PIELONEFRITA

CRONICĂ
Medic rezident
Medicina interna anul II
Varvariuc Viorica
Pielonefrita croniсă (PNC) reprezintă o
inflamaţie cronică infecţioasă a sistemului
calice-bazinet renal cu implicarea secundară
a ţesutului tubulointerstiţial,
in stadiile avansate fiind
afectate şi alte structuri
anatomice renale
(vase şi glomerule),
cu dezvoltarea consecutivă
a sclerozei parenchimului
renal.
 Date Epidemiologice
PNC se dezvoltă la 1/3 dintre pacienţii cu infecţii urinare.
Pielonefrita cronică este depistată la fiecare al 10-
12 caz de necropsie, 1/3 dintre ele nefiind diagnosticate în
timpul vieţii. Această patologie ocupă primul loc printre
bolile renale, ce se confirmă şi prin structura pacienţilor din
secţiile specializate de nefrologie, unde de la 32% pînă la
68% o constituie pacienţii cu pielonefrite cronice.
Incidenţa pielonefritelor depinde de sex raport F:B este de 6:1
Se disting 3 perioade vulnerabile pentru dezvoltarea pielonefritei:
● a copilului pînă la vîrsta de 3 ani;
● perioadă reproductivă preponderent la femei
● populaţia vîrstnică, după 60 de ani
 Etiopatogenie
Aproximativ 80% dintre cazurile de pielonefrita
cunoscute au la baza bacterii aerobe gram-
negative precum Escherichia coli.
Alte organsime care pot provoca pielonefrita sunt:
a) Enterococcus faecalis;
b) bacterii coliforme, printre care
si Citobacter si Enterobacter;
c) Pseudomonas aeruginosa
si/sau Klebsiella;
d) Staphylococcus aureus,
e) Salmonella species,
Mycobacterium Tuberculosis, fungi.
 Factorii principali de risc ai dezvoltării PNC
• Malformaţii congenitale ale rinichilor şi ale căilor urinare
(stricturi, dedublare incompletă a sistemului calice-bazinet,
reflux vezicoureteral, valvă posterioară a uretrei etc.).
• Dereglări dobindite ale pasajului urinar (postoperatorii,
posttraumatice, nefrolitiază, vezică neurogenă, nefroptoză,
sarcină).
• Patologii ereditare: polichistoza renală autozomal dominantă,
sindromul Alport etc.
• Stări de imunodeficienţă congenitală.
•Stări de imunodeficienţă dobindită (infecţia HIV/SIDA,
chimioterapie anticanceroasă, imunodepresie medicamentoasă
indelungată in tratamentul maladiilor de sistem sau in
transplantul de organe).
• Patologii somatice severe: diabet zaharat, hemoblastoze
 Sursa cea mai importanta a infectiilor urinare o constituie
intestinul.Caile de patrundere a germenilor sunt cea ascendenta,
cea mai frecventa, calea hematogena, mai rara si cea limfatica
greu identificabila.
Calea ascendenta.
Bacteriile vii au capacitatea de a urca in tractul urinar cind
debitul urinar scade sub 2,5 ml/min. Mecanismul e favorizat la
femei de lungimea mica a uretrei, la barbati de afectiunile
prostatei, iar la ambele sexe de proximitatea orificiului anal.
Calea hematogena,
Este specifica pentru Staphylococcus aureus, Salmonella species,
Mycobacterium Tuberculosis, fungi. Aceasta cale se intilneste la
nou-nascuti, imunodeprimati si in septicemii.
Calea limfatica este sustinuta de existenta legaturilor limfatice
comune rinichilor si intestinului, in special ale rinichiului drept
cu cecul si apendicele.
Infectia urinara initiaza procesul pielonefritic,dar
progresia bolii incepe dupa ce
microorganismele viabile au fost inlaturate.
Studiile efectuate au aratat ca progresia bolii se
face in absenta infectiei simptomatice,
bacteriuriei si fara prezenta bacteriilor viabile .
Sau formulat mai multe ipoteze pentru producerea
leziunilor de PNC ca de ex.
Ischemia, persistenta germenilor in
parenchimul renal, mecanisme autoimune, dar
niciuna nu a fost confirmata.
 Anatomie patologica
Microscopic
Bazinete – infiltrat inflamator, epiteliul mucoasei
ingrosat, sclerozat cu metaplazia epiteliului de
tranziţie în epiteliu plat.
Tubii renali – atrofici, înlocuiţi cu ţesut
conjunctiv
Glomerulii – pot fi normali sau cu fibroza
periglomerulara si a capsulei Bowmann.
Interstitiu- infiltrat inflamator cu
limfocite,monocite, plasmocite, fibroza.
 Macroscopic – se determină cicatrici
multiple,rinichi micşoraţi în volum ,bazinete
dilatate,calice deformate, stratul cortical subţiat,
neregulat.
 Clasificarea clinica a PNC
Răspindirea procesului patologic:
Unilaterală
Bilaterală
PNC a unicului rinichi
Factorii identificabili de risc :
Prezenţi: PNC secundară
Absenţi: PNC primară
Faza evolutivă a maladiei :
Acutizare
Remisiune incompletă
Remisiune
Severitatea acutizării :
Uşoară
Medie
Severă
Forme clinice de PNC:
Pielonefrita xantogranulomatoasa
Malakoplakia
Pielonefrita gravidica – cu absenta bacteriuriei
PNC obstructiva uni sau bilaterala
PNC bilaterala cu HTA
Forma hematurica
Forma cu IRC
Clasificarea PNC conform fazei evolutive
Indice Remisiune Remisiune Acutizare
incompletă

Urocultură Negativa Negativa Pozitiva

Inflamaţie Absenta Prezenta Prezenta

locală

SIRS Absent Absent Prezent

Complicaţiile Absent Absent Pot fi prezente

septicopurule
nte
 Tabloul Clinic
Manifestarile clinice in PNC sunt nespecifice si polimorfe.
Anamneza poate evidentia infectii urinare in copilarie,la
adolescenta sau in timpul sarcinii; se pot gasi in istoric stari febrile
pasagere, repetate si inexplicabile; dureri lombare vagi. La 30 % din
pacienti descoperirea bolii se face intimplator cu ocazia efectuarii
sumarului urinei.
Manifestari generale: scadere ponderala, astenie fizica, cefalee,
artralgii, febra sau subfebrilitate.
Manifestari urinare : frecvente lombalgii uni sau bilaterale, dureri
lombare in timpul mictiilor( sugerind reflux vezico-ureteral) urina
tulbure, polachiurie,uneori poliurie.
Manifestari cardio-vasculare: apar in stadiul avansat si in progresia
spre IRC, des cu dezvoltarea HTA predominant diastolica
Manifestari clinice diverse: inapetenta, greata,
varsaturi,
Examen fizic: tegumente moderat palide, nu se
constata edeme , punctele costovertebrale si
costomusculare dureroase la palpare,iar manevra
Giordano pozitiva uni sau bilateral.
• Semnele impregnării infecţioase avansate,
cauzate de infecţie urinară
• Piurie masivă ≥ 50 leucocite în cîmpul de vedere.
• Febră ≥ 38C.
• Leucocitoză neutrofilă ≥ 9 x 109/l.
• Deviere spre stînga ≥ 7% în formula leucocitară,
apariţia mielocitelor şi a metamielocitelor.
• Notă: prezenţa cel puţin a unui semn clinic expus
clasifică pacientul cu PNC ca avînd o impregnare
infecţioasă avansată.
 Examenul Paraclinic
• Analiza generală de urină : Leucocituria (≥ 5 in c.v. la bărbaţi, ≥
8 in c.v. la femei); microhematuria (in PNC indică o anomalie de
dezvoltare (un vas aberant, traumatism sau nefrolitiază);
leucocituria predomină asupra hematuriei in PNC cu excepţia
infarctului renal sau formarea focarelor purulente in rinichi;
epiteliul renal (inflamaţie severă a parenchimului renal); cilindrii
granuloşi şi leucocitari (indică un proces patologic renal avansat);
cristaluria (poate fi asociată nefrolitiazei sau micronefrolitiazei);
corpii cetonici, glucozurie (diabetul zaharat)
• Proba Neciporenko : Cuantificarea eritrocitelor, leucocitelor şi
cilindrilor in urină. Este mai specifică şi mai sensibilă ca analiza
generală de urină
• Proba urinei cu 3 pahare : Pentru o infecţie urinară superioară
inclusiv pielonefrită este caracteristică prezenţa piuriei in toate 3
probe
• Proteinuria nictemerală : Este caracteristică proteinuria < 1 g/zi,
care corelează cu gradul BCR şi a leucociturie. Este necesară mai
mult pentru diagnosticul diferenţial cu glomerulonefrită cronică
• Na+, K+, Ca2+, HPO( fosfat)- în urină: Aprecierea funcţiei de
secreţie/ reabsorbţie a electroliţilor în urină
• Urocultura, hemocultura : se efectuează cu o determinare
obligatorie a antibioticosensibilităţii
• Filtrarea Gromerulara: Gradul de afectare a funcţiei de filtraţie
(in prezenţa diurezei nictemerale cel puţin 500 ml )
• Proba Zimniţki : Evaluarea capacităţii renale de concentraţie
• Analiza generală de singe : Leucocitoza, neutrofilie cu deviere
spre stinga şi creşterea VSH-ului ca reacţie la leziunile
inflamatorii.
• Examinări biochimice de bază ale singelui : Creatinina, ureea
(severitatea sindromului uremic), glicemia (diabet zaharat), ALT,
AST (sindromul citolizei hepatice), bilirubina (directă, indirectă
şi totală), sodiul, potasiul ,Ca,Mg, fosfataza alcalină ,
lipidogramă, fierul seric, feritina (precizarea complicaţiilor PNC)
Echilibrul acido-bazic: Necesităţile de compensare a
dereglărilor metabolice în BCR avansată
USG renală şi a căilor urinare : Dimensiunile renale sunt
normale sau micşorate, subţierea parenchimului renal,
ştergerea graniţei medulocorticale, creşterea ecogenităţii
parenchimului, dilatare pielocaliceală, bloc renal (calculi,
cheaguri de sînge, tumoare, strictura etc.), deformarea
sistemului calice-bazinet. Afectare renală este, de obicei,
asimetrică.
ECG : Prezenţa complicaţiilor cardiovasculare (IMA,
HVS, pericardita uremică, hiperkaliemie)
• Urografia i.v. : Funcţia şi poziţia renală,
acumulările de preparat radiofarmaceutic din cauza
dereglărilor de tranzit urinar, prezenţa refluxului
vezicoureteral, nefrolitiază, deformarea şi/ sau
deformarea sistemului pielocaliceal. Afectarea
renală este, de obicei, asimetrică
• Scintigrafia renală dinamică, nefrogramă izotopică
Funcţia şi poziţia renală, acumulările de preparat
radiofarmaceutic din cauza dereglărilor de tranzit
urinar, prezenţa refluxului vezicoureteral. Afectarea
renală este, de obicei, asimetrică
• RMN şi/ sau TC, eventual cu contrast : Diagnosticul
diferenţial in caz de suspecţie la complicaţiile
septicopurulente locale renale (paranefrită, abces renal,
carbuncul renal)
 Diagnosticul Diferential intre PNC in acutizare si PA
Indice PNC in acutizare Pielonefrită acută

Anamnestic Infecţiile urinare repetate in Nu este precedată de

antecedente infecţii urinare

Factori de risc Frecvent prezenţi Rari

Debut Treptat (3-5 zile) Brusc (1-2 zi)

Cale de infectare Practic exclusiv Poate fi hematogenă sau

ascendentă prin translocare limfatică
din intestinul gros

Funcţie renală Rareori se ameliorează Iniţial o sădere bruscă, cu

semnificativ in rezultatul ameliorare evidentă în caz
tratamentului de evoluţie favorabilă

Complicaţii Rare Frecvente

septico-purulente
Diagnostic diferenţial între PNC în acutizare şi infecţiile urinare
inferioare
Indice Pielonefrită cronică ITU inferior

Semnele disurice Minore Predomină

Sindromul inflamaţiei locale Prezent Absent

SIRS Poate fi prezent Absent

Proba cu 3 pahare Piurie in toate probe Piurie numai in unele probe

Prezenţa cilindrilor in AGU Cilindrii leucocitari Absenţi

Prezenţa epiteliului renal in Prezent Absent

AGU
Indice Pielonefrită cronică Glomerulonefrită
Diagnostic diferenţial între PNC şi glomerulonefrită
cronică
cronică

Anamnesticul Infecţiile urinare repetate Debutul după o infecţiei

extrare-nală, în maladiile de
sistem

Caracteristica afectării Asimetrică Simetrică

renale

Dinamica diminuării Iniţial scad funcţiile tubulare Iniţial scade funcţia

funcţiei renale (secreţie, reabsorbţie, concentraţie) glomerulară (filtraţie
glomerulară)

HTA Se asociază peste mai mulţi ani de In majoritatea cazurilor

infecţii urinare repetate (≥ 5-10 debutează odată cu GN sau in
ani) scurt timp (1-2 ani)

Proteinuria Minimală (≤ 1 g/l), creşte Poate fi pronunţată pină la

concomitent cu agravarea BCR sau dezvoltarea sindromului
cu leucociturie masivă nefrotic,
Hematuria De regulă, este absentă Frecvent este prezentă

Leucocituria Frecventă, masivă, de obicei, Mai rară, nepronunţată, nu corelează

izolată, corelează cu semnele cu semnele SIRS
SIRS

Lipiduria Absentă Prezentă în sindrom nefrotic

Cilindrii leucocitari Prezenţi Absenţi

Cilindrii eritrocitari Absenţi Pot fi prezenţi

Urocultura Pozitivă Negativă

Proteinograma Creşterea preponderentă a α şi a Creşterea preponderentă a γ-

β-globulinelor globulinelor şi a α2-globulinelor, in
special, in sindromul nefrotic
USG renală Nefroscleroza corelează cu Nefroscleroza se
deficitul FG, parenchimul dezvoltă tîrziu,
neregulat, deformarea şi dilatarea modificările sunt
SCB simetrice

Urografia i.v. Deformarea, dilatarea SCB, prezenţa Modicările patologice

anomaliilor sistemului uropoietic, practic lipsesc
nefroscleroză, funcţia diminuată

Tratament Este eficient tratamentul Este eficient tratamentul

antibacterian imunosupresor

Morfopatologic Predomină modificările patologice Predomină

infiltrative interstiţiale (leucocitare în glomeruloscleroza,
acutizare, limfocitare în remisiune), infiltraţia
scleroza tubulointerstiţială tubulointerstiţială apare
mai redusă, în comparaţie
cu cea glomerulară
 Complicatiile PNC
< IRA sau IRC ( in PNC bilaterala des dupa 15-20 ani de
evolutie)
< Necroza papilara indeosebi la diabetici
< Litiaza renala in PNC cu germeni producatori de ureaza
(proteus)
< La gravide preeclampsie, hipotrofie fetala, malformatii.

<Septicopurulente : Paranefrită, pielonefrită apostematoasă,

abces renal, carbuncul renal, şoc septic, septicopiemie
<Cardiovasculare :Hipertensiune arterială, cardiomiopatie
uremică, hipertrofiea ventriculului stîng, valvulopatie
uremică, pericardită uremică, aritmii
<Hormonale şi metabolice : Anemie renoprivă sau mixtă,
hiperparatireodism secundar, osteodistrofie renală,
hiperpotasemie,
 Tratamentul PNC
• Terapia antibacteriană în PNC: principiile de bază
• Este administrată în staţionar sau ambulatoriu.
• Se instituie empiric odată cu diagnosticarea PNC în acutizare
sau în remisiune incompletă:
• Remisiune incompletă: monoterapia cu formele perorale, timp
de 5-7 zile.
• Acutizare uşoară: monoterapia cu formele perorale sau
parenterale, timp de 7-10 zile.
• Acutizare medie: monoterapia cu formele parenterale sau
biterapia (forma parenterală + forma perorală), timp de 2
săptămîni.
• Acutizare severă: biterapia cu formele parenterale timp de 7-14
zile, cu (micşorarea treptată a dozei unice sau a numărului de
prize pe zi) şi continuarea antibioticoterapiei cu formele perorale,
timp de 2 săptămîni, conform antibioticosensibilităţii.
• Durata tratamentului antibacterian în sepsis trebuie să fie cel
puţin 3-4 săptămîni.
• Se incepe cu antibioticoterapia empirică;
• În continuare tratamentul se schimbă conform rezultatelor
antibioticogramei.
• Se recomandă limitarea în utilizarea antibioticelor nefrotoxice (în
primul rînd, a aminoglicozidelor).
• Tratamentul combinat include antibiotice bactericide din diferite
grupuri.
• Eficienţa se apreciază la distanţa de 48-72 de ore:
• Dispariţia febrei (formele uşoare şi medii) sau T corpului ≤ 37,3 C
în formele severe.
• Atenuarea semnelor locale de inflamaţie (jena lombară, semnul
Giordano etc.).
• Dispariţia sau ameliorarea evidentă altor manifestări clinice şi de
laborator ale sindromului reacţiei inflamatorii sistemice.
• Ameliorarea funcţiei renale (dacă a fost iniţial afectată).
• În remisiune poate fi administrată antibioticoterapia profilactică:
• indelungată (cîteva luni) în grupurile de risc sporit, în special cu
infecţiile urinare recidivante
• Fitoterapia de durată poate ajuta la eradicarea germenilor infecţioşi
polirezistenţi.
 Terapia antibacteriană în PNC:
medicaţie empirica
• PNC remisiune incompletă, durata
tratamentului: 5 zile
• Monoterapia cu formele perorale:
• Ciprofloxacină (250 mg sau 500 mg) x 2 ori sau
Norfloxacină/ Ofloxacină (200 mg sau 400 mg)
x 2 ori, sau
Sulfametoxazol + Trimetoprim (240 mg sau 480
mg) x 2 ori, sau
Cefalexină (250 mg) x 3 ori/zi, sau
Ampicilină (500 mg) x 3 ori/zi, sau Amoxicilină
(500 mg) x 3 ori/zi.
• PNC, acutizare uşoară, durata
tratamentului: 7-10 zile
Monoterapia cu formele perorale: Ciprofloxacină
(500 mg) x 2 ori, sau Norfloxacină/ Ofloxacină
(400 mg) x 2 ori, sau Sulfametoxazol +
Trimetoprim (480 mg) x 2 Cefalexină (500 mg) x
3 ori/zi, sau
Ampicilină (500 mg) x 3 ori/zi, sau Amoxicilină
(500 mg) x 3 ori/zi;
• Biterapie cu formele perorale: aceleaşi preparate
antibacteriene.
• Monoterapia cu formele parenterale: Ampicilină
(1,0) x 3 ori/zi sau Cefazolină (1,0) x 3 ori/zi sau
Amoxicilină (1,0) x 3 ori/zi.
• PNC, acutizare medie, durata
tratamentului: 10–14 zile
Monoterapia cu formule parenterale,
eventual + al 2-lea preparat biterapie (al 2
l-ea preparat poate fi sub formă perorală):
Ampicilină (1,0) x 4 ori/zi sau Cefazolină
(1,0) x 4 ori/ zi, sau
Amoxicilină (1,0) x 4 ori/zi, sau
Ciprofloxacină (200 mg dizolvate pe 200
ml sol. Clorură de sodiu 0,9%), sau
Ceftriaxon (1,0) x 2 ori/zi ± formele
perorale sus-enumerate.
• PNC, acutizare severă, durata
tratamentului: ≥ 14 zile
Biterapia sau Triterapia parenterală:
Ampicilină (2,0) x 3-4 ori/zi sau
Cefazolină (1,0) x 4 ori/zi, sau
Amoxicilină (1,0) x 4 ori/zi, sau
Ceftriaxon (1,0) x 2 ori/zi, sau
Ceftazidim (1,0) x 2 ori/zi +
Ciprofloxacină (200 mg dizolvate pe 200
ml sol. Clorură de sodiu 0,9%), sau
Amikacină (0,25 – 10 ml x 3 ori/zi).
• PNC, sepsis sau complicaţiile
septicopurulente, durata tratamentului: ≥ 21-
28 de zile
• Tratamentul chirurgical (bloc renal sau existenţa unui
focar purulent exprimat).
• Tratament antibacterian:
• Ceftazidim (2,0) x 2 ori/zi sau
• Ceftriaxon (2,0) x 2 ori/zi + Ciprofloxacină (200 mg sau
400 mg dizolvate în 200 ml sol. Clorură de sodiu 0,9%).
• Imipenem + Cilastină (0,5 + 0,5 – soluţie pentru infuzii) x
4 ori/zi.
• Amikacină (0,25 – 10 ml x 3 ori/zi) + Amoxicilină + Acid
clavulanic (1000 mg + 200 mg) x 4 ori zi.
• Ceftazidim (2,0) x 2 ori/zi + Amikacină (0,25 – 10 ml x 3
ori/zi).
• Germenii bacterieni particulari
• Coci gram-pozitivi rezistenţi la Meticilină (Oxacilină): Vancomicină (infuzii
per 200 ml sol. Clorură de sodiu 0,9% cîte 0,5 – 1,0 x 2 ori/zi).
• Ps. aeruginosa: Cefipim (sol. i.v. pînă la 4 g/zi) sau Imipenem + Cilastină
(0,5 + 0,5 – soluţie pentru infuzii) x 4 ori/zi sau combinaţia Amikacină (0,25
– 10 ml x 3 ori/zi) + aminopeniciline protejate (ex., Amoxicilină + Acid
clavulanic, 500 mg + 100 mg sau 1000 mg + 200 mg) x 4 ori zi.
• Anaerobe: în asociere la regimul terapeutic Metronidazol (0,5 – 100 ml) x2/z
• PNC remisiune: antibioticoterapia profilactică
• Post-sau precoitală: Ciprofloxacină (250 mg sau 500 mg) – o dată sau
Sulfametoxazol + Trimetoprim (480 mg) – o dată.
• Antibioticoterapie profilactică îndelungată: Ciprofloxacină (250 mg
sau 500 mg) sau Sulfametoxazol + Trimetoprim (240 mg sau 480 mg)
– o dată pe zi.
• Acelaşi preparate pot fi utilizate în tratamentul bacteriuriei
asimptomatice.
• Obligatoriu se efectuează profilaxia infecţiei cu candide:
• Ketoconazol (200 mg) x 2 ori/zi sau Fluconazol (100 mg)/ o dată în 3 zile.
• Tratamentul analgezic in PNC: medicamentele
recomandate
• Sindromul algic uşor:
Nimesulidă: suspensie pentru administrare per os cîte
100 mg în plic x 3 ori/zi.
Paracetamol – 0,5 x 3-4 ori/zi.
• Sindromul algic moderat:
Ketorolac: inţial sol. 30 mg/1 ml pînă la 3 ori/zi, apoi
trecere la comprimate – cîte 10 mg x 2 ori/zi.
Diclofenac: inţial pulbere 75 mg/3 ml pînă la 3 ori/zi,
apoi trecere la comprimate – cîte 50 mg x 3 ori/zi.
Metamizol de Natriu: sol. 50%/2 ml pînă la 3-4 ori/zi.
• Sindromul algic pronunţat:
Tramadol: iniţial sol. 50 mg/1 ml pînă la 3 ori/zi, apoi
trecere la capsule – cîte 100 mg x 3 ori/zi.
• Tratamentul antispastic se recomandă în
cazuri de dureri colicative
• Durata recomandată de administrare ≤ 3 zile.
• Lipsa eficienţei la distanţă de 3 zile subînţelege
alt mecanism pentru sindromul algic.
• Drotaverină 1-2 compr. (0,04-0,08) x 3 ori/zi sau
Papaverină 1-2 compr. (0,02-0,04) x 3 ori/ zi
(sindrom algic nepronunţat).
• Lipsa efectului de la administrarea dozei unice
perorale fundamentează trecerea la formele
parenterale de preparate antispastice: sol.
Drotaverină 2%/2 ml, i.m. x 3-4 ori/zi sau sol.
Papaverină 2%/2 ml, i.m. x 3-4 ori/zi, sau sol.
Platifilină 0,2%/1 ml, s.c. x 3-4 ori/zi (sindrom
algic moderat sau pronunţat).
• Tratamentul antihipertensiv în PNC complicată cu
HTA: principiile de bază
• Alegerea preparatului antihipertensiv:
• Diuretice şi inhibitori ai enzimei de conversie a
angiotensinei reprezintă preparatele antihipertensive de
prima linie.
• Alte grupe de antihipertensive cu efecte nefroprotector
şi cardioprotector sunt blocanţii canalelor de calciu şi β-
adrenoblocanţii.
• Frecvent este solicitat tratamentul combinat (în HTA ≥
gr. II), cu asocierea preparatelor din diferite grupe
farmacologice.
• În criza hipertensivă se recomandă antihipertensivele de
scurtă durată, inclusiv formele injecţionale.
• Tratament antiagregant in PNC :
• In stationar
• Sol. Pentoxifilini 5% – 2 ml, i.v. în perfuzie, dizolvat în 200–500 ml
de sol. Clorură de sodiu 0,9% sau sol. Glucoză 5%.
Posedă efecte de detoxicare, de replenire volemică în caz de proces
infecţios sever, anti- TNF-α (antiinflamator şi antifibrotic).
• Durata tratamentului 5-7-10 zile sau mai multe zile în funcţie de
evoluţia PNC.
• În ambulatoriu:
• Pentoxifilină-retard, comprimate – cîte 400 mg se administrează cîte 1
tab./zi – 1 săptămînă, apoi 1 tab. (0,1) x 2 ori/zi încă 3 săptămîni.
• Dipiridamol, comprimate cîte 0,025 / 0,05 / 0,075, se administrează
cîte 1 tab. x 3ori/zi.
• Se administrează în cure îndelungate.
• Se recomandă combinare cu fitoterapia în cure lunare repetate, în
fiecare 3 luni.
• Fitoterapia
• Se administrează in cure indelungate.
• Se recomandă cure repetate cite o lună in fiecare 3
luni sau cite 10 zile in fiecare lună.
• Se recomandă schimbarea preparatului vegetal in
fiecare 10-14 zile.
• Se administrează cu scop profilactic la pacienţii
din grupurile de risc.
• Infuzia şi, mai rar, maceratul apos reprezintă
formele farmacologice principale;
• Preparatele vegetale posedă proprietăţile
antiinflamatoare, emoliente, spasmolitice,
diuretice, antibacteriene.
•
• Preparatele vegetale tabletate: Cyston,
Şililingtong,Canefron,Tunami etc.
• Preparatele vegetale combinate: ceai renal.
• Preparatele vegetale cu acţiune preponderent
antiinflamatorie: muguri de pin ,muguri de plop , frunze
şi rădăcini de nalbă mare , nalbă de grădină, frunze de
anghinare, frunze/ muguri de mesteacăn , coada
şoarecelui, pojarniţă, urzică.
• Acţiune bacteriostatică au: hreanul, călţunaşii , cimbrul
, răchitanul .
• Acţiune diuretică au: pirul medicinal, troscotul, frunzele
de frasin, florele de albăstrele, frunzele de urzică , coada
calului, mătasea de porumb.
• In PNC, in special in acutizare, nu se recomandă plantele
medicinale cu efect iritant asupra epiteliul sistemului
uropoietic: pseudofructe de ienupăr , frunzele de merişor ,
frunzele de afin
 Tratamentul chirugical in PNC
• Tratamentul chirurgical se efectuează în secţiile
specializate de urologie sub tratament cu antibiotice.
• Indicaţii pentru intervenţii chirurgicale în PNC în acutizare:
• Paranefrită.
• Pionefroză.
• Abces renal.
• Carbuncul renal.
• Indicaţii pentru tratamentul chirurgical în PNC în
remisiune:
• Corecţia malformaţiilor congenitale, ce dereglează
pasajul urinar.
• Corecţia dereglărilor postchirurgicale de tranzit urinar.