MEDICAȚIA ANTIASTMATICĂ

Generalități

Antiastmaticele sunt medicamente care reduc

intensitatea și frecvența crizelor de astm bronșic.
Astmul este o boală inflamatorie a căilor
respiratorii, destul de frecvent întâlnită, caracterizată de
simptome fluctuante și recurente, obstrucție reversibilă a
fluxului de aer și bronhospasm. Printre simptomele comune
se întâlnesc respirație șuierătoare(wheezing), tuse, senzație
de apăsare în piept și dispnee.
Poate fi cauzat de o combinație de factori genetici
și de mediu. Diagnosticul se bazează, de regulă, pe tiparul
simptomelor, reacția la tratament în timp și spirometrie.
Este clasificat din punct de vedere clinic în funcție de frecvența simptomelor, volumul expirator forțat într-
o secundă și debitul expirator maxim. Astmul, mai poate fi clasificat și în atopic(extrinsec) sau non-atopic(intrinsec),
unde atopia se referă la o predispoziție în dezvoltarea unor reacții de hipersensibilitate tip1.
Când astmul se agravează, căile aeriene se inflamează și se îngustează și mai tare, îngreunând respirația.
 Astmul bronșic

Este o afecțiune caracterizată de obstrucția bronhiilor,

cauzată de inflamația mucoasei bronșice, cu producerea unui
mucus vâscos, și de spasmul musculaturii bronșice.

Factorii care contribuie la apariția acestor efecte asupra

bronhiilor cuprind:
• Sensibilitate la alergeni: polen, praf, gândaci, fungi, păr de
animale, etc;
• Iritarea căilor aeriene de către factori, precum: fum de țigară,
poluare, răceală, infecții sinusale, aer rece și exerciții fizice.
 Clasificare

Există 4 tipuri de astm: astm intermitent, astm persistent ușor, astm persistent moderat și astm persistent
sever.
Astmul intermitent este prezent atunci când: manifestările clinice apar o dată sau de două ori pe săptămână,
iar simptomele nocturne, de două ori pe lună sau mai rar; simptomele sunt ușoare și durează de la câteva ore la câteva
zile; între atacurile mai severe nu sunt prezente alte manifestări.
Astmul persistent ușor este prezent atunci când: simptomele apar mai des de două ori pe săptămână, dar nu
mai frecvent de o dată pe zi, iar simptomele nocturne apar mai des de două ori pe lună; se întâlnesc atacuri severe,
care afectează activitatea zilnică.
Astmul persistent moderat este prezent atunci când: simptomele apar zilnic sau manifestările nocturne se
întâlnesc mai des de o dată pe săptămână; simptomele afectează activitatea zilnică; sunt prezente atacuri severe mai
des de două ori pe săptămână și care durează mai multe zile; trebuie administrate medicamente care reduc
simptomele.
Astmul persistent sever este prezent atunci când: se întâlnesc atacuri severe; simptomele apar foarte
frecvent, atât ziua cât și noaptea; simptomele limitează activitatea zilnică.
 Epidemiologia astmului bronșic

În țările occidentale, prevalența astmului bronșic este cuprinsă între 6-12% la copil si 6-8% la adult.
Se înregistrează variații mari în funcție de caracteristicile populației: sex, vârstă, etnie, naționalitate, nivel social,
mediu de viață. În România, studii recente, indică o prevalență cuprinsă între 5-7%.
Aproximativ 2/3 dintre pacienții cu astm au avut prima criză înaintea vârstei de 20 de ani. Al doilea
vârf al debutului se înregistrează în jurul vârstei de 50 de ani – astmul cu debut tardiv. Astmul care debutează
tardiv este non-alergic(neatopic) și are o evoluție nefavorabilă.
 Simptomatologia astmului bronșic

Crizele de astm bronșic sunt definite de crize paroxistice de dispnee bradipneică expiratorie, însoțite de
wheezing, mai mult sau mai puțin severe, care cedează spontan sau medicamentos. Tusea este chinuitoare, cu
expectorație aderentă.
Criza de astm bronșic alergic tipic:
• Apare de obicei în a doua jumătate a nopții, de obicei brutal, cu dispnee și anxietate marcată;
• Alteori este anunțată de prodroame( strănut, rinoree, lăcrimare, prurit al pleoapelor, cefalee).
Dispneea este bradipneică expiratorie, cu expir prelungit, respirație șuierătoare(wheezing). Criza se termină în
câteva minute sau ore, spontan sau sub influența tratamentului.
Din punct de vedere clinic, boala se manifestă prin atacuri de dispnee expiratorie, wheezing,
constricție toracică și/sau tuse spastică. În formele ușoare și medii, pacientul este asimptomatic între crize, în
timp ce în astmul sever, cronicizat, există un fond de dispnee cvasicontinuă, cu exacerbări periodice.
 Tratamentul astmului bronșic
În grupa terapeutică antiastmatică, sunt cuprinse substanțe utile în tratamentul profilactic sau curativ,
al crizelor de astm bronșic fiind utile, în măsură diferită, pentru controlul variatelor forme clinice de astm
bronșic (astm intrinsec, astm extrinsec, astm mixt, sindroame astmatice).
Indiferent de tipul clinic, astmul bronșic, se caracterizează printr-o scădere permanentă a diametrului bronșic, cu
exacerbări în perioadele de criză ca urmare a unui proces inflamator la nivelul căilor aeriene pulmonare.
Actual, în tratamentul astmului bronșic, se folosesc mai ales substanțe cu acțiune bronhodilatatoare și
substanțe cu acțiune antiinflamatoare la nivel bronșic. Pe lângă astfel de substanțe în astmul bronșic, în funcție
de situația clinică, mai pot fi utile diferite măsuri terapeutice: evitarea expunerii la stimuli declanșatori,
desensibilizarea specifică, administrarea de antibiotice, administrarea de expectorante, oxigenoterapia,
combaterea dezechilibrelor acidobazice(acidozei).
Substanțele cu acțiune bronhodilatatoare, pot fi împărțite, după mecanismul de acțiune, în:
• Bronhodilatatoare simpatomimetice
• Bronhodilatatoare parasimpatolitice
• Bronhodilatatoare musculotrope
Cu acțiune antiinflamatoare, în tratamentul astmului bronșic, se folosesc în principal glucocorticoizii.
În profilaxia crizelor de astm bronșic se folosesc inhibitori ai degranulării mastocitelor.
La aceste grupe terapeutice, se mai adaugă antagoniștii receptorilor pentru leucotriene și inhibitorii de
lipooxigenază.
Clasificarea, în funcție de mecanismele fiziopatogenice, ameliorate:

1. Bronhodilatatoare
 Adrenomimetice(adrenalina, efedrina, izoprenalina, izoetarina, orciprenalina, terbutalina, fenoterol,
salbutamol, pirbuterol, reproterol, carbuterol, bambuterol, salmeterol, clenbuterol, formoterol);
 Parasimpatolitice(atropina, ipratropium, oxitropium, tiotropium);
 Musculotrope(teofilina, aminofilina);
2. Antileucotriene(montelukast, zafirlukast, pranlukast, zileuton);
3. Inhibitoare ale degranulării mastocitelor(acid cromoglicic, nedocromil, ketotifen);
4. Antiinflamatoare
 Steroidiene – corticosteroizi(beclometazon, dipropionat, budesonidum, flunisolidum, fluticason, mometason,
triamcinolon, hidrocortizon hemisuccinat, prednison, prednisolon, metilprednisolon);
 Nesteroidiene – fenspirid.
Farmacoterapie

Farmacoterapia are ca scop reducerea crizelor de astm bronșic și se constituie ca farmacoterapie de

fond(între prize) cu rol profilactic, de control pe termen lung al crizelor și farmacoterapia crizei, simptomatică,
cu rol de ameliorare rapidă a simptomatologiei crizei și de prevenire a complicațiilor.
Tratamentul de fond al astmului bronșic, cronic, urmărește profilaxia de durată, profilaxia imediată,
atunci când se poate anticipa posibilitatea unei crize(înainte de efort, stres, expunere la alergen, etc). Tratamentul
de fond( medicația zilnică) vizează reducerea frecvenței și intensității crizelor, precum și a dozelor de
bronhodilatator, în criză.
Farmacoterapia crizei de astm bronșic

Obiectivele majore ale terapiei crizelor:

- Corectarea hipoxiei, prin oxigenoterapie;
- Ameliorarea obstrucției căilor aeriene, prin farmacoterapie(bronhodilatatoare și/sau antiinflamatoare).
Se administrează:
De elecție:
A. Antiinflamatoare
Corticosteroizi sistemici(i.v) până la încetarea crizelor:
- Hidrocortizon hemisuccinat i.v. (50-100 mg, maxim 500 mg), repetat la 4-6 ore sau în perfuzie;
- Metilprednison succinat de sodiu 0,5-1 mg/kg, la 6 ore.
B. Bronhodilatatoare beta-2 adrenergice inhalatoare, cu durată scurtă de acțiune(2 pufuri, repetate la 15 minute și apoi la 4 ore, în timp de 24-48
de ore, până la stabilizare.
Corticoterapia i.v. se asociază din prima zi cu corticoterapia p.o.: prednison, prednisolon sau metilprednisolon(40-60 mg/zi, în 1-2 prize);
corticoterapia p.o. se menține după încetarea corticoterapiei i.v., în aceeași doză timp de 3 zile și apoi este redusă treptat.
De alternativă:
A. Bronhodilatatoare parasimpatolitice: ipratropiu(2-4 doze la 4-6 ore)
B. Bronhodilatatoare musculotrope: aminofilina p.o.(400 mg o dată) sau i.v. lent(240 mg lent în aprox. 15 minute; maxim 1000 mg/zi).
Alegerea farmacoterapiei se face în funcție de severitatea crizei:

- Criză ușoară: beta-2 adrenergic inhalator cu durată scurtă

- Criză moderată: beta-2 adrenergic inhalator cu durată scurtă(doze mari) + corticosteroizi sistemici(i.v.)
- Criză severă și stare de rău astmatic:
• Corticosteroizi sistemici(i.v.);
Atenție! Corticosteroizii inhalatori sunt inactivi în criza de astm bronșic.
• Oxigenoterapia intermitentă(corectarea hipoxiei);
• Carbonat acid de sodiu(4,2%) sau THAM(corectarea acidozei metabolice datorate hipercapniei);
• Hidratare, cu glucoză 5% și ser fiziologic, asociate în volume 2:1(pentru fluidificarea secreției hipervâscoase
și ușurarea eliminării);
• Antibiotice: ampicilină+gentamicină, co-trimoxazol, doxiciclină(pentru tratamentul etiotrop al infecției, în caz
de spută purulentă).
Farmacoterapia, în trepte, a astmului bronșic cronic

Schemele farmacoterapeutice, în trepte, ale astmului bronșic, se adresează formelor clinice ale
astmului bronșic și crizelor, clasificate după gravitate.
Treapta 1: Astm bronșic intermitent ușor
Tratament de fond(zilnic): nu este necesar
Tratament simptomatic(la nevoie): bronhodilatatoare cu durată scurtă(beta-2 adrenergic inhalator)
Treapta a 2-a: Astm bronșic persistent ușor
Tratament de fond(zilnic)
De elecție: antiinflamator corticosteroid inhalator(doze mici: 0,2-0,5 mg)+inhibitoare ale degranulării;
De alternativă: teofilina retard sau antileucotriene.
Tratament simptomatic, la nevoie – bronhodilatator cu durată scurtă: beta-2 adrenergic inhalator.
Treapta a 3-a: Astm bronșic persistent moderat
Tratament de fond(zilnic)
De elecție - antiinflamator corticosteroid inhalator(doze moderate: 0,8-1 mg);
De alternativă – antiinflamator corticosteroid inhalator(doze mici - moderate) + bronhodilator cu durată lungă
(beta-2 adrenomimetic inhalator sau teofilina retard sau beta-2 adrenomimetice p.o.).
Tratament simptomatic(la nevoie) – bronhodilatator cu durată scurtă: beta-2 adrenergic inhalator.
Treapta a 4-a: Astm bronșic persistent sever
Tratament de fond
De elecție – antiinflamator corticosteroid inhalator(doze mari: 1,6-2 mg) + bronhodilatator cu durată lungă
(beta-2 adrenergic inhalator, teofilină retard sau beta-2 adrenergic p.o.);
De alternativă – antiinflamator corticosteroid p.o.(max. 60 mg/zi; la copii sub 5 ani: 0,25-2 mg/kg/zi).
Tratament simptomatic(la nevoie) – bronhodilatator cu durată scurtă: beta-2 adrenergic inhalator.
Farmacoepidemiologie

Sunt contraindicate la astmatici medicamente:

- Cu potențial alergizant(peniciline, cefalosporine, sulfamide, pirazolone ca metamizol, acid acetilsalicilic);
- Ce potențează insuficiența respiratorie(morfinomimetice, barbiturice);
- Ce favorizează bronhospasmul(beta – adrenolitice neselective ca propanololul, parasimpatomimetice cu
pilocarpina și neostigmina, AINS inhibitoare COX neselective ca AAS).
ATENȚIE!!! Mucoliticele(acetilcisteina) pot provoca bronhospasm și pot obstrua căile respiratorii, la astmatici.
Farmacografie

Căile de administrare, utilizate în astmul bronșic:

Calea inhalatorie
Este o cale de administrare curentă, atât în profilaxia(de durată sau imediată),
cât și în terapia crizei.

Avantajele căii inhalatorii:

- Dozele pe cale inhalatorie reprezintă cca 10-20% din cele sistemice, fiind mai bine tolerate;
- Conferă bronhoselectivitate, cu eficacitate pronunțată;
- Efectele sistemice sunt reduse, comparativ cu celelalte căi(p.o., injectabil).
Formele de administrare inhalatorie, sunt: aerosoli sau pulbere.
Aerosolii, au o biodisponibilitate mai mare decât pulberea.
Pulberea, are dezavantajul că poate produce tuse, în unele cazuri.
Sistemele dozatoare asigură un dezavantaj exact la o administrare(un puf).
Sisteme dozatoare:
- Flacoane presurizate dozatoare
- Dispozitive cu pulbere fină eliberată din capsule
- Aparate de nebulizare
Utilizarea flacoanelor presurizate, dozatoare, cu valvă, necesită sincronizare între inspirația profundă și emiterea unui
“puf”.
Dispozitivele cu pulbere și cele cu nebulizare umedă sunt recomandate la pacienții care nu pot să execute corect, modul
de administrare a pufurilor din dozatoarele presurizate(copii mici, vârstnici).
Modul de administrare corect al aerosolilor(pentru ușurarea tranzitului aerosolilor în căile respiratorii profunde:
bronhiole terminale și respiratorii): se expiră complet; se inspiră lent, la mijlocul inspirației se descarcă un “puf” de
aerosoli și se continuă inspirația; la sfârșitul inspirului, se oprește respirația 5-10 sec., apoi se expiră lent, pe nas.
Căile sistemice
Calea per os, este utilă în profilaxia de lungă durată(tratament de fond) a astmului bronșic cronic. Este de elecție în
cazurile în care calea inhalatorie, nu este abordabilă(copii sub 2-3 ani, obstrucții masive).
Comprimatele retard sunt indicate pentru profilaxia crizelor nocturne.
Dezavantajele căii p.o.: efect mai slab, cu latență mai lungă; efectul maxim la cca 1-2 ore; efecte secundare mai
frecvente.
Calea injectabilă(s.c. sau i.v.) este utilă în crizele severe.
Dezavantajele căii injectabile: efecte secundare frecvente, unele severe.
 Simpatomimeticele bronhodilatatoare
Simpatomimeticele sunt printre cele mai active în tratamentul și pentru profilaxia crizelor de astm
bronșic. Beneficiul terapeutic în astmul bronșic este datorat în principal stimulării receptorilor adrenergici care
provoacă bronhodilatație.

Acțiune farmacodinamică: bronhodilatatoare puternică și NU au acțiune antiinflamatoare

Indicații:
 AB intermitent(I, alegere)
 AB persistent (treapta II-III-IV) – în crize sau profilactic

Moduri de administrare:
- orală
- injectabilă
- inhalatorie
Clasificare, după durata de acțiune:

1. De scurtă durată și medie:

 Salbutamol
 Fenoterol
 Terbutalina
 Clenbuterol
 Metaprotereol
 Bitolterol
 Reproterol

2. De lungă durată:
 Salmeterol
 Formoterol
 Simpatomimeticele folosite ca antiastmatice, prezintă afinități diferite pentru receptorii adrenergici.
Salbutamol, Fenoterol au avantajul unui risc redus de reacții adverse. Un alt aspect cu repercusiuni
importante în utilizarea terapeutică a bronhodilatatoarelor simpatomimetice, este durata de acțiune a compusului.
Adrenalina și Izoprenalina, cu durată scurtă de acțiune, sunt folosite numai pentru tratamentul curativ al
crizei astmatice, în timp ce Salbutamolul, Terbutalina și Fenoterolul, cu durată medie de acțiune, sunt avantajoase atât
pentru tratamentul crizelor, cât și pentru profilaxia acestora.
Salmeterolul, care are durată lungă de acțiune, este folosit exclusiv profilactic.
Adrenalina(epinefrina) se folosește pentru tratamentul de urgență al crizei astmatice, 0,2-0,3 ml din soluția
1%. Se poate administra și în aerosoli(soluție 1%). În ambele situații, efectul se instalează rapid și este de durată scurtă.
Izoprenalina, administrată inhalator(0,1 mg/doză -3-4 doze/zi), sau sublingual(10 mg o dată) poate fi folosită
ca tratament simptomatic al crizei astmatice sau al altor situații de bronhospasm. Efectul survine rapid în cazul
administrării inhalatorii și ceva mai lent în cazul administrării sublinguale și durează 1-2 ore.
Orciprenalina(analogul rezorcinol al izoprenalinei) are un efect mai durabil. Este folosită pentru profilaxia
crizelor, administrată inhalator(1-2 pufuri de 3 ori/zi). Beneficiul terapeutic survine rapid și se menține 3-4 ore. Se
poate administra și intern(efectul apare după 15-30 de min.) și durează cca 4 ore.
Terbutalina (analogul terțiar al orciprenalinei) se poate administra inhalator(1-2 pufuri de 3-4 ori/zi), efectul
se instalează după 5-30 min. și durează 3-6 ore. În cazul administrării orale(2,5 mg de 3-4 ori/zi), efectul apare după 1-
2 ore și durează 4-8 ore. Administrată injectabil s.c. (0,24 mg/doză) efectul se evidențiază dupa 6-15 min. și durează
1,5-4 ore. Administrată inhalator este indicată pentru tratamentul și profilaxia crizelor în astmul de intensitate medie.
Administrarea orală este adecvată atunci când crizele sunt frecvente sau dispneea este continuă. Administrarea
injectabilă este recomandată pentru tratamentul de urgență al crizei astmatice.
Salbutamol

Indicații: criză de astm bronșic, tratament de fond în astm bronșic, bronhopneumopatii obtructive.
Administrare
Inhalator aerosoli: în criză 1-2 pufuri(100-200 mcg) odată. Se poate repeta de 2-3 ori pe zi. Copii 1 puf(100
mcg) odată. Terapia de durată 2 pufuri(200 mcg) de 3-4 ori pe zi.
Inhalator pulbere: în criză 200-400 mcg odată. Terapia de durată, 400 mcg, de 3-4 ori pe zi.
Inhalator soluție nebulizată: 2,5 mg, de 4 ori pe zi, se poate crește la 5 mg dacă este necesar, eventual 10 mg
dacă nu apar efecte adverse. În caz de administrare continuă, 1-2 mg/oră din soluția 50-100 mcg/ml în soluție
fiziologică sterilă. Copii 2,5-5 mg în cazuri refractare.
R.A.: tremor, mai ales la mâini, agitație, cefalee, vasodilatație periferică, tahicardie, hipokaliemie după doze
mari.
C.I.: stare de rău astmatic, sensibilizare alergică, în cursul tratamentului cardiotonic.
Precauții: hipertiroidism, cardiopatie ischemică, sarcină, hipertensiune arterială, diabet.
Fenoterol

Indicații: criză de astm bronșic, tratament de fond în astm bronșic, bronhopneumopatii obtructive.
Administrare
Aerosoli, în tratament de durată, 180-360 mcg(1-2 pufuri), de 3 ori pe zi. Copii 6-12 ani 180 mcg(1 puf).
Inhalator sub formă de soluție nebulizată, 0,5-2,5 mg(se poate crește în cazurile severe la 5 mg), de 4 ori pe zi,
diluat în funcție de aparatul utilizat. Copii 6-12 ani, 1 mg de 3 ori pe zi.
R.A.: tremor, mai ales la mâini, agitație, cefalee, vasodilatație periferică, tahicardie, hipokaliemie după doze
mari.
C.I.: stare de rău astmatic, sensibilizare alergică, în cursul tratamentului cardiotonic.
Formoterol

Farmacocinetică
Absorbție rapidă, concentrație plasmatică maximă, la 15 minute după inhalare.
Farmacodinamie
Agonist selectiv beta-2 adrenergic. Efect bronhodilatator în 1-3 minute de la inhalare, durată 12 ore.
Indicații
Profilaxia și tratamentul astmului bronșic, asociat cu glucocorticoizi.
Administrare
Adulți, vârstnici: 4,5-9 mcg inhalator, de 1-2 ori/zi. Maxim 36 mcg/zi. Copii peste 6 ani: 4,5-9 mcg de 1-2 ori/zi.
R.A.: cefalee, palpitații, tremor.
 Parasimpatoliticele bronhodilatatoare

Acțiunea acestora este mai slabă decât a bronhodilatatoarelor simpatomimetice. Efectul se instalează
(~30 min) și durează 8-12 ore.
Indicații:
• alternativa terapeutică a beta-2 adrenergicelor la bolnavii coronarieni
• Intoleranța la beta-2 adrenergice sau Teofilină
Principii active
 Atropina
 Bromura de ipratropiu
 Oxitropium
 Tiotropium
Atropina
Este puțin avantajoasă ca antiastmatic deoarece, în condiții clinice, efectul bronhodilatator apare la
doze mari, greu suportabile.

Ipratropiul(un anticolinergic de sinteză)

Administrat în aerosoli are efect bronhodilatator de intensitate moderată, care se instalează mai lent decât
pentru simpatomimetice și este relativ durabil.
Farmacocinetică
Analog structurat al atropinei, cu absorbție sistemică minimă după administrare inhalatorie.
Indicații
Bronhodilatator preferat la bolnavii cu bronșită cronică obstructivă cu hipersecreție de mucus. Emfizem pulmonar.
Indicație rară în astm. Nu influențează declinul funcției pulmonare.
Administrare: de 3-4 ori/zi câte 2 pufuri.
R.A.: uscăciunea gurii și senzația de gust amar sunt printre reacțiile adverse mai frecvente.
C.I.: glaucom
Asocierea Fenoterol - Ipratropiu este avantajoasă datorită acțiunii bronhodilatatoare sinergice a celor 2 componente. În
această situație, efectul bronhodilatator acționează atât la nivelul bronhiilor mici(Fenoterol) cât și la nivelul bronhiilor
mari(Ipratropiu). Preparatele conținând asemenea asociere se administrează în aerosoli și sunt indicate mai ales pentru
înlăturarea crizelor de dispnee în perioadele de exacerbare a astmului.
 Bronhodilatatoare musculotrope

Acțiune farmacodinamică:
- bronhodilatatoare – mai slabă decât β2 adrenergicele
- antiinflamatoare și imunomodulatoare
- stimulator al SNC → insomnie, nervozitate, tremor
- cardiostimulantă → palpitații, dureri precordiale
- diuretică - slabă
Indicații:
- criza de AB – i.v. lent
- de elecție în AB nocturn
- AB tratament de fond + corticoterapie inhalatorie
- bronșită cronică spastică
Teofilina (alcaloid xantinic asemănător cafeinei)

Poate fi folosită în tratamentul astmului bronșic, administrată ca atare sau sub formă de aminofilină(un complex de teofilină
cu etilendiamină), care este mai solubilă și are o biodisponibilitate mai mare.
Teofilina, are efect bronhodilatator (de intensitate mai mică decât simpatomimeticele), putând fi eficace la bolnavii la care
simpatomimeticele au devenit inactive.
Farmacocinetică
Aminofilina are o absorbție bună prin mucoasa intestinală, întârziată sau scăzută de alimente. Intrarectal, absorbția este redusă și
variabil. După administrare i.v. echilibrul de concentrație(sânge-țesuturi) se realizează în aproximativ 30 min. Metabolizare hepatică cu
variații individuale importante: T1/2 mediu este de 6 ore; mai mic la fumători(3 ore); mai mare în insuficiența cardiacă(12 ore).
Farmacodinamie
Reduce tonusul musculaturii netede prin acțiune directă, inhibând fosfodiesteraza. Stimulează centrul respirator bulbar, mărește
contracția miocardică, debitul coronar și consumul de oxigen miocardic. Mărește rezistența vasculară în teritoriul cerebral cu reducerea
circulației, la hipertensivi determină scăderea presiunii LCR(ameliorează cefaleea).
Indicații
Bronșită astmatiformă, astm bronșic în criză sau ca tratament de fond, în special la bolnavi care nu pot beneficia de adrenergice(efecte
adverse), la vârstnici, la bolnavi cu cardiopatie ischemică, insuficiență cardiacă și în apnee la nou-născut.
În prezent, indicațiile sunt mai restrânse preferându-se adrenergicele, corticoterapia locală și anticolinergicele.
Administrare
Oral, dozele diferă în funcție de preparat(acut sau retard). În principiu, doza orală este de 300-500 mg aminofililină, la
fiecare 8 ore. Tratamentul se începe cu doze mici, 100 mg, de 3 ori/zi, crescând progresiv la intervale de câte 3 zile,
până la obținerea efectului terapeutic sau până la apariția efectelor adverse. Dacă este posibil, doza va fi stabilită în
funcție de teofilinemie. La copil, necesarul de teofilină, este mai mare ca la adult; dozele uzuale sunt cuprinse între 10-
20 mg/kgc/zi(în 3-4 prize), folosind o posologie progresivă sau determinări ale teofilinemiei. Concentrațiile serice
active sunt între 5-8 mcg/ml, maxim 10-20 mcg/ml; peste 25 mcg/ml apar manifestări toxice. Administrarea este
preferabilă după masă pentru a reduce efectul iritant gastric. Pentru formele retard, dozele sunt menționate la fiecare
preparat. Intravenos se administrează în criză sau în starea de rău astmatic. La adult se începe cu 5-6 mg/kgc foarte
lent(preferabil perfuzie 30 min), continuând eventual cu o perfuzie 0,2-0,5 mg/kgc/oră(0,7 mg/kgc/oră la fumători). La
copil peste 1 an, doza inițială 6 mg/kgc; doza de întreținere 0,85 mg/kgc/oră, la cei peste 9 ani 0,7 mg/kgc/oră.
R.A.: Tahicardie, palpitații, anorexie, grețuri, insomnie, aritmii, convulsii, mai ales în cazul administrării i.v. rapide.
Iritații locale în caz de administrare intrarectală, dureri locale la administrare i.m. Toxicitatea este crescută în acidoză
și anoxie.
C.I.: Infarct miocardic recent, hemoragie cerebrală, tahiaritmii, cardiomiopatie hipertrofică, ulcer gastroduodenal,
hipertiroidie, epilepsie, insuficiență renală acută.
Precauții
Doze mai mici la vârstnici, administrare i.v. lentă(de preferat perfuzie în 30 min), dacă bolnavul a primit anterior un
preparat de teofilină, administrarea se va face după 6-8 ore.
Nu se administrează concomitent cu alte preparate xantinice. Asocierea efedrinei sau altor simpatomimetice crește
riscul reacțiilor toxice. Teofilina scade efectul sedativ al deprimantelor centrale și se comportă antagonist față de
curarizantele antidepolarizante. Dozele de teofilină sau aminofilină trebuie reduse sub tratamentul cu eritromicină,
troleandomicină, clindamicină sau cimetidină.
Antiinflamatoare
a. Corticoterapia inhalatorie
Acțiunea antiinflamatoare se manifestă:
- la nivel celular
- la nivel histologic prin: scăderea edemului mucoasei, scăderea hipersecreției de mucus si prin scăderea fibrozei subepitelială.
Indicații:
- AB persistent (toate formele),
- BPOC (bronhopneumopatie cronică obstructivă).
Efecte adverse:
→ locale: - candidoză orofaringiană
- tuse iritativă
- disfonie
- bronhospasm paradoxal
→ sistemice: - scăderea rezistentei la infecții
- osteoporoză
!!! Corticodependență și corticorezistență !!!
Medicamente:
BECLOMETAZONĂ
FLUTICAZONĂ
FLUNISOLIDE
BUDESONIDE
TRIAMCINOLONE

Beclometazonă
Față de corticoterapia sistemică, corticoizii administrați pe cale inhalatorie, au efecte minime, chiar in
supradozare.
Farmacocinetică
Aprox. 20% din subst. inhalată pătrunde în arborele respirator, restul rămâne în gură, este înghițită, se absoarbe
din intestin și are un grad înalt de inactivare de primpasaj hepatic. Ca urmare a metabolizării și a dozelor mici,
nivelurile plasmatice sunt joase(fără efecte sistemice semnificative).
Farmacodinamie
Acțiunea este mai redusă față de corticoterapia sistemică, însă suficientă în cazurile ușoare. Nu pot înlocui
conticoterapia sistemică, în cazuri grave corticodependente. Pot reduce necesarul de bronhodilatatoare și de
corticoizi sitemici. Acționează prin reducerea edemului mucoasei respiratorii și hipersecreției. Acțiunea
terapeutică se instalează după 3-7 zile de tratament (nu sunt activi în criză)
Indicații
Obstrucții respiratorii cronice, tratament continuu antiinflamator(profilactic) al astmului bronșic persistent. Astm
bronșic instabil sau agravat cu alt tratament profilactic sau numai bronhodilatator.
Administrare
Adulți 200-600-2000 mcg/zi, divizat în mai multe prize. Dozele pot fi adaptate până se realizează controlul sau
până la doza minimă eficace. Copiii peste 4 ani, până la 400 mcg/zi, divizat în mai multe prize. Nu este necesară
ajustarea dozei la vârstnici, hepatici, renali.
R.A.:
Posibile micoze sau favorizarea unor infecții ale cavității bucale și faringelui, se pot evita prin clătirea gurii cu
apă după administrare; reflex de tuse prin iritație locală.
C.I:
Nu sunt contraindicații speciale. Atenție la bolnavi cu tuberuloză, sarcină.
Precauții
Se va asocia o medicație antibacteriană sau antifungică în caz de tendință la astfel de afecțiuni.
Budesonidă

Farmacocinetică
Biodisponibilitatea după administrarea prin inhalații este 15%, o mică parte provenind din medicamentul înghițit.
Pic seric la 10-30 minute. Biotransformare 90% și eliminare urinară.
Indicații
Astm bronșic cronic care necesită tratament de întreținere cu glucocorticoizi.
Administrare
Adulți și adolescenți, inițial 1-2 mg/zi. Întreținere 0,5-1 mg de 2 ori/zi. Copii 6 luni-12 ani, inițial 0,25-0,5 mg/zi.
Întreținere 0,25-0,5 mg de 2 ori/zi.
Fluticazonă
Farmacocinetică
Administrat pe cale inhalatorie, prezintă o absorbție digestivă foarte redusă, metabolizare hepatică mare. Nivelurile plasmatice sunt neglijabile.
Farmacodinamie
Acțiunea la nivelul arborelui traheobronșic, mai intensă față de alți corticoizi inhalatori. Doza activă este echivalentă cu jumătate din doza de
budesonid sau beclometazon. Datorită activității ridicate, poate în unele cazuri severe să reducă, sau chiar să înlocuiască corticoterapia
sistemică. În unele cazuri, s-a arătat superior față de cromoglicatul disodic. Acțiunea terapeutică se instalează după 3-4 zile.
Indicații
Astm bronșic la adult și copii, forme ușoare, medii sau severe.
Administrare
Astm ușor 200-500 mcg/zi; astm moderat 500-1000 mcg/zi; astm sever(eventual corticodependent, rezistent la alte medicații)1000-2000 mcg/zi.
La adolescenți (peste 12 ani) și adulți care folosesc regulat, pe termen lung corticosteroizi inhalatori, eficacitatea maximă a fost la 500 mcg/zi,
dar 90% din beneficii s-au obținut la doze de 100-250 mcg/zi. La copii 100-200 mcg/zi care este improbabil să producă supresia suprarenalelor.
Doza maximă este de 250 mcg/zi la copiii până la 5 ani și 500 mcg/zi peste 5 ani.
R.A.:
Rareori favorizarea unor infecții sau micoze ale cavității bucale și ale tractului respirator. Fluticazon inhalator, poate produce la copii insuficință
suprarenală(hipoglicemie, dureri abdominale, oboseală, vomă, convulsii, comă), uneori precipitată de gastroenterită sau infecții, de întreruperea
bruscă a administrării, de noncomplianță.
C.I.:
Micoze, infecții bacteriene sau virale.
Precauții
Se va asocia o medicație antibacteriană sau antifungică în astfel de situații.
b. Corticoterapia sistemică
Indicații: doar în AB formă severă, pentru o perioadă scurtă de timp.
Administrare:
 oral - PREDNISON (cp. 5 mg) – dozele se scad treptat !!
 i.v.: - HEMISUCCINAT DE HIDROCORTIZON (f)
- METILPREDNISOLON

Prednison
Farmacodinamie
Principalul corticoid oral. Efecte antiinflamatoare superioare hidrocortizonului, efecte mineralocorticoide relativ
reduse.
Administrare
Oral, doza inițială 30-80 mg/zi, în 3 prize, timp de 3-7 zile. Întreținere cu doză cât mai mică pentru a menține
efectul(în general 5-10 mg/zi). Tratamente de durată cu o singură doză pe zi, dimineața sau administrare în zile
alternative La copii, doză inițială: 1-3 mg prednison/kg/zi, iar în afecțiuni cronice evolutive 0,25-0,5 mg/kg/zi.
Hidrocortizon

Farmacodinamie
Utilizat sub formă de H. acetat suspensie apoasă, pentru acțiune antiinflamatoare și H. hemisuccinat soluție i.v.
pentru acțiuni sistemice în afecțiuni severe, acute.
Indicații
Șoc anafilactic, stare de rău astmatic, edem pulmonar toxic.
Administare
În urgențe, i.v., doza obișnuită 100-250 mg sau peste 500 mg i.v. lent sau perfuzie. Soluția se prepară
extemporae și este incompatibilă cu alte medicamente.
Metilprednisolon

Asemănător cu prednisolon dar cu activitate mai intensă. Doze echiactive pentru potența
antiinflamatoare sunt 4 mg metilprednisolon și 20 mg hidrocortizon. Efecte mineralocorticoide reduse. Doze
echiactive sunt 200 mg metilprednisolon și 1 mg dezoxicorticosteron. Utilizat ca metilprednisolon acetat
suspensie cu acțiune retard după inj. i.m. sau metilprednisolon sodiu succinat solubil. Administrare i.m. și i.v.(în
urgențe).
Administrare
Forma solubilă: Adulți 20-40 mg/zi. În stări grave(șoc, edem pulmonar, edem cerebral, status astmaticus), 250-
1000 mg/zi, i.v. lent. Copii 4-20 mg/kg. Se poate repeta după 2-6 ore, în funcție de evoluția clinică. Forma
depot: i.m. 20-120 mg la 2-4 săptămâni
 ALTE MEDICAMENTE FOLOSITE ÎN TRATAMENTUL
ASTMULUI BRONȘIC
1. INHIBITOARE ALE DEGRANULĂRII MASTOCITARE:
a) ACID CROMOGLICIC = CROMOGLICAT DISODIC
Acțiune: antiastmatic cu proprietăți antialergice și antiinflamatoare
Indicații: - profilactic în: - AB alergic
- rinite, conjunctivite alergice
- AB la frig, substanțe iritante, efort
Administrare: - aerosoli
- instilații oculare, nazale
Farmacodinamie
Acționează prin scăderea proceselor alergice ca urmare a stabilizării membranelor mastocitelor și reducerea eliberării de mediatori ai manifestărilor alergice.
Indicații
Rinite alergice, alergice sezonieră.
Administrare
Adulți și copii de 4 ori pe zi câte o pulverizare în fiecare nară. După încetarea manifestărilor, tratamentul va continua atâta timp cât bolnavul este expus la alergen(polen, praf, etc).
R.A.:
Eventual iritația mucoasei nazale(senzație de arsură), grețuri, erupții cutanate, dureri articulare(reversibile la întreruperea administrării).
b) NEDOCROMIL
• derivat al acidului cromoglicic, cu potență mare

c) KETOTIFEN
Acțiune - antiastmatică
- antihistaminică.
Indicații: profilaxia: - AB alergic
- rinite, conjunctivite alergice
ATENȚIE!!! NU se administrează în criza AB.
Farmacocinetică
Absorbție digestivă bună, legare proteică 75%, metabolizare hepatică, T1/2 20 ore, eliminare urinară sub formă
de metaboliți, starea de echilibru plasmatic în administrare zilnică după 3 zile, nu produce fenomene cumulative,
nu produce inducție enzimatică. Forma orală soluție, este bioechivalentă cu comprimatele. La copii, peste 3 ani,
nivelurile plasmatice sunt echivalente cu cele de la adult, la aceeași posologie pe kgc. La sugar și la copil 6 luni-
3 ani, nivelurile plasmatice sunt duble față de cele de la copilul peste 3 ani sau adult.
Farmacodinamie
Antiastmatic și antianafilactic
Indicații
Tratament simptomatic al rinoconjunctivitei alergice
Administrare
Adult și copil peste 6 ani, posologia uzuală 2 mg sau două măsuri(5 ml = 1 mg) seara, la masă.
R.A.:
Oboseală, somnolență, scăderea secreției salivare, amețeli, cefalee, grețuri, mail ales la începutul tratamentului
(pot fi reduse printr-o posologie mai mică la început). Creșterea apetitului, urticarie.
C.I.:
Asociere cu deprimante centrale, băuturi alcoolice, antidiabetice orale, conducători auto sau alte profesiuni ce
necesită atenție deosebită.
2. ANTILEUCOTRIENE

a) MONTELUKAST
b) ZAFIRLUKAST
c) PRANLUKAST
d) ZILEUTON
Indicații: - AB alergic
- AB la Aspirina
- profilaxia bronhoconstricției indusă de efort
ATENȚIE!!! NU se administrează în criza de AB.
Se folosesc în terapie asociată: - corticoterapiei, permit scăderea dozelor
- β2 adrenergicelor
MONTELUKAST

Farmacocinetică
Absorbit digestiv, rapid și aproape complet. Pic seric la 3 ore. Metabolizat aproape complet. Eliminare aproape
exclusivă biliară. T ½ 2,7-5,5 ore.
Indicații
Profilaxia și tratamentul cronic al astmului, astm sensibil la aspirină, prevenirea bronhoconstricției indusă la
efort. Nu se recomandă în criză de astm. Se poate asocia cu bronhodilatatoare și cu conticosteroizi inhalatori.
Administrare
Adulți și copii peste 15 ani: 10 mgț(1 cpr.) seara la culcare. Copii 6-14 ani: 5 mg(1 cpr. masticabil) seara la
culcare.
Vă mulțumesc!