Dimitrie Cantemir,

domn al Moldovei
(1673 - 1723)
 Dimitrie Cantemir (n. 26
octombrie 1673 - d. 1723),
domn al Moldovei (1693 şi
1710 - 1711), autor, cărturar,
enciclopedist, etnograf,
geograf, filozof, istoric,
lingvist, muzicolog, om politic
şi scriitor român.
 Studiile

 Educatia i-a fost dată de către dascăli de slavonă, greacă, latină, teologie și
filozofie. Incepând cu anul 1688, la vârsta de 15 ani, va trăi în capitala
Imperiului Otoman, Istambul, anticul Constantinopol, metropola politică și
culturală a Imperiului Roman de Răsărit și a Imperiului Bizantin. Deși
ostatic la curtea sultanului, are posibilitatea să-și continue invățătura la
Academia Patriarhiei constantinopolitane. În foarte bogata-i bibliotecă află
o pleiada de lucrări din cele mai diverse ramuri ale științei și culturii:
logica, filozofie, geografie, istorie, medicina, chimie, limbi orientale (turca,
araba, persana). Îi cunoaște și intreține discuții pe teme filozofice si politice
cu ambasadorii francezi, olandezi si ruși.
 După circa 22 de ani de studii in Constantinopol s-a întors la Iași, fiind
coparticipant la domnia tatălui său. Ales apoi domnitor, în martie 1693, nu
a deținut tronul Moldovei decat 2 luni, nefiind confirmat de către sultan.
 S-a intors la Constantinopol spre a-și continua studiile. Cu prilejul unui
război turco-austriac efectuează o călătorie in Europa Centrală, prilej cu
care a ajuns și în Banat, la Timișoara. Are astfel prilejul de a se convinge de
unitatea lingvistică a poporului român.
 Probleme abordate în principalele opere

 „Descriptio Moldaviae“ ne vorbeşte despre organizarea politică a ţării Moldovei, despre

tradiţii şi despre viaţa bisericească, despre scris, despre literatură, însă cartea aceasta trebuie
citită alături de „Historia moldovlahica“ şi de „Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor“.
 „Istoria ieroglifică“ (1705) este doar o fabulă a mentalităţilor şi a rivalităţilor din Ţările
Române, însă alte scrieri arată câtă iubire are domnul cărturar pentru moştenitorii latinităţii
orientale.
 „Locuri obscure în Catehism“ („Loca obscura in Catehisi“ - 1722) este dedicată chiar
lămuririi unor probleme controversate privind dreapta credinţă, în raport cu influenţele
protestante din teologia rusă a vremii.
 Cresterea si descresterea curtii otomane, Cantemir face istoria imperiului
otoman si analizeaza cauzele care aduc la destrămarea sa; insista asupra
posibilitatilor poporului asuprite de a-si cuceri libertatea. Lucrarea a fost tradusa si
publicata in engleza, franceza, germana si prin ea cultura romana intra în circuitul
culturii universale
 Hronicul vechimii romano-moldo-latine, a fost scrisa în 1714-1715 la cererea
Academiei din Berlin. Hronicul este opera unui istoric modern. Pentru scrierea
acestei lucrari Dimitrie Cantemir a consultat peste 150 de izvoare romane si straine
in limbile latina, greaca, polona si rusa. Dimitrie Cantemir sustine originea
romanica a tuturor romanilor, folosind ca argumente numele tarii si limba romana:
,,Românii sunt mosii si stramosii nostri, a moldovenilor si a tuturor oriunde se afla
a românilor, precum si singur numele de mosie ne arata si limba cea parinteasca
un nebiruit martor ne este’’.
 Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor 1719 - 1722 sustine originea
comună a tuturor românilor
 Relații cu mari personalități ale epocii

 În 1699 Dimitrie Cantemir se căsătoreşte cu Casandra, fiica domnului muntean Şerban

Cantacuzino. Evenimentul – ordinar la prima vedere – s-a răsfrânt în modul cel mai direct
asupra relaţiilor politice dintre Ţara Românească şi Moldova. Căci văzându-se ginere al
fostului domn muntean Dimitrie Cantemir şi-a declarat pretenţiile de a ocupa scaunul
domnesc al ţării vecine. Faptul viza direct interesele lui Constantin Brâncoveanu, pe atunci
domn al Ţării Româneşti (1688-1714), care, bineînţeles, se apăra cu hotărâre de toţi rivalii
săi. Rivalitatea şi suspiciunea reciprocă dintre Dimitrie Cantemir şi Constantin Brâncoveanu
s-a menţinut multă vreme, făcând să izbucnească, cu anumite ocazii, cu o vigoare deosebită.
 În 1699, în anumite împrejurări, nu fără concursul Porţii Otomane şi probabil al voievodului
muntean, Antioh Cantemir pierde tronul Ţării Moldovei în folosul lui Mihai Racoviţă. Pe de
altă parte, domnul Ţării Româneşti Constantin Brâncoveanu văzând în Dimitrie un rival
puternic ca ginere de voievod muntean, îşi intensifică intrigile sale contra lui, reuşind pentru
un timp scurt, prin intermediul oamenilor săi de la Constantinopol, să obţină surghiunirea lui
Dimitrie Cantemir. Deoarece Antioh Cantemir refuză să-şi răscumpere fratele, Dimitrie
reuşeşte să-şi recapete libertatea cu ajutorul ambasadorului Franţei la Istanbul.
 Dimitrie Cantemir stabileşte legături cu ţarul Petru în vederea încheierii unei alianţe
antiotomane.
 Rezonanța numelui și a operei în cultura
universală

 Dimitrie Cantemir a fost şi a rămas o valoare universală, care

depăşeşte, deci cu mult graniţele timpului său. El nu a fost un
cronicar. Toate lucrările sale – chiar şi cele care poartă în titlu
sau în conţinut cuvântul descrptio, – nu sunt simple descrieri ci
transfigurări literare şi flozofe, creaţii de mare valoare şi de
mare forţă.
Timpul nu s-a aşternut peste ele. Operele marelui cărturar al
românilor şi a civilizaţiilor din spaţiul euro-asiatic, pentru că
marele nostru cărturar le aparţine şi lor în aceeaşi măsură, se
afă în multe din bibliotecile lumii, au fost citite de numeroşi
oameni de-a lungul celor trei secole şi, suntem convinşi, nu-şi
vor pierde niciodată valoarea, pentru că răspund unui
comandament major probabil al tuturor timpurilor cel al
convergenţei civilizaţiilor pe planeta Pământ.