul reticular al organului smalţului
pot să apară în stadiul de “capişon”,
structuri particulare a căror semnificaţie
este încă discutată.
• Sunt descrise:
• Nodul smalţului
• Cordonul smalţului
• Nişa smalţului
• Nodul smalţului este o arie de proliferare
celulară localizată cu baza în epiteliul
intern al organului smalţului.
• De la nod pleacă uneori un cordon
celular orientat către epiteliul extern al
organului smalţului care dă senzaţia că
divide organul smalţului în 2
compartimente. Se presupune că nodul şi
cordonul ar interveni în stabilirea poziţiei
iniţiale a primului cuspid al coroanei.
• Nişa smalţului este o structură artefact
care apare pe anumite secţiuni histologice.
NODUL SMALŢULUI
CORDONUL SMALŢULUI
 Ansa cervicală

• Ansa cervicală
reprezintă locul în
care epiteliul intern al
organului smalţului se
uneşte cu epiteliul
extern. Ea este
localizată la locul de
demarcaţie dintre
viitoarea coroană şi
viitoarea rădăcină.
 Papila dentară
• Se formează sub
influenţa şi în paralel
cu proliferarea
epiteliului intern al
organului smalţului.
Ea este formată din
ectomezenchim
condensat localizat în Pd
concavitatea
organului smalţului.
 Sacul dentar
• Ectomezenchimul care înconjoară organul smalţului
şi papila dentară se condensează periferic şi
formează sacul dentar.
• Fibrele de colagen au o dispoziţie relativ circulară.
• Este bogat vascularizat şi inervat.
• Din sacul dentar în stadiul de “capişon avansat”,
capilarele vor migra în interiorul papilei, iniţial în
centrul ei, apoi la periferia papilei sub membrana
bazală a epiteliului intern din “capişon”.
• Aceste momente induc trecerea la stadiul de
“clopot”.
Sacul dentar
• Din organul smalţului se va forma
smalţul dintelui;
• Din papila dentară se va forma
dentina şi pulpa dentară;
• Din sacul dentar se va forma
cimentul şi periodontul.
 Etapa 3 Histodiferenţierea şi morfodiferenţierea
stadiul de clopot

• Stadiul de clopot
este denumit după
forma pe care o
capătă organul
smalţului când
suprafaţa concavă a
“capişonului” se
adînceşte, iar
germenele dentar
devine independent
de epiteliul oral.
 La stadiul de clopot organul
smalţian este format din:
• Epiteliu extern (celule cubice)
• Epiteliu reticular (celule stelate)
• Epiteliu intermediar - apare localizat între epiteliul
reticular şi epiteliul intern. El este format din câteva
straturi de celule (1-4) ce au forme diferite
(aplatizate, cubice, fuziforme, poligonale), cu
prelungiri scurte.
• Epiteliu intern este format din celule prizmatice, care
se vor diferenţia în preameloblaste şi ameloblaste,
înalt specializate, polarizate, responsabile de sinteza
şi depunerea smalţului.
Din stânga: sac dentar,
organul smalţian cu 4 epitelii, papila dentară
 Joncţiunea amelodentinară
• Linia de separare
dintre epiteliul
intern al organului
smalţului şi papila
dentară subiacentă
reprezintă
joncţiunea
amelodentinară
• Înainte ca diferenţierea ameloblastelor să
fie completă, iar producerea smalţului să
fie iniţiată, ameloblastele mai au două
funcţii importante:
• Ele determină forma coroanei.
• Induc diferenţierea celulelor
ectomezenchimale din periferia papilei
dentare în odontoblaste.
• Diferenţierea
ameloblastelor are loc
iniţial în aria ocluzală,
apoi în ariile laterale,
spre ansa cervicală,
devenită deja teaca
epitelială radiculară
Hertwig.
Teaca epitelială radiculară Hertwig
Prin proliferarea epiteliocitelor lamelei dentare se formează
lamela succesională –punct de origine a dintelui permanent
 Diferenţierea ameloblastelor
• Înainte de diferenţierea completă a
ameloblastelor celulele epiteliului intern al
organul smalţului se alungesc spre papila
dentară, unde vin în contact cu celulele
ectomezenchimale periferice asupra cărora
realizează procese de inducţie pentru a le
diferenţia în odontoblaste. Ulterior, după
organizarea stratului de odontoblaste, începe
depunerea de dentină.
Dentinogeneza incipientă în regiunea
cuspală a pulpei dentare
• Trăsătura morfologică caracteristică
transformării celulelor epiteliului
intern al organului smalţului în
ameloblaste diferenţiate este
modificarea polarităţii
• Prin creşterea în dimensiuni a celulei, nucleul
rămîne oval, dar devine localizat la polul
apical, pentru ca ulterior, după depunerea
primului strat de dentină să migreze spre polul
bazal (înspre papila dentară). Polul bazal se
transformă în pol apical şi prezintă o
prelungire apicală – prelungirea Tomes, iar
fostul pol apical devine pol bazal, responsabil
acum de captarea substanţelor nutritive
(înainte de inversia organitelor nutriţia acestor
celule se realiza pe baza capilarelor din papila
dentară).
• După fragmentarea membranei bazale şi
iniţierea inducţiei epiteliului intern al
organului smalţului asupra celulelor
mezenchimale din periferia papilei, aceasta se
caracterizează prin apariţia
preodontoblastelor şi ulterior al
odontoblastelor.
 Stuctura odontoblastului
• Odontoblastele sunt
celule înalte,
prizmatice, polarizate,
se dispun la periferia
papilei dentare şi vor
secreta componentele
predentinei.
• Sfîrşitul stadiului de clopot se
caracterizează prin apariţia
dentinei şi a smalţului, prin
transformarea papilei dentare în
pulpa dentară şi prin debutul
proceselor formative cu origine
în sacul dentar.
SFÂRŞITUL STADIULUI DE CLOPOT

Se caracterizează
prin:
apariţia dentinei
apariţia smalţului
Transformarea
papilei dentare în
PULPĂ DENTARĂ
Debutul
proceselor
formative cu
origine în sacul
dentar
Dentinogeneza şi amelogeneza – are loc din regiunea incisală
(cuspală) spre colul dentar
Etapa 4 Apoziţia. Finalizarea stadiului de
clopot, formarea coroanei
• Atât dentina cât şi
smalţul se depun în
manieră apoziţională,
existând o depunere
ritmică de matrice
extracelulară, de natură
organică, care se
maturizează apoi prin
mineralizare.
Enameloblastele cu prelungirile Tomes. Enameloblastele+epiteliul
intermediar+epiteliul smalţian extern=epiteliul redus al org.smal.
 Formarea rădăcinii

Epiteliul smalţian extern+ep.sm.intern=teaca epitelială

Hertwig-structură ce determină numărul, dimensiunea rădăcinilor
 Formarea rădăcinii
• Formarea rădăcinii debutează după definitivarea
formării coroanei, la nivelul viitoarei joncţiuni
amelocimentare şi se continuă şi după erupţie.
• Un moment esenţial în formarea rădăcinii este
depunerea de dentină.
• Depunerea de dentină este dependentă de formarea
dentinoblastelor, iar acestea la rândul său apar în
urma unui proces de inducţie realizat de celulele
epiteliului intern al organului smalţului.
• Celulele epiteliului intern al organului smalţului
sunt absolut necesare pentru a induce formarea
rădăcinii.
• Elementele implicate în formarea rădăcinii
sunt:
• Ansa cervicală, transformată în teaca
epitelială radiculară Hertwig,
• Diafragmul epitelial (porţiunile îndoite ale
tecii epiteliale),
• Sacul dentar
Teaca Hertwig la o etapă mai avansată
Stadiu de clopot avansat: teaca epiteliala Hertwig
Stadiu de clopot avansat: diafragm epitelial, delimitând foramenul apical
• Odată cu creşterea rădăcinii în lungime, coroana
se deplasează ascendent, creînd spaţiu pentru
elongarea rădăcinii.
• Finalizarea procesului de dezvoltare a dintelui
are loc odată cu ancorarea sa la nivelul
maxilarului. Un rol deosebit îl are sacul dentar,
care formează cementul, ligamentul paradontal
şi osul alveolar.
• Amelogeneza – procesul de formare a smalţului,
în care ameloblastul se diferenciază, având la
bază modalitatea de sinteză, depunere şi
mineralizare.
• Erupţia dinţilor decurge în 3 etape:
• Preeruptivă – caracterizată de localizarea dinţilor
deciduali şi permanenţi în în interiorul osului alveolar al
maxilarelor;
• Eruptivă, prefuncţională sau de penetraţie – dinţii se
deplasează din interiorul maxilarelor spre exterior
(intraosos spre extraosos), atngând poziţia funcţională în
ocluzie;
• Posteruptivă sau funcţională – reprezentată de stabilirea
dinţilor în ocluzie şi menţinerea acestui status.
 Organul dentar
• Dintele
 Coroană
 Colet
 Rădăcină
 Foramen apical
• Periodontul
 Cement
 Ligament periodontal
 Os alveolar
 Gingie
Bud stage Cap stage

Bell stage Hitogenesis

O zi bună!