Centrul de excelenta in medicina si farmacie ,,Raisa Pacalo’’

INFECŢIILE
NOSOCOMIALE

Arsenii Mihai
 Ce este infecţia nosocomială?

• Este patologia infecţioasă câştigată de o

persoană în urma suportării sau acordării
asistenţei medicale, în cursul spitalizării sau în
condiţii de ambulator, patologie care nu era în
incubaţie sau manifestă în momentul
respectiv, precum şi infecţiile câştigate de
nou-născut în urma trecerii prin canalul
genital matern.
2
 Nu sunt considerate IN
• Infecţiile transmise transplacentar:
– rubeola, toxoplasmoza, sifilisul, infecţia cu virus
citomegalic, infecţia cu virus herpes simplex.
• Complicaţiile intrainfecţioase apărute pe parcursul
spitalizării:
– pneumonia variceloasă primară, encefalita rujeolică.
• Patologia care era în incubaţie în momentul
internării.
• Extinderea în timpul spitalizării a unei infecţii
prezente la internare.
3
 Entităţi clinico-epidemiologice

• infecţii urinare
• pneumonii
• infecţii de cateter
• infecţii postoperatorii
• septicemii
• infecţii posttransfuzionale

4
 Infecţii urinare nosocomiale
• sunt mai frecvente în: • Forme clinice de
– unităţi de terapie intensivă, manifestare:
urologie, neurologie. – uretrita
• factori de risc – cistita
– extrinseci: abordările – pielonefrita
instrumentare ale căilor • Complicaţii:
urinare (sondaje,
endoscopii) – bacteriemie cu şoc infecţios
– intrinseci: gen feminin, – septicemie
vârsta peste 50 ani, diabet – abces perirenal
zaharat, afecţiuni – prostatite, epididimite
neurologice etc.
5
 Pneumonia nosocomială
• frecvenţa:
– aprox. 20% din IN
– 30-60% a deceselor prin IN.
• factori de risc
– factori de gazdă: vârstă,
alcoolism, imunosupresia, boli
cronice pulmonare;
– condiţii ce favorizează
colonizarea orofaringiană:
tulburări de conştienţă,
traheostomia;
– ventilaţia asistată;
– perturbarea mecanicii
respiratorii;
6
 Infecţiile nosocomiale de cateter

 infecţii locale
 celulită
 tromboflebită
 infecţii generale
 septicemie
 bacteriemie
 endocardită

7
 IN postoperatorii
• Tipuri de infecţii
postoperatorii:
– superficiale
– profunde
– ale viscerelor sau
spaţiilor periviscerale
– la distanţă:
• pulmonare
• urinare
Sursa: CDC, MMWR - Recomendation and report, 2006.
• infecţii de cateter etc.
8
 Bacteriemii şi septicemii nosocomiale
• Categorii:
– Primară – în lipsa unui focar
– Secundară – consecinţa unei infecţii
• Etiologia:
– E. coli; Klebsiella pneumoniae; Stafilococcus
aureus; Enterococi; Candida spp.; Pseudomonas
aeruginosa; Enterobacter; Serratia
• Porţi de intrare:
– dispozitiv intravascular,
– cutanată, digestivă, pulmonară, urinară,
– plaga operatorie
9
 IN posttransfuzionale

• Etiologie
– Virusurile hepatitice B, D, C, A, TTV
– Retrovirusuri: HIV, HTLV
– Virusuri herpetice:
• CMV, Epstein-Barr;
• Parvovirus B 19
– Bacterii: Pseudomonas, E. coli, Stafilococcus epidermidis
– Spirochete
• Treponema pallidum, Borrelia burgdorferi
– Protozoare
• Plasmodium malariae, Toxoplasma gondii, Babesia
10
 IN la personalul medical
• accidente cu expunere la produse biologice şi
risc de transmitere a VHB, VHC sau HIV
– sânge, secreţii genitale, fluide biologice
– prin:
• accident transcutan
• contactul mucoaselor sau al tegumentelor care
prezintă leziuni
• contactul prelungit al tegumentului intact
• implicarea unei suprafeţe tegumentare întinse
11
 Epidemiologia IN
• Condiţionarea focarului epidemiologic
– factori etiologici (determinanţi, cauzali)
• agenţi infecţioşi
– factorii epidemiologici principali (primari, obligatorii)
• izvorul de infecţie, transmiterea agentului infecţios,
receptivitatea colectivă
– factorii epidemiologici secundari (de mediu)
• economico-sociali (naturali, biologici)
• Modul de manifestare al IN
• Prevenirea şi combaterea IN
12
 Etiologia
• Bacteriană:
– Escherichia coli – Moraxella
– Stafilococcus aureus, – Enterococ
coagulazo-negativ – Legionella
– Pseudomonas – Acinetobacter
– Klebsiella – Proteus
– Enterobacter – Listeria
– Serratia – Mycobacterium
tuberculosis şi
netuberculoase
13
 Etiologia
– virusul citomegalic,
• Virală: varicelo-zosterian, herpes
– virusul respirator simplex, virusul Epstein-
sinciţial Barr
– gripal – rujeolic
– paragripal – rubeolic
– adenovirusuri – virusul urlian
– rotavirusuri – parvovirusul uman B 19
– enterovirusuri – virusul imundeficienţei
umane
– virusurile hepatitei B, C
14
 Etiologia
• Fungică:
– Cryptococcus neoformans
– Aspergillus
– Candida spp.
– Fusarium
– Pneumocystis carinii
• Parazitară:
– Cryptosporidium spp.
– Giardia intestinalis
15
 Factorii epidemiologici primari

Organism
Izvor de
receptiv
infecţie Mod de transmitere
cale de poarta de
eliminare intrare

agent
infecţios

16
 Izvorul de infecţie

• izvorul de infecţie al IN poate să fie:

– endogen - germeni aparţin florei bolnavilor
• cutanată, respiratorie, intestinală etc.
– exogen - microorganism din mediul de spital
• personalul de îngrijire, studenţi, vizitatori, de la un alt
pacient.
• sursa de infecţie – bolnavi, purtători de germeni.
• clasificarea IN: endogene şi exogene.

17
Alte rezervoare posibile de infecţie
– apă:
• P.aeruginosa, Serratia marcescens, Clostridium difficile,
Acinetobacter baumani, Legionella spp.
– aer:
• consecinţa prezenţei umane
• provenienţă cutanată sau rinofaringiană
– medicamente contaminate
– materiale medicale
– lenjerie
– deşeuri

18
 Transmiterea
• factori sau căi de transmitere:
• mâna murdară - personal medical, pacienţi
• acte invazive - 45% din IN
• aer
• alimente, apă
• medicamente
• produse biologice
• obiecte - mobilier, veselă etc.
• vectori mecanici - gândacii de bucătărie
19
 Mecanisme de transmitere a IN

• regrupate corespunzător măsurilor care pot

să întrerupă eficient transmiterea:
– transmiterea prin contact
– picături de secreţii
– aerogenă

20
 Transmitere prin contact
• cea mai frecventă transmitere nosocomială
• tipuri:
– contact direct
• cu suprafaţa corporală a pacientului şi realizarea transferului
de microorganisme
• atingerea pacientului prin palpare, percuţie etc.
– contact indirect
• interpunerea diferitelor obiecte între sursa de contaminare şi
persoana susceptibilă
• atingerea obiectelor contaminate – ace, seringi, mănuşi etc.
21
Transmiterea prin picături de secreţii
• picăturile de secreţii din căile respiratorii superioare
• sunt proiectate la nivelul mucoasei conjunctivale, nazale sau
bucale a persoanei receptive consecinţa
– tusei, strănutului, vorbirii
– aspirarea secreţiilor, bronhoscopie

• particulele
– conţin microorganisme
– au diametru peste 5μm
– nu rămân în suspensie

• distanţa necesară sursă-receptiv pentru realizarea

transmiterii: 80 – 100 cm.
22
 Transmiterea aerogenă
• se realizează prin
• picături nucleosoli – diametru sub 5 μm - rămân
suspendate în aer perioade lungi de timp
• particule de praf care conţin agenţi infecţioşi
• particulele sunt
– împrăştiate prin curenţi de aer
– inhalate de persoane receptive aflate în aceeaşi
încăpere sau la distanţă de pacientul sursă

23
Modul de manifestare al IN

• Sporadic
• Endemic
• Epidemic

24
 Prevenirea IN
• Supravegherea epidemiologică:
– indicatori de frecvenţă, măsurarea riscului pentru infecţii
– depistarea precoce a epidemiilor
– sistem de alertă integrat în sistemul de supraveghere (circulaţia
tulpinilor bacteriene) pentru controlul epidemiilor de IN
– supravegherea prescrierii de antibiotice - rezistenţele dezvoltate
• Igiena mediului de spital:
– dezinfecţia zilnică, periodică
– asigurarea sterilităţii
– circuite funcţionale
– igiena alimentaţiei, aer
• Măsurile de precauţii standard, precauţiile adiţionale
(transmiterea prin contact, picături de secreţii,
transmiterea aerogenă, izolarea strictă şi de protecţie).
25
 Combaterea IN
• diagnosticarea cazului cu IN
• izolarea în secţie
• declararea nominală
• ancheta epidemiologică

26
 bibliografie
• https://onlineradiobox.com/md/radiokiss/?cs
=md.radiokiss&played=1&lang=ro
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Infec%C8%9B
ie_nosocomial%C4%83
• https://diviziapentrumedici.ro/utile/infectiile
-intraspitalicesti-raman-de-actualitate/

27