Sunteți pe pagina 1din 8

,,Dincolo de

principiul plăcerii’’

Sigmund Freud
În opera ,,Dincolo de principiul plăcerii’’ S.Freud expune cea dea
doua și ultima teorie despre instincte.

• Cîteva prejudecăți despre Freud


* • Notă asupra traducerii

• Dincolo de principiul plăcerii – VII capitole


* • Eul și Sinele- V capitole

• Psihologia mulțimii și analiza eului-XII


* capitole
Principiul placerii –
neplăcerii se spune că
guvernează funcționarea
mintală, având ca scop
evitarea neplăcerii și
procurarea plăcerii. Acest
principiu a fost preluat de
Sigmund Freud de la
Gustav Fechner.

Se pare că tocmai prin acest instinct de a realiza plăcerea se


ajunge la un nivel scăzut de tensiune, înlocuindu-se neplăcerea
prin plăcere.
În acest eseu S.Freud
cercetează în primul rînd
ceea ce se află dincolo de
principiul plăcerii, adică
fenomenele exterioare
domeniului sexualității.

În același eseu, spre


deosebire de scrierile din
tinerețe, Freud acordă o
mare atenție agresivității și
distructivității umane.
La baza activității lui
S.Freud stă atingerea
unui obiectiv înalt, și
anume dezlegarea
‘’enigmei vieții’’ prin
descrierea celor două
forțe instinctuale
fundamentale-Eros și
Thanatos.
Așadar, sinele, eul și
supraeul devin, după 1920,
cum demonstrează studiul
Eul și sinele, elementele
structurale ale psihicului.

Cititorii care vor parcurge


Eul și Sinele se vor putea
convinge că încă la Freud
psihanaliza se detașase de
supraevaluarea teoretică a
inconștientului., evoluînd
spre o psihologie holistă.
Psihologia În raporturile pe care le stabilește individul
mulțimii față de părinți, frați, persoană iubită, învățător
și analiza individul este influențat doar de una sau
eului ! cîteva persoane, și anume de cele care au
dobândit pentru el o mai mare importanță.

Așadar psihologia mulțimii


cercetează individul ca membru al
unui popor, clase, instituții – la un
moment dat, în vederea unui
anumit scop.

S-ar putea să vă placă și