Elemente privind protecția

minorităților naționale
• Dificultăți privind definirea minorității – CPIJ –
cazul “Drepturile minorităților în Silezia Superioară
(școlile minorităților), 1928” – grup de persoane ce
trăiesc într-o țară având rasă, religie, limbă și
tradiții proprii, unite prin identitatea acestora într-
un sentiment de solidaritate
• Definiția nu este general acceptată în dreptul
internațional
Reglementarea
• Pactul internațional privind drepturile civile și
politice (reglementare singulară – art. 27)
”în statele unde există minorități etnice, religioase
sau lingvistice, persoanelor aparținând acestor
minorități nu li se va nega dreptul, în comunitate
cu alți membri ai grupului lor, să se bucure de
propria cultură, să practice propria religie și să
folosească propria limbă”.
- Documentul reuniunii de la Copenhaga a
conferinței CSCE privind dimensiunea umană
(1990), p. 33-36
Reglementarea
• Declarația Adunării Generale ONU privind drepturile persoanelor
aparținând minorităților naționale sau etnice, religioase sau lingvistice
(1992)
• Convenția cadru pentru protecția minorităților naționale (Consiliul
Europei, 1 februarie 1995)
Convenția cadru
• Elementul central – persoana aparținând minorităților naționale:
drepturi individuale vs. drepturi colective
- geneza Convenției – Recomandarea 1201/1993 a APCE,
propunere de protocol adițional la CEDO; drepturi colective; definiția
minorității
- Conveția cadru / includerea drepturilor persoanelor aparținând
minorităților naționale în protecția internațională a drepturilor omului
Convenția cadru
• Nu există în Convenție o definiție a minorității naționale – persoana
aparținând minorității are dreptul de a alege dacă sau nu să fie tratată
ca atare – art. 3 (1)
• Drepturile – individuale; Exercițiul drepturilor – individual sau în
comun cu alții - art. 3 (2)
• PRINCIPIUL AUTOIDENTIFICĂRII
Convenția cadru
• Dreptul la egalitate și nediscriminarea (art. 4)
• Identitatea culturală – măsuri pozitive din partea statelor
• Identitatea lingvistică – art. 10
- alin. (2) – în ariile locuite tradițional sau într-
un număr substanțial de persoane, dacă aceastea
solicită acest lucru și unde această cerere
corespunde unei nevoi reale – părțile se vor
strădui, în măsura posibilului, să creeze condiții
pentru folosirea limbii în relația cu autoritățile
- alin. (3) – folosirea limbii în justiție –
standardul nu depășește nivelul asigurat de CEDO
• Identitatea religioasă (articolul 8)
Convenția cadru
• Folosirea numelui și inscripționarea denumirilor în limba maternă
(art. 11)
- expunerea denumirilor în ariile locuite în mod tradițional de un
număr substanțial de persoane
• Educația în limba minoritară – măsuri pozitive în ariile locuite
tradițional sau în număr semnificativ (art. 14)
• Participarea la viația publică (art. 15)
Convenția Cadru
• Monitorizarea aplicării Convenției – Comitetul
Miniștrilor – a creat Comitetul Consultativ pentru
Convenția Cadru;
- cicluri de monitorizare
- abordare de la caz la caz (exemplu – folosirea
limbii în administrație)
- abordare evolutivă – exemplu: condiția cetățeniei
pentru persoanele aparținând minorităților
naționale
Practica Comitetului Consultativ – chestiune –
principiul autoidentificării
Articolul 3 – sfera de aplicare a Convenției, autoidentificarea
A treia opinie privind RO:
31. În precedentele cicluri de montorizare, Comitetul Consultativ („CC”)
a încurajat autoritățile să ia în considerare posibilitatea includerii în
sfera de a plicare a Convenției Cadru a persoanelor care se identifică
aparținând unor minorități naționale care au manifestat un interes în
protecția acordată de Convenție, în particular persoane care se
identifică drept ”aromâni” sau „ciangăi unguri” (Hungarian Csangos).
Articolul 3 – RO, a treia opinie
33. CC consideră că, în pofida măsurilor luate de persoanele care se
identifică drept aromâni sau ciangăi unguri (Hungarian Csangos) pentru
a-și exprima interesul în protecția acordată de Convenția Cadru, situația
acestor minorități a rămas neschimbată.
Recomandare:
40. În particular, autoritățile sunt încurajate să continue dialogul cu
persoanele care și-au exprimat interesul pentru protecția acordată de
Convenție, cum ar fi aromânii sau ciangăii unguri (Hungarian Csangos),
cu privire la posibilitatea includerii lor în sfera de aplicare a Convenției
Cadru
Articolul 3 – RO, a patra opinie (2017)
• 19. Comitetul Consultativ remarcă faptul că reprezentanții comunităților
aromânilor și ciangăilor (csango) au cerut să fie protejați ca minorități naționale.
Remarcă faptul că, în pofida eforturilor susținute de a-și menține auto-
identificarea și în pofida numărului de persoane care s-au declarat aromâni sau
ciangăi la recensământul din 2011, autoritățile centrale nu au examinat această
chestiune de la primul ciclu de monitorizare. Aromânii și huțulii continuă să fie
considerate un ”grup sub-etnic” al grupurilor naționale român sau ucrainean.
Comitetul Consultativ reamintește că aplicarea prevederilor Convenției cu privire
la aceste grupuri de persoane nu impune recunoașterea formală a minoritate
națională sau de statutul juridic al unui grup. CC subliniază că dreptul la auto-
identificare conținut de articolul 3 este o piatră de temelie a drepturilor în
materie de minorități și fiecare persoană trebuie să aibă dreptul de a se identifica
liber ca un membru al unui grup specific, sau să aleagă să facă aceasta, cu
condiția ca „alegerea să nu fie arbitrară și să fie legată de anumite criterii
obiective”.
Articolul 3 – RO, a parta opinie
• 22. CC reiterează recomandarea sa de a promova o abordare inclusivă
cu privire la sfera de aplicare a Convenției Cadru. Consideră că ar
trebui să fie posibil să se examineze, în consultare cu cei interesați,
posibilitatea includerii în sfera de aplicare a Convenției a persoanelor
care solicită protecție specifică în calitate de persoană aparținând
unei minorități, care nu se bucură de astfel de drepturi, pe baza unei
abordări articol cu articol, în special în ceea ce privește interesele
culturale și lingvistice.
A treia opinie privind Serbia – articolul 3
40. Comitetul Consultativ notează că dezbaterile cu privire la identitățile
bunjevci și croată, respectiv identitățile română și vlahă, sunt pendinte.
Observă că, indiferent de context, dreptul indivizilor de a alege liber să fie
tratați sau nu ca aparținând unei minorități naționale trebuie strict
respectate, în conformitate cu articolul 3 din Convenția Cadru.

41. CC salută poziția constantă a autorităților de a nu interfera cu dezbaterile

privind afilierea etnică a persoanelor aparținând minorităților naționale, în
măsura în care aceasta reflectă angajamentul de a nu arbitra disputele
referitoare la afilierea etnică sau de a nu impune o identitate unei anumite
comunități. Din nou notează, în acest context, că autoritățile nu s-au opus
crearea consiliilor naționale român, vlah, croat sau bunjevci.
Serbia
• 42. În același timp, CC observă că efectul acestor controverse
prelungite privind identitățile este de a permite ca diferențele să fie
instrumentalizate pentru scopuri politice. Aceasta distrage atenția de
la realizarea efectivă a scopului drepturilor. CC consideră că
autoritățile ar trebui să susțină exercitarea acestor drepturi prin
promovarea unui dialog constructiv între grupurile vizate, pentru a
permite aranjamente pe termen lung care să permită drepturilor
persoanelor aparținând minorităților relevante să fie protejate la cel
mai înalt nivel posibil.
Recomandări - Serbia
43. CC încurajează din nou autoritățile sârbe să continue să respecte
strict principiul liberei auto-identificări conținut de articolul 3.
44. În paralel, le încurajează să adopte pași – cu menținerea
neutralității în ceea ce privește rezultatul – pentru a promova dialogul
constructiv între persooanele care se identifică care aparținând
minorităților română sau vlahă, respectiv croată sau bunjevci.
•
Articolul 3 – a patra opinie privind Ucraina,
2018
29. Autoritățile continuă abordarea cuprinzătoare, în ceea ce privește sfera
de aplicare a Convenției, care include toți cetățenii care nu s-au identificat la
recensământul din 2001 ca ucraineni. Regretabil, aplicarea generallă de către
Ucraina a criteriului cetățeniei pentru accesul la drepturile prevăzute de
Convenție nu este conform cu eforturile curente care au ca scop dezvoltarea
unei abordări mai nuanțate a utilizării criteriului cetățeniei în protecția
minorităților naționale. Comitetul Consultativ consideră că, dacă cetățenia
poate fi o condiție legitimă pentru domenii precum reprezentarea în
parlament sau ocuparea unei funcții publice, o aplicare generală a acestui
criteriu reprezintă o restrângere a garanțiilor asociate cu alte domenii
importante ale Convenției Cadru, cum ar fi nediscriminarea sau egalitatea,
precum și anumite drepturi culturale și lingvistice.
Ucraina
32. Comitetul Consultativ notează că, în declarația conținută în
instrumentul de ratificare a Cartei Europene a Limbilor Regionale și
Minoritate, depus în 2006, Ucraina a prevăzut că va aplica dispozițiile
Cartei la 14 limbi ale minorităților naționale. În acest context, CC
regretă că, în conformitate cu cele declarate de unii reprezentanți ai
minorității moldovene, este exercitată presiune externă asupra
membrilor săi să se declare ca aparținând minorității române și să
declare că prima limbă este româna. Reafirmând dreptul fundamental
al fiecărei persoane de a se auto-identifica sau nu cu un anumit grup
minoritate, CC subliniază că această alegere trebuie făcută liber, fără
niciun fel de interferență sau presiune exercitată de alți membrii ai
grupului, alte persoane sau autorități.
Comentariul general nr. 4 (2016)
9. Dreptul la libera autoidentificare prevăzut în articolul 3 din
Convenția-cadru constituie o piatră de temelie pentru drepturile
minorităților. Comitetul consultativ a subliniat în mod consecvent
caracterul central al acestei dispoziții. „Liber” implică, în acest context,
decizia stabilită și informată în mod individual de a beneficia de
protecția Convenției-cadru. Prin urmare, articolul 3 este în mod necesar
aplicabil fiecărei persoane, întrucât fiecare persoană trebuie să aibă
dreptul de a se identifica în mod liber ca membru al unui grup specific,
sau de a alege să nu facă acest lucru. Raportul explicativ al Convenției
cadru evidențiază, însă, că alegerea unei persoane nu este arbitrară ci
trebuie corelată cu o serie de criterii obiective
Comentariul general nr. 4 (2016)
10. ... În opinia Comitetului consultativ, libera autoidentificare a unui
individ poate fi pusă în discuție numai în cazuri rare, precum situațiile
în care aceasta se bazează pe reaua credință. Identificarea cu o
minoritate națională care este motivată exclusiv de dorința de a
obține anumite avantaje sau beneficii, de exemplu, poate fi contrară
principiilor și scopurilor Convenției-cadru, în special dacă o astfel de
acțiune diminuează beneficiile și drepturile existente sau potențiale ale
persoanelor care aparțin minorităților naționale.
Comentariul general nr. 4 (2016)
11. Deși înregistrarea oficială a unei autoidentificări poate necesita, în
anumite cazuri, dovada existenței unor criterii obiective, o identitate
minoritară nu trebuie impusă din exterior. Comitetul consultativ a
criticat înregistrarea obligatorie a etniei în actele de identitate sau în
registrele interne ale entităților administrative, inclusiv în instituțiile
polițienești sau de asistență medicală, considerând că acest lucru este
contrar dreptului la liberă autoidentificare. Mai mult, a considerat că
libera autoidentificare implică dreptul de a alege pe bază situațională
când să aibă loc și când să nu aibă loc autoidentificarea unei persoane
care aparține unei minorități naționale.
Comentariul general nr. 4 (2016)
Dreptul la libera autoidentificare se extinde, de asemenea, la afilierile
multiple. În fapt, Convenția-cadru recunoaște implicit afilierile multiple prin
promovarea conservării identităților naționale în paralel cu integrarea lor
reușită și eficientă în viața publică la scară mai amplă. Persoanele care
aparțin minorităților naționale nu ar trebui să fie obligate niciodată să aleagă
între conservarea identității lor minoritare sau revendicarea culturii
majoritare, întrucât ambele opțiuni trebuie să le fie disponibile pe deplin.
Aceasta implică faptul că practicile prin care o persoană se afiliază la o
anumită minoritate nu ar trebui privite ca fiind exclusive, întrucât ea se
poate identifica simultan cu alte minorități sau cu majoritatea. În anumite
cazuri, o astfel de alegere poate avea consecințele proceselor anterioare de
asimilare în majoritate sau în altă minoritate dominantă. Totuși, acest lucru
nu trebuie utilizat ca argument împotriva drepturilor persoanelor care
aparțin minorităților naționale la libera autoidentificare sau la revendicarea
protecției minoritare.
Abordarea bazată pe ”integrare”
A treia opinie privind România:
Măsuri urgente: ”Monitorizarea implementării efective a legii educației
pentru a asigura că stabilirea criteriilor pentru inițierea claselor în
școlile cu predare în limba minorităților se face în așa fel încât sistemul
de educație să introducă curicula, metode de învățare și structuri care
promovează contactele între minorități precum și în relația cu
majoritatea”.
Concluzii cu privire la autoidentificare
1) În unele cazuri, generează risc de „divizare a unei minorități”;
2) „Criteriile obiective” menționate de comitetul consultativ sunt dificil
de identificat
3) Criteriul cetățeniei – rămâne un element controversat.