Sunteți pe pagina 1din 13

ApariȚia Sistemului Economic.

SistemuL economic al PLCL

Muduc Ana
Gr. MAP-181m
Originea economiei ca știință își are rădăcinile în gandirea filosofilor greci
Aristotel și Platon. Aceștia se refereau în primul rând la economia casnică și la
schimburile simple;
Aristotel în lucrarile sale: “Politica” și “Etica nicomahică” considera că există
anumite modalități naturale si antinaturale de obținere a bogăției.
• Economia a cunoscut câteva faze
succesive:
• Economia antică: aceasta se baza
pe o agricultură de subzistență.
• Revoluția industrială, care a
micșorat rolul agriculturii de
subzistență, schimbând agricultura
în ultimele trei secole într-una
bazată pe monoculturi și
agricultură extensivă. Creșterea
economică a avut loc cu precădere
în minerit, construcții și industria
manufacturieră.
• În economia modernă a societății
de consum un rol tot mai
important îl joacă serviciile,
finanțele și tehnologia.
Revoluția industrială a fost un proces tehnic complex prin care munca manuală a fost
înlocuită cu mașinismul. În acest proces mecanizat muncitorului îi revine rolul de
supraveghere, reglare și alimentare a mașinii și control al calității.
Revoluția industrială a avut ca efect creșterea producției, dezvoltarea orașelor și a
științei.
Primul domeniu în care a fost utilizată mașina cu abur a fost industria textilă.
Principalele invenții

• 1814- locomotiva-George Stephenson


• 1816-fotografia-Nicéphore Niépce
• 1840-telegraful prin fir-Samuel Morse
• 1856-convertizorul pentru producerea oțelului-Henry Bessemer
• 1863-pasteurizarea alimentelor-Louis Pasteur
• 1866-dinamul-Ernst von Siemens
• 1867-dinamita-Alfred Nobel
• 1876-telefonul-Alexander Graham Bell
• 1876-bicicleta-H.G. Lawson
• 1877-fonograful-Thomas Edison
• 1879-becul-Thomas Edison
• 1885-automobilul-Gottlieb Daimler și Karl Benz
• 1895-cinematograful-Frații Lumiere
• 1895-telegraful fără fir-Guglielmo Marconi
• 1869-Deschiderea Canalului Suez
• 1914-Deschiderea Canalului Panama
În economia modernă există trei sectoare principale de activitate:
1. Sectorul primar, agricultura, implică extragerea și producerea de materii
prime cum ar fi cărbunele, lemnul, fierul etc.
2. Sectorul secundar, industria, implică transformarea materiilor prime în bunuri.
3. Sectorul terțiar, servicii, implică prestarea de servicii pentru consumatori sau
companii, de exemplu baby-sitting, cinematografele etc.
Dezvoltarea civilizaţiei umane, in plan istoric, este
caracterizata după mai multe sisteme economice.

• Sistemul economic al pietii libere si concurentei libere - perioada de funcționare de


la inceputul relațiilor economic, s-a evidențiat mai ales in prima etapa de apariție si
stabilizare a capitalismului.
• Economia de piață liberă se referă la un sistem economic capitalist unde prețurile
pentru bunuri și servicii sunt stabilite în mod liber de către cerere și ofertă și unde
prețurile sunt lăsate să ajungă la punctul lor de echilibru, fără intervenția politică a
guvernului. Acest sistem economic sprijină piețele extrem de competitive și dreptul
de proprietate privată asupra întreprinderilor productive. Laissez-faire (din fr. "lăsat
liber") este o formă mult mai extinsă de economie de piață liberă, în care rolul
statului se limitează doar la protejarea drepturilor de proprietate.

• Piața, prin sistemul liberei concurențe, “permite obținerea unei repartiții a
resurselor ale căror grad de eficiență este echivalent cu aceea a unui dictator
care are acces la toate datele economice și sociale”.
• Economia de piață, în concepția lui Fr.Von Hayek este “o economie a
informațiilor, a transmiterii și prelucrării lor rapide în vederea obținerii unor
decizii prompte și oportune.
• Concurența liberă cunoaște două valențe, având și putere de recompensare
dar și forță penalizatoare. Atunci când un agent economic își depășește
competitorii, beneficiile obținute vor fi cea mai dulce recompensă, însă
acest joc presupune și un pierzător. Pentru acesta din urmă, concurența va
însemna faliment.
• Deci, prin lansarea liberă pe piață, fiecare insale.divid își poate găsi locul
"meritat", în funcție de eforturile și activitățile.
CONCLUZIE
• Vedem, în societatea de astăzi, multe cazuri de oameni "nepotriviți" pentru funcții și
atribuții cheie, mai ales în sectorul economic. Atribuirea responsabilităților pe criterii
diferite de cele ale performanței și merituozității conduce la destabilizare și la decizii
economice nefericite. Într-o viziune a unei piețe libere, aceste scenarii nu mai pot deveni
realitate și asta pentru că în condițiile acestea, fiecare va primi înapoi doar un anumit
procent, rod al muncii sale. Ineficiența este pedepsită înainte de a ajunge în vârf, iar
incompetența dispare din primele încercări de manifestare.
• Mai mult de atât, apariția pieței libere conduce la o diviziune a muncii în societate.
Colaborarea și comunicarea dintre agenții economici vor conduce la diversificarea
activităților, la crearea de noi servicii și produse. În relație cu plierea pe un avantaj
competitiv, fiecare agent economic se va specializa pe domeniul pe care îl stăpânește cel
mai bine, crescând astfel atât calitatea produselor, cât și nivelul de satisfacție al
consumatorilor. Repartizarea agenților se va realiza în spiritul mâinii invizibile smithiene,
după criteriile muncii eficiente.
• În concluzie, avansul întregii lumi, indiferent de formula în care a avut loc în planuri
diferite, se datorează deschiderii lumii economice. Economia de piață liberă, chiar dacă
nu este perfectă, pare cea mai bună variantă, până în prezent, de obținere a progresului.
Tot ce ne rămâne de făcut, chiar și în condițiile apăsătoare ale unui mediu internațional
instabil este să avem încrederea în manifestarea cu adevărat liberă a pârghiilor pieței.