1.Noţiuni generale despre creşterea şi dezvoltarea copilului.

2.Legile creşterii.
3.Factorii de influenţa asupra creşterii.
4.Caracteristica şi particularitaţile creşterii şi dezvoltarii în
raport cu vârsta.
5.Metodele de studiere ale dezvoltării fizice la copii.
6.Principiile de estimare ale dezvoltării fizice la copil.
7.Vârsta biologică şi aprecierea maturizarii biologice.
8.Patologia creşterii şi dezvoltării copilului.
Cunoaşterea proceselor creşterii şi dezvoltării copilului are o deosebită semnificaţie pentru înţelegerea acestei
perioade de viaţă, cât şi pentru nevoia aprecierii unor aspecte normale sau de patologie. Aceste fenomene sunt
caracteristice copilăriei, copilăria fiind perioada de viaţă de la naştere până la adolescenţă.După OMS
copilăria fiind vârsta 0-18 ani.
Creșterea – totalitatea fenomenelor de dezvoltare ponderală și staturală pe care le prezintă orice organism viu,
de la procrearea lui pînă la vîrsta de adult.
Dezvoltarea – progresia etanolată dintre 2 performanțe psihomotrice susceptibile de a fi realizate într-un
termen dat, un proces de sporire în complexitate sau trecere de la forme simple la forme mai complexe și mai
detaliate, realizate într-un anumit interval de timp.
Dezvoltarea fizică – un proces dinamic de creștere (mărirea taliei și greutății corpului, dezvoltarea
proporțiilor și segmentelor lui) și maturizare biologică a copilului într-o anumită perioadă a copilăriei.
Maturația – un ansamblu de schimbări aparente, pe care le prezintă copilul pe parcursul copilăriei și
adolescenței, pînă la vîrsta de adult cînd atinge maturizarea.
 2.Legile creşterii.
I.Legea alternanţei: a) osul lung se îngroaşă şi se alungeşte alternativ, pauza dintre procesele
de creştere în lungime fiind folosite pentru creşterea în grosime şi invers. b) legea basculei -
perioadele de activitate şi repaos ale unui os lung dintr-un segment sunt contrare pentru
celelalte două oase lungi ale aceluiaşi membru, pe când primul creşte în lungime, celelalte în
grosime şi invers.
II.Legile proporţiei: a) există 3 faze în evoluţia variaţiilor de proporţie dintre lungimea
corpului şi lăţimea lui faţă de adult, respectiv între: 4-6 ani; 6-15 ani şi după 15 ani. b) de la
naştere şi până în perioada de adult fiecare segment al corpului are modul său propriu de
comportament faţă de înălţime. Creşterea în lungime este urmată de creşterea în grosime, c)
dacă un segment al corpului are o creştere proporţional superioară celei staturale, segmentele
imediat superioare sau inferioare celui considerat vor avea o creştere proporţional inferioară
celei staturale.
III.Legile pubertăţii. a) înainte de pubertate talia creşte în special pe seama membrelor
inferioare, iar după ea pe seama trunchiului. b) înainte de pubertate este mai viu procesul de
alungire, în timpul ei, şi după ea, procesul de îngroşare osoasă; c) înainte de pubertate
procesele de creştere interesează în special oasele iar la pubertate şi după ea masa musculară.
IV.Legile asimetriei, cu aplicabilitate la vârsta adultă.
Creşterea copilului este subordonată unor factori complecşi care intervin şi condiţionează diferenţiat aceste procese. Aceşti factori sunt:
1. Factori genetici-ereditari. Responsabili de diferenţierile constituţionale individuale imprimate în procesul de concepţie, precum şi fenomenului însăşi al creşterii
şi dinamicii sale până la maturitate după genotipul dominant, după tipul morfologic familiar. Creşterea este modelată în decursul evoluţiei sale de către ceilalţi
factori de influenţă interni şi externi.
2. Factori endocrini. Rolul acestor factori este deosebit de important. Acţiunea lor se exercită din perioada vieţii intrauterine, chiar dacă la om nu sunt încă destule
argumente convingătoare. In favoarea celor de mai sus: la naştere este prezentă concentraţia crescută a hormonului somatotrop; sunt prezente tulburările de creştere
întâlnite la atiroizii congenitali, căt şi rolul cunoscut al estrogenilor în sinteza osteoidă la făt. După naştere rolul glandelor endocrine este mai demonstrativă.
3. Factorii interni ai patologiei. Ca urmare de acţiune a stărilor patologice creşterea copilului suferă:
- de exemplu: deficitul statural întâlnit în mai toate anomaliile cromozomiale, precum şi în cadrul unor sindroame malformative.
- toate afecţiunile viscerale cronice sau cu evoluţie prelungită pot opri sau încetini creşterea (cardiopatiile, hepatopatiile, nefropatiile, hemopatiile etc.).
- diferite afecţiuni cronice digestive, expresie a unor: insuficienţe, tulburări de digestie sau de absorbţie (mucoviscidoza, steatoreea, sindrom de malabsorbţie, diaree
prin intoleranţă) sunt cauze de frânare ale creşterii si dezvoltării.
- afecţiunile metabolice consecutive tulburărilor metabolismului glucidic (diabetul zaharat, glicogenoza), proteic (cistinoza, fenilcetonuria) sau lipidic.
4. Factorii exogeni.
- rolul factorului alimentar este esenţial - atât calitativ cât şi cantitativ (lipide şi glucide în principal au rol 7 energetic; proteinele sunt predominant substanţe plastice).
- lipsa din raţia alimentară a unor factori esenţiali nesintetizaţi (aminoacizi esenţiali, acidul linoleic, vitamine) au consecinţe grave asupra creşterii.
Creșterea ponderală:
Ritmul creşterii ponderale este cu atât mai mare cu cât copilul este mai mic astfel:
- după scăderea fiziologică din primele zile de 5 – 10% din greutatea iniţială, ritmul de creştere al primelor 4 luni este de aprox. 750 de grame pe
lună
- în lunile 5 – 8 , creşterea lunară este de aprox. 500 de grame
- în ultimile luni ale primului an de viaţă ( 9 – 12 ) , creşterea ponderală este de aprox. 250 de grame pe lună
- la 1 an, copilul îşi triplează greutatea de la naştere
- între 1 şi 2 ani, copilul are o creştere ponderală de 3000 grame, circa 250 grame pe lună
- după 2 ani, creşte în medie cu 2 Kg pe an
- înaintea pubertăţii, are loc o accelerare a creşterii ponderale.
Perimetrul toracic:
La naştere, cu 1 – 4 cm mai mic decât perimetrul cranian având între 31 – 34 de cm.
La 1 an, cele două perimetre sunt egale ( 45 – 47 de cm ), apoi perimetrul toracic creşte mai rapid decât cel cranian depăşindu-l progresiv cu atâţia
cm cu câţi ani are copilul.
Creșterea staturală:
La naştere, lungimea medie este de 50 de cm, cu limite între 48 – 52 de cm iar apoi, ritmul de creştere este următorul:
4 cm în prima lună de viaţă
câte 3 cm în lunile a 2 a şi a 3 a
2 cm in luna a 4 a
câte 1 cm începând din luna a 5 a şi până la sfârşitul primului an de viaţă
în total, copilul creşte cu 20 de cm în primul an
între 1 şi 2 ani, creşte cu 10 – 12 cm
după 2 ani ritmul de creştere este de 4 – 5 cm pe an
la pubertate, creşterea staturală se accelerează cu aproximativ 10 cm anual.
Perimetrul cranian:
În medie de 35 de cm la naştere .
Perimetrul cranian măsoară 45 – 47 de cm la 1 an, 50 de cm la 5 ani şi aproximativ 55 de cm la 15 ani.
Criteriile de apreciere a dezvoltării fizice la copii:
Talia (culcat, pe şezute, în picioare)
Masa corpului
Perimetrul cutiei toracice
Perimetrul craniului
Somatoscopia
suprafaţa corpului
puterea de întindere
particularităţile dezvoltării osoase
gradul de manifestare a ţesutului
adipos subcutanat
dezvoltarea psihomotorie.
5.Metodele de studiere ale dezvoltării
fizice la copii.
6.Principiile de estimare ale dezvoltării fizice la copil.
Determinarea dezvoltării osoase:
Corespunderea gradului de osificare a anumitor oase unei vârste este o interacţiune strânsă
dintre procesele osificării şi activitatea funcţională a glandelor endocrine şi ne permite să
vorbim despre aşa numita vârstă osoasă ce exprimă vârsta biologică.
Corespunderea dintre vârsta biologică şi cea de calendar se determină după radiologia
palmei.
Erupția dentară:
1. Dentiţia de „lapte" este formată din 20 de dinţi şi apariţia lor în timp are
următoarea ordine:
- incisivii medii inferiori (în număr de 2) apar între 6-8 luni
- incisivii medii superiori (2) între 8-10 luni;
- incisivii laterali (4) între 10-12 luni;
- primii molari de lapte (4) între 18-24 luni;
- caninii (4) între 8-24 luni;
- al doilea rând de molari de lapte (4) între 24-30 luni.
 6.Principiile de estimare ale dezvoltării fizice la copil.
Erupția dentară:
2. Dentiţia permanentă se anunţă cu apariţia primilor molari 6
ani - ~ 20-25 ani; cuprinzând 16 dinţi pentru fiecare arcadă
dentară, respectiv 32 dinţi în total. între
6,5-12 ani dinţii de lapte cad în ordinea în care au apărut. 16-
25 ani măselele de minte (al treilea rând de molari).
7.Vârsta biologică şi aprecierea maturizarii biologice.
Pentru aprecierea maturităţii biologice se apreciază:
- talia
- caracterul creşterii ei anuale
- numărul dinţilor permanenţi
- prezenţa semnelor secundare de maturizare sexuală
Pentru copiii elevi ai claselor mici prioritar în determinarea vârstei biologice
este: numărul dinţilor permanenţi, maturizarea osoasă, talia.
Pentru elevii claselor mari o însemnătate prioritară o are prezenţa semnelor
maturizării sexuale, osificarea - şi mai puţin talia şi dezvoltarea sistemei dentare.
Pentru aprecierea indicilor antropometrici ne folosim de scara regresiei după
talie; indicii funcţionali – după standardul de vârstă,indicile ponderal, nutriţional,
statural.
După scara regresiei deosebim dezvoltare fizică mijlocie, mai mare sau mai mică
decât cea mijlocie, de asemenea armonioasă, disarmonioasă sau grav
disarmonioasă.
7.Vârsta biologică şi aprecierea maturizarii biologice.

Talia la naștere este de 47-55 cm.

Creșterea în prima lună este de 4 cm, în a 2-a – 3-a lună este de 3 cm,
începând cu luna a 5-a – câte 1 cm pe lună. La 1 an copilul măsoară 70-
75 cm (băieții au un avans de 0,5 cm). În cel de-al 2-lea an de viață,
copilul crește cu 1 cm lunar (12 cm) => 82-92 cm.Lungimea de la
naștere se dublează la 4-5 ani, se triplează la 13-14 ani. Creșterea
staturală încetinește la fete la 13 ani, iar la băieți la 15 ani, sfârșește la
17-19 ani la fete, iar la băieți poate continua lent până la 20 ani.
Maturația sexuală. Pubertatea este perioada de tranziție în dezvoltarea
individului între copilărie și viața adultă. Acest proces este edaptat
realizării taliei finale adulte prin sudarea epifizelor osoase, cât și prin
constituirea capacității de reproducere prin dezvoltarea și maturarea
caracterelor sexuale primare
7.Vârsta biologică şi aprecierea maturizarii
biologice.
7.Vârsta biologică şi aprecierea
maturizarii biologice.
 8.Patologia creşterii şi dezvoltării copilului.
Creşterea nesatisfăcătoare în greutate poati fi cauzată de :
a) aport caloric insuficient în caz de hipogalactie maternă, greşeli alimentare cantitative şi / sau calitative, vărsături, diaree,
malformaţii congenitale de cord, malformaţii ale cavităţii bucofaringiene, encefalopatie cronică infantilă ş.a.
b) sdr. de malabsorbţie: mucoviscidoza, boala celiacă
c) necesar caloric crescut în stări febrile, infecţii şi inflamaţii cronice, boli de colagen, neoplazii ş.a.
d) erori innăscute de metabolism
Talia mică este talia sub limita inferioară pentru vârstă şi sex ( sub percentila 5 ) şi se clasifică după Ciofu astfel:
1. Talie mică intrinsecă în care: nu există deficit de hormon de creştere, vârsta osoasă corespunde celei cronologice, ritmul de
creştere este normal.
2. Creştere întârziată: decalaj de cca 3 ani faţă de vârsta cronologică, cauzată de boli cronice neendocrine ( de cauză renală,
gastrointestinală) , malnutriţie de diferite cauze, talie mică constituţional.
3. Creştere încetinită: ritm de creştere încetinit, vârsta osoasă corespunde înălţimii, cauze: deficit al hormonului de creştere,
hipotiroidism, exces de hormoni sexuali în caz de pubertate precoce.
Talie excesivă: înălţimea depăşeşte 2 DS faţă de talia considerată normală pentru vârstă şi sex.
1. constituţional – este cea mai frecventă cauză de talie peste medie la adolescenţi
2. boli genetice: sdr.Klinefelter ( cariotip XXY, talie excesivă, hipoandrogenism cu sterilitate primară, retard mental
moderat ), sdr. Marfan ( transmitere autosomal dominantă, pacienţi înalţi, cu membre lungi, cu arahnodactilie, subluxaţie
de cristalin, dilataţie de aortă, scolioză, pectus excavatus sau carinatus ), ş.a
3. cauze endocrine: gigantismul hipofizar ( rar întâlnit ) datorită hipersecreţiei de STH în caz de tumori hipofizare
4. cauze metabolice: obezitatea poate determina o talie mai mare în unele cazuri
1. Manual: Dezvoltarea copilului şi conduita în
maladiile nutriţionale, A. Voloc, V. Ţurea
2. CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA NORMALĂ ŞI
PATOLOGICA SL Dr. COSMESCU
3. http://pediatrie.usmf.md/wp-
content/blogs.dir/106/files/sites/106/2014/09/Crest
erea-si-dezvoltarea-copil.doc.pdf
4. http://medclub.eu/load/pediatrie/549-cresterea-si-
dezvoltarea-copilului-usmf/
5. Imaginile din internet