Sigmund Freud În opera ,,Dincolo de principiul plăcerii’’ S.Freud expune cea dea doua și ultima teorie despre instincte.
• Cîteva prejudecăți despre Freud
* • Notă asupra traducerii
• Dincolo de principiul plăcerii – VII capitole
* • Eul și Sinele- V capitole
• Psihologia mulțimii și analiza eului-XII
* capitole Principiul placerii – neplăcerii se spune că guvernează funcționarea mintală, având ca scop evitarea neplăcerii și procurarea plăcerii. Acest principiu a fost preluat de Sigmund Freud de la Gustav Fechner.
Se pare că tocmai prin acest instinct de a realiza plăcerea se
ajunge la un nivel scăzut de tensiune, înlocuindu-se neplăcerea prin plăcere. În acest eseu S.Freud cercetează în primul rînd ceea ce se află dincolo de principiul plăcerii, adică fenomenele exterioare domeniului sexualității.
În același eseu, spre
deosebire de scrierile din tinerețe, Freud acordă o mare atenție agresivității și distructivității umane. La baza activității lui S.Freud stă atingerea unui obiectiv înalt, și anume dezlegarea ‘’enigmei vieții’’ prin descrierea celor două forțe instinctuale fundamentale-Eros și Thanatos. Așadar, sinele, eul și supraeul devin, după 1920, cum demonstrează studiul Eul și sinele, elementele structurale ale psihicului.
Cititorii care vor parcurge
Eul și Sinele se vor putea convinge că încă la Freud psihanaliza se detașase de supraevaluarea teoretică a inconștientului., evoluînd spre o psihologie holistă. Psihologia În raporturile pe care le stabilește individul mulțimii față de părinți, frați, persoană iubită, învățător și analiza individul este influențat doar de una sau eului ! cîteva persoane, și anume de cele care au dobândit pentru el o mai mare importanță.
Așadar psihologia mulțimii
cercetează individul ca membru al unui popor, clase, instituții – la un moment dat, în vederea unui anumit scop.