Evaluarea aparatului

cardiorespirator

Grupa M1422
Vîntu Ana
 Evaluarea sistemului cardiovascular

• Clinic (intoleranță la efort, oboseală, dispneea)

• Funcțională (EKG,eco-cardio)
• Biochimică(lipide, glucoză, proteinene cardiace, couagulare etc.)
• Evidențiere factorilor de risc cardiac (modificabili/ nemodificabili
)
• Testări scale specifice: Borg,testul de efort cu determinarea
consumului de oxigen, chestionare depresie/anxietate, calitatea
vieții etc.
 Testarea cardiopulmonara

• Testul de efort cardiopulmonar(CPET) =testul de efort cu

determinarea consumului maxim de oxigen (MVO2) în timpul
efortului fizic.
• explorare funcției respiratorii, cardiovasculare și musculare
periferice.
• examinare gold standard în evaluarea capacității
funcționale.
 Clasificarea testelor de efort
• Teste cu efort submaximal standartizat, cu intesitate constanta-testul Master
• Teste cu efort submaximal, cu intesitate progresiva- pe covor rulant sau cicloergometru

Determinarea
• Frecventei cardiace si tensiunii arteriale
in clinostatism
in ortostatism
in timpul efortului fizic
dupa terminarea lui
• Inregistrarea electrocardiogramei
in repaus
in timpul efortului

Scopul testului de efort este:

• Stabilirea capacitatii de efort(deficitul aerobic functional-DAF, clasa NYHA)
• Stabilirea pragului anginos (deficitul aerobic miocardic- DAM)
 Kattus- concepe o scala in patru trepte de evaluare subiectiva a
durerii :
 treapta 1 – durere abia perceptibila
 treapta 2 – durere persistenta
 treapta 3 – durere intensa la care bolnavul obisnuieste sa-si
intrerupa activitatea
 treapta 4 – durere intolerabila

Borg- concepe o scala ce se refera la perceperea subiectiva a greutatii

efortului. Aceasta scala are 20 de trepte, permitand aprecierea efortului
astfel:
 treptele 7-8 – efort foarte foarte usor
 treapta 9 – efort foarte usor
 treptele 10-12 - efort destul de usor
 treptele 13-14 – efort oarecum greu
 treptele 15-16 – efort greu
 treptele 17-18 - efort foarte greu
 treptele 19-20 – efort epuizant.
Indicatii pentru testarea cardiopulmonara

• Evaluarea dispneei
• Detectarea bronhoconstricției induse de efort
• Detectarea desaturației exerciționale
• Evaluarea răspunsul la effort fizic
• Prognosticarea speranței de viață
• Determinarea dizabilității
• Evaluarea fitnessului
• Diagnostic
• Evaluarea răspunsul la terapie
 Contraindicatiile testarii la efort

• Infarctul miocardic acut

• Angor pectoral instabil
• Insuficienţă cardiacă congestivă necontrolată
• Pericarditele active sau miocarditele
• Tromboflebitele sau trombi intracardiaci cunoscuţi
• Stenoza aortică moderată sau severă
• Disritmii necontrolate
• Anevrism ventricular important
• Boli acute sistemice sau stări febrile
• Tensiune arterială în repaus: > 120 mmHg diastolică sau> 200 mmHg
sistolică.
Indicii de finisare imediata a testului la efort

• Discomfort toracic (durere anginoasă).

• Ameteală.
• Oboseală.
• Dispnee severă.
• Deprimarea (subdenivilare) ST depăşind 0.2 mV (2mm).
• Scăderea TAS cu mai mult de 10 mmHg.
• Tahiaritmia ventriculară.
• Dorinta pacientului.
 Efortul fizic corespunzator

• nu provoaca dureri precordiale;

• nu provoaca dispneea;
• frecvenţa cardiacă post-efort nu depăşeşte o creştere de 30
bătăi/minut peste ritmul de repaus sau până la un maxim 120
pe minut (în primele 6-8 săptămâni de la infarct);
• tensiunea arterială sistolica nu creşte cu mai multde20
mmHg;iar cea diastocila cu mai mult de 5mmHg; post efort.
• nu provoaca tulburări de ritm.
NB! FCC max. admisibila = 220 –virsta persoanei.
 Testul de mers 6 min (6MWT)

Obiectiv,simplu, reproductibil, cu costuri reduse, bine tolerat,

adaptabil (comorbidități)
• Reflectă capacitatea functională pentru eforturile de tip
submaximal din viața de zi cu zi.
• Cea mai mare distanță parcursă în 6 minute
• După un program de reabilitare se obtine o ameliorare medie
de 15-25% a distantei parcurse.
 Capacitatea functionala
Capacitatea de efort sau gradul de economie a activitatii
cordului se apreciaza pe baza lucrului mecanic pe care
musculatura scheletica il poate executa la o anumita frecventa
cardiaca.

Capacitate functionala a cordului poate fi exprimata in METS

1 METs corespunde unui consum de O2 de 3,5-4 ml
O2/kg/min sau 1,2 cal/min, reprezentand energia necesara
acoperirii nevoilor organismului in conditii bazale, de repaus.
 Dupa clasificarea functionala elaborata de Societatea de Cardiologie din New
York (New York Heart Association – NYHA) bolnavii cu afectiuni cardiace se
clasifica in urmatoarele patru grupe
 NYHA I ≥ 7 METs: cardiaci fara limitarea capacitatii obisnuite de efort.
Ei pot executa fara disconfort eforturi prelungite cu consum de energie pana la
5 calorii/min sau eforturi intermitente cu o cheltuiala de energie pana la 6,6
calorii/min
 NYHA II – 5-7 METs: cardiaci cu limitarea usoara a capacitatii de
efort, care prezinta simptome patologice la eforturi moderate, putand sa
execute eforturi prelungite cu cheltuiala de energie de cel mult 2,5 calorii/min
sau eforturi intermitente cu o cheltuiala de energie de pana la 4 calorii/min.
 NYHA III – 3-5 METs: cardiaci cu limitarea mare a capacitatii de efort,
care sufera chiar si la micile eforturi ale vietii curente. Ei pot executa doar
eforturi cu cheltuiala de energie de 2 calorii/min sau eforturi scurte cu
cheltuiala de energie de 2,7 calorii/min
 NYHA VI ≤ 2 METs: cardiaci care nu pot executa nici cele mai mici
eforturi fara disconfort.
REABILITAREA RESPIRATORIE/ PULMONARĂ (R
EVALUARE

• Anamneza și examen fizic obiectiv

• Bilanţul morfologic al coloanei vertebrale şi toracelui
• Teste diagnostice instrumentale
• Teste clinice specifice
• Evaluarea capacității de efort
• Evaluarea statusului nutrițional
• Evaluarea psihosocială
 Aprecierea gradului de dispnee

• gradul 1: dispneea apare la urcatul pantelor şi scărilor (dupa 15-20

trepte);
• gradul 2: dispneea apare şi la mersul pe teren plat în ritmul impus
de o persoană sănătoasă;
• gradul 3: dispneea apare şi la mersul pe teren plat în ritm propriu;
• gradul 4: dispneea apare şi la activităţi uzuale: îmbrăcat, spălat,
vorbit, etc;
• gradul5: dispneea este prezentă în repaus.
 Teste respiratorii clinice
➢Testul conversaţiei şi al cititului –in timpul conversatiei cu bolnavul se observa modul
in care acesta respira , daca se instaleaza dispneea , cianoza , se observa respiratia
pacientului punindu-l sa citeasca cu glas tare un text , acest test permite o apreciere
asupra capacitatii respiratorii
➢Testul televizorului – observarea pacientului in timp ce urmareste un program la
televizor , atentia este complet deviata de la propria respiratie se poate constata respiratia
de repaus .
➢Testul chibritului (Snider)- Trebuie să aprinzi un băţ de chibrit şi să îl ţii la aproximativ
15-20 cm distanţă faţă de gura ta. După care poţi începe să sufli cât de tare poţi. Daca
flacăra nu s-a stins, înseamnă că plămânii tăi nu sunt în cea mai bună formă
➢Testul lumînării- pacientul tine la o distanta oarecare de cavitatea bucala o luminare
aprinsa in care sulfa ,cu cit distanta la care tine luminarea este mai mica cu atit capacitatea
respiratorie este mai scazuta
➢Testul apneei – pacientul executa o apnee cit mai lunga dupa un inspir maxim ,
considerindu-se ca durata apneei va fi cu atit mai scurta cu cit disfunctia respiratorie este
mai severa
 Teste instrumentale:
• spirografia
• Pneumotahografia
• Determinarea pO2, pCO2
• pletismografia
• radiografia, CT, RMN
• Scintigrafia pulmonara
• Probe farmacodinamice respiratorii