 Purtatori chimici ai informatiei genetice

celulare

transmit informaţia conţin informaţie

ereditară de la o pentru producerea de
generaţie la alta proteine specifice
două categorii majore de acizi nucleici :

 acid deoxiribonucleic (pe scurt, ADN)

 acid ribonucleic (pe scurt, ARN).

monomerii ADN - dezoxiribonucleotide

monomerii ARN - ribonucleotide.
Baza azotata + zahar(pentoza)+ radical fosfat

O molecula de acid nucleic este formată din

unităţi de bază, numite nucleotide, legate
între ele prin legături chimice de tip covalent
(legături fosfodiesterice).
Fiecare nucleotida este alcătuită din 3
categorii de molecule legate între ele

1. bază azotată
NUCLEOZID
2. pentoză (zahar) NUCLEOTID
3. un rest de radical fosforic
5 baze azotate: A, T, C, G, U
Adenină, Timină, Citozină, Guanină, Uracil

Atât în structura ADN, cât şi în ARN, există

cate 4 tipuri majore de baze azotate:

 adenină, timină, citozină, guanină - în ADN

 adenină, uracil, citozină, guanină - în ARN
PURINICE prezente atat in ADN cat si ARN

1. Adenina
2. Guanina

PIRIMIDINICE

1. Citozina (ADN si ARN)

2. Timina (ADN)
3. Uracilul (ARN)

7
Pentoza
Nucleozida
Baza NH2
Azotata N
Legatura N

GLICOZIDICA N1 HO
O
N N
de la Baza Azotata
si C1 de la Pentoza OH OH
8
 Structura primara
Nucleotidele se leagă între ele prin legături
fosfodiesterice ce se formează între o pentoză a unui
nucleotid şi radicalul fosforic al nucleotidului următor.
Asemenea lanţuri de nucleotide poartă numele de catene
polinucleotidice şi reprezintă structura primară a unui
acid nucleic. Astfel de molecule sunt, deci, monocatenare
(prescurtat m.c.)
 Aciziinucleici au structura primara constituita
dintr-o secventa (catena) de baze si o
directionalitate ce prezinta o extremitate 5'
libera la un capat si una 3' libera la celalalt
capat.

 Prin conventie secventele de acizi nucleici sunt

scrise pornind de la extremitatea 5' si
terminand cu extremitatea 3'. Conform acestei
conventii legaturile fosfodiesterice pleaca de
la 3' al 5'
10
 Se descrie notand ordinea bazelor
azotate pornind de la extremitatea 5’
pana la 3’

Adenozina Timina Citozina

(Baza Azotata) (Baza Azotata) (Baza
Azotata)

Fosfato Zucchero Fosfato Zucchero Fosfato Zucchero Fosfato

-A-T-C-
11
Majoritateta moleculelor de ADN sunt
alcătuite din două catene polinucleotidice,
având astfel şi o structură secundară.
Asemenea molecule sunt dublucatenare
(prescurtat d.c.).
Nu este cazuala ci datorata unor
legaturi de hidrogen care se formeaza
intre bazele azotate ale catenei de ADN

Bazele azotate care se imperecheaza

sunt complementare:o baza purinica va
corespunde intotdeauna unei baze
pirimidinice
1
A se leaga la T prin 2 legaturi de hidrogen
 G se leaga la C prin 3 legaturi de H
 Datorită formei spaţiale a
nucleotidelor cele 2 catene
polinucleotidice dintr-o moleculă
d.c. se dispun spaţial una faţă de
cealaltă într-o formă de elice
(dublu helix), învârtindu-se una în
jurul celeilalte şi amândouă în jurul
unui ax central. Această dispunere
formează structura terţiară a unei
molecule de acid nucleic d.c. În
arhitectura unei asemenea
molecule, la exterior se găsec cele
2 schelete glucido-fosforice ale
catenelor, iar spre interior sunt
bazele azotate.

15
Structura tertiara a ADN este complexa
Moleculele de ADN se găsesc în celule într-o
stare de suprarăsucire a dublului helix.
imagini microscopice de ADN circular

16
Moleculele de ADN d.c. pot fi:
liniare si circulare

ADN d.c. linear - cromozomii la

organismele eucariote, dar şi o serie de
plasmide

ADN d.c. circular - cromozomul bacterian,

precum şi o serie de plasmide bacteriene
 Formarea unor molecule de acizi nucleici
dublucatenare respectă o serie de legi
chimice, ce poartă numele cercetătorului
care le-a descris prima oară – Chargaff
1. cele 2 catene polinucleotidice sunt
complementare una faţă de cealaltă
Aceasta înseamnă că unei adenine de pe una din catene îi
corespunde o timină pe cealaltă catenă, de care se leagă prin 2
legături de hidrogen (A = T); se spune, deci, că adenina este
complementară cu timina. În mod similar, guanina este
complementară cu citozina, de care se leagă prin 3 legături de
hidrogen (G ≡ C). Se deduce că legăturile de hidrogen permise sunt:
A = T şi G ≡ C În moleculele de acizi nucleici dublucatenare dar
formate dintr-o catenă ADN şi o catenă ARN (asemenea molecule
hibrid se formează de obicei în procesul de transcriere genetică),
adeninelor din catena ADN le corespund în catena ARN molecule de
uracil. Şi în acest caz se fromează tot 2 legături de hidrogen: A = U.
2. într-o moleculă de acid nucleic d.c.
purinele sunt în raport echimolar cu
pirimidinele

Este o consecinţă a primei legi. Astfel, dacă oricărei A de pe una din

catene îi corespunde o T pe cealaltă catenă şi oricărei G îi corespunde
o C, atunci numărul moleculelor de adenină este egal cu numărul
celor de timină, adică A = T şi, respectiv, G = C De aici, prin adunarea
celor două ecuaţii, se deduce: A + G = T + C Deci, numărul purinelor
dintr-o moleculă de acid nucleic d.c. este egal cu numărul
pirimidinelor. Altfel spus, cele două tipuri de molecule se află în
raport echimolar.
3. cele două catene polinucleotidice dintr-
o moleculă de acid nucleic d.c. sunt
antiparalele
O catenă polinucleotidică are două capete: la un capăt se află
carbonul din poziţia 5’ (C5’) al unei pentoze, iar la celălalt capăt
se află carbonul din poziţia 3’ (C3’) al unei alte pentoze. În
interiorul unei celule o asemenea catenă polinucleotidică este
sintetizată chiar în această direcţie: 5’ → 3’. Cele 2 catene
polinucleotidice ale unei molecule d.c. sunt în orientări inverse
una faţă de cealaltă: capul 5’ al fiecăreia corespunde cu capul 3’ al
celeilalte. Cele 2 catene sunt antiparalele.
Rezultatul este o lunga molecula de ADN

22
Pastreaza si transmite informatia genetica de la
AND parental la celulele fiice rezultate in urma
diviziunii celulare
Replicarea AND este semiconservativa, fiecare
molecula fiica pastreaza una dintre catenele
parentale ce se imperecheaza cu o catena nou
sintetizata
Bazele azotate
din caten nou
sintetizata sunt
complementare
la cele din catena
parentala
deoarece aceasta
din urma a fost
utilizata drept
matrita
• Acuratete, strictete

• Eroare in procesul de replicare

MUTATIE
Din punct de vedere chimic, există trei
diferenţe majore între acizii ribonucleici şi
ADN:
 - zaharul din ARN (riboza) conţine o
grupare hidroxil în plus faţă de deoxiriboză
(prezentă în ADN);
 - uracil in loc de timina;
 - moleculele de ARN sunt formate dintr-o
singură catenă polinucleotidică, spre
deosebire de majoritatea moleculelor de
ADN, care sunt dublu-catenare;
ARN ARN este constituit dintr-un
singur filament
4 tipuri de baze azotate
• Adenina
• Citozina
• Guanina
• Uracil
Riboza ca zahar

27
 Pe de o parte, acizii ribonucleici reprezintă
materialul genetic al anumitor tipuri de virusuri
(numite virusuri ARN).

 Pe de altă parte, în celule, moleculele de ARN

îndeplinesc diverse funcţii metabolice, dintre
care cele mai importante sunt legate de
traducerea informaţiei genetice din secvenţă de
nucleotide în secvenţă de aminoacizi, adică în
sinteza de proteine.
ARN exista sub 3 forme majore, sintetizate in maniera
specifica pe o matrita de ADN prin procesul de
TRANSCRIERE:
ARNt (transfer)
ARNr (ribozomal)
ARNm (mesager)

29
ARN mesager (ARNm)
- mesagerul prin care informatia genetica
continuta in ADN este transferata la ribozomi
(sediul sintezei proteinelor)
ARN de transport (ARNt)
- format din 73-90 nucleotide
- rol in sinteza de proteine.
- Leaga aminoacizii si ii transporta la
ribozomi
ARN Ribozomal (ARNr)
prezent in ribozomi - organite celulare
implicate in sinteza proteica si consta din
doua subunitati (una mica si una mare), unde
ARNr este parte integranta
O gena: acea parte dintr-o molecula de
AND care contine infomatia necesara
pentru sinteza unei catene polipeptidice

O proteina poate fi formata din:

1). o singura catena polipeptidica (mioglobina)

2). mai multe catene (hemoglobina din 4

catene/subunitati), cand mai multe gene participa
la sinteza unei proteine
 Utilizeaza  Pentru ca ARNm
informatia provine de la AND
continuta de informatia pentru
ARNm ca ghid protein in
pentru sinteza definitive provine
proteinelor de la ADN
 Alfabetul nostru 21 litere –
cuvinte, fraze
 ARNm este un
mesaj scris folosind
 Traduce informatia
un alfabet din 4
litere A, G, C, U scrisa cu 4 litere
 O proteina este (baze azotate) – in
constituita utilizand informative scrisa
combinatii diverse cu un alfabet de 20
a 20 de AA (20 de litere (AA)
litere de alfabet)
Moleculele de ARN au un rol central în
exprimarea genelor.
Iniţial, aceste molecule au fost descrise ca
intermediar în sinteza proteică;
ulterior însă, s-a constatat că există multe clase
de ARN ce îndeplinesc roluri complexe în
diverse etape ale exprimării genelor
Ribonucleotidele, pe langa functia de
component de baza ale ARN, prezinta si alte
functii specifice:

Reprezinta o sursa de energie chimica necesara

pentru reactii termodinamice
 Inunele cai metabolice sunt utilizate alte
nucleotide trifosfat:
 GTP – sinteza proteica, translatie
 UTP – biosinteza glicogenului
Nucleotidele adeninice legate la vitamine -
structura unor factori coenzimatici:

 Coenzima A (CoA-SH) SH- gruparea tiolica

functionala derivate de la Cisteina
 NAD(P) – contine niacina, vit PP sau vit B3
 FAD – derivate de la riboflavin sau vit B2

NADP, FAD – reactii de oxidoreducere

CoA-SH – in metabolismul lipidelor
 Unele nucleotide sunt molecule
regulatorii (mesageri secundari) ce
permit unui semnal extern celulei sa fie
transferat la interiorul celulei, inducand
un raspuns biologic
 Cel mai comun este AMPc (edenozin
monofosfatul ciclic)
 Mecanismul de replicare al ADN
- un filament de ADN
- o enzima - DNA polimeraza, in gradul de a adauga, pe rand, cate un
nucleotid alungind o catena polinucleotidica si utilizand filamentul
existent ca matrita

Nucleotidele sunt mereu

adaugate la extremitatea
3’, cea in care ultima
dezoxiriboza a
filamentului de ADN
prezinta o grupare –OH
libera

40
 La duplicazione del DNA è l'evento portante della duplicazione cromosomica. Essa inizia a
partire da una specifica sequenza nucleotidica, detta punto di origine della duplicazione. In
tale punto sono presenti particolari enzimi endonucleari (endonucleasi), che spezzano i
legami ad idrogeno tra le basi azotate complementari, aprendo così la doppia elica. I due
filamenti si separano e ciascuno di essi funziona da stampo per la selezione di nucleotidi
liberi e la costruzione del filamento complementare, pertanto la duplicazione del DNA è
detta semiconservativa. La duplicazione procede in entrambe le direzioni, per mezzo delle
due forcelle di duplicazione che si spostano nei due versi opposti. L'effettiva sintesi dei nuovi
filamenti, antiparalleli a quelli della molecola originaria, è catalizzata da un gruppo di enzimi
noti come DNA-polimerasi. Questi lavorano in un verso soltanto, cosicchè uno dei due nuovi
filamenti cresce molto rapidamente ed in maniera continua, mentre l'altro, grazie a particolari
siti di innesco (RNAprimer) che inducono un'inversione del senso di marcia delle DNA-
polimerasi, viene costruito in brevi segmenti consecutivi (segmenti di Okazaki) che devono
poi essere saldati fra loro da un altro enzima, chiamato DNA-ligasi.
 Durante la duplicazione del DNA avviene l'azione PROOFREADING (correzione della lettura),
operata dalle stesse DNA-polimerasi che rimuovono i nucleotidi che non si sono appaiati
nella maniera dovuta a quelli del filamento stampo.

41
 Meccanismi di riparazione del DNA
La DNA polimerasi compie diversi errori durante la replicazione
scambiando una base con un’altra. Se non venissero corretti ad ogni
replicazione alcune centinaia di geni verrebbero modificati.

Esiste un altro enzima la DNA polimerasi I (la precedente si chiama

DNA polimerasi III ed è leggermente diversa) in grado di fungere da
correttore di bozze, ripassando i filamenti e correggendo tutti gli errori
tipografici

Il meccanismo di riparazione è in grado di distinguere quale dei due

filamenti della doppia elica è quello neo-sintetizzato e quindi, in caso di
incongruenza tra le basi, correggere l’errore sul nuovo filamento

I meccanismi di riparazione non agiscono solo in questo caso ma sono

sempre attivi nella cellula per scoprire eventuali alterazioni
dell’appaiamento delle basi causati da altri fattori ad esempio per
intervento di agenti chimici o fisici
42
Nonostante i meccanismi di riparo, una volta ogni tanto (un caso su milioni
di volte) la base sbagliata rimane al suo posto.

Cosa accade quando per

errore viene assemblata Alla generazione
una base sbagliata successiva a G viene
(G al posto di A)? correttamente appaiata C e
il cambiamento rimane
permanentemente nei
discendenti di quella linea

Questo evento si chiama MUTAZIONE 43