Viața

Și
opera
lui
Mihail Sadoveanu
 Introducere
Mihail Sadoveanu a fost
un scriitor, povestitor,
nuvelist, romancier,
academician și om politic
român. Chiar și în zilele
noastre, acesta este
considerat unul dintre
cei mai de seamă
scriitori ai literaturii
române.
 Începuturi
Sadoveanu s-a născut în 1880
în Pașcani, județul
Iași. Părinții săi au fost
avocatul Alexandru Sadoveanu
din Oltenia și Profira Ursache,
fată de răzeși. În timp ce
studia la gimnaziu, în 1897,
Sadoveanu intenționează să
alcătuiască, împreună cu un
coleg, o monografie asupra lui
Ștefan cel Mare, renunțând,
însă, din lipsă de izvoare
istorice.
 Interesul
pentru istorie
Se stabilește la București, în 1904,
se căsătorește, și va avea unsprezece
copii. În același an are loc debutul
editorial cu patru volume deodată -
Povestiri, Dureri înăbușite, Crîșma
lui Moș Precu, Șoimii - în care
Sadoveanu manifestă predilecție
deosebită pentru istorie. Nicolae
Iorga va numi anul 1904 ”anul
Sadoveanu”.
Opera lui Sadoveanu
În 1928 publică povestirea Hanul
Ancuței, aparținînd perioadei de
maturitate a scriitorului, fiind un
volum de 9 povestiri.
Alte opere semnificative ale lui
Sadoveanu sunt Baltagul și
Frații Jderi.
 Ultimii ani
În 1961, suferă un infarct, care îi
afectează vorbirea și îl lasă aproape
orb. Familia Sadoveanu se retrage
în zona Neamțului, unde este vizitat
periodic de prieteni din literatură și
politică. Mihail Sadoveanu se stinge
din viață pe data de 19 octombrie
1961, fiind înmormântat
la Cimitirul Bellu din București.
Casa în care și-a petrecut ultimele
clipe este astăzi un muzeu dedicat
scriitorului, Casa Memorială „Mihail
Sadoveanu”.