Sunteți pe pagina 1din 8

François Viète

(1540-1603)
 François Viète a fost un matematician francez care a adus
contributii majore in domeniul algebrei moderne prin folosirea
literelor si parametrilor in ecuatii. Avocat de profesie, acesta a servit
in consiliului regal al regelui francez Henric al III-ea, iar mai tarziu in
consiliul lui Henric al IV-lea.
 Matematicianul s-a nascut in 1540, la Fontenay-le-Comte(Vendee in
zilele noastre. Acesta s-a nascut intr-o familie instarita si urmeaza
vocatia tatalui sau, devenind avocat.
 In 1564 intra in serviciul lui Jean V de Parthenay-Soubise, un lider
military huguenot, ca tutore al fiicei sale, Catherine de Parthenay.In
aceasta perioada, el a scris tratate de astronomie,geografie si
trigonometrie. Demonstreaza orbita eliptica a planetelor cu 40 de
ani inainte de Kepler si 20 de ani inainte de Jordano Bruno.
 Se bucura de multe privilegii, invartindu-se in cercurile nobilimii
calviniste, dar a fost dizgratia de familia de Parthenay deoarece a
refuzat sa o reprezinte familia intr-un process legat de succesiune.
 In 1571 devine avocat in Paris. Aici a inceput publicarea
Universalium inspectionum ad canonem mathematicum liber
singularis, scriind si facand cercetari noaptea si in timpul liber.
 In 1576 intra sub protectia lui Henri, duc de Rohan datorita unei
victorii rasunatoare intr-un process impotriva ducelui de Nemours,
lucru care atrage ura ligii catolice, fiind acuzat de simpatii fata de
cauza protestanta. Acesta este exilat in Fontenay, unde si-a
devotat 4 ani scrierii operei sale “Arta analizei”,cunoscuta si ca
algebra noua.
 Dupa moartea monarhului, Viete intra in serviciul luii Henry al IV-lea,
admirator al talentului sau matematic. Viete a spart “cifrul spaniol”,
lucru care a ajutat la dezvalurie unui complot impotriva regelui si la
sfarsirea razboiului religiei din Franta.
 Viete, bolnav fiind, paraseste serviciul regelui in 1602. Moare la 23
februarie 1603, lasand in urma o ultima teza despre criptografie
care explica toate tehnicile de criptare prezente la acea vreme.
 Opere principale:
- Supplementum geometricae (1593);
- Variorum de rebus mathematicis reponsorum libri VIII (1593);
- De numerosa potestatum ad exegison resolutione (1600);
- De aequationum recognitione et emendatione et Analytica
angularium sectionum (postum, 1615).
 Absorbit de muncile oficiale, Viète n-a avut în viaţa sa decât două
perioade de răgaz relativ când a făcut marile sale descoperiri
matematice: 1564-1568 şi 1584-1589. Cu toate acestea, a avut
contributii majore in algebra, cat si in astronomie.
 Contribuţiile ştiinţifice au fost iniţiate prin lucrări de astronomie şi
trigonometrie: Harmonicum coelesta (netipărită) şi Canon
mathematicus seu ad triangula (publicată între 1571/79); aici,
aplicând procedeul lui Arhimede (sec. 3 î.e.n.) la un poligon cu 3 ·
2… (= 393 216) laturi, a stabilit valoarea numărului Pi cu 9 zecimale
exacte.
 Lui i se datorează formulele sumei şi diferenţei a două sinusuri sau
cosinusuri:
 Viete a descoperit de asemenea formulele care leagă sin(nx) şi cos(nx)
de sin x şi cos x (până la n = 10) si a introdus pentru prima data functiile
trigonometrice in algebra
 A rămas celebru mai ales prin transformarea completă a algebrei,
unde a introdus literele pentru a reprezenta mărimi, a efectuat operaţii
cu expresii algebrice, a dat rezolvarea aproximativă a ecuaţiilor
numerice (în 1600).
 Prin introducerea calculului literal – în lucrarea Artem analyticam
isagoge (1591) – a lărgit în mod considerabil cunoştinţele asupra
proprietăţilor ecuaţiilor algebrice; astfel, a stabilit dependenţa între
coeficienţii unei ecuaţii şi rădăcinile ei (relaţiile lui Viète).
 Tot lui i se datorează şi formula în care, întâia oară, apare un produs
infinit convergent; de asemenea, la el se întâlneşte şi ideea
transformării prin polare reciproce.
 O alta contributie majora a lui Francois Viete au fost relatiile lui
Viete(relatii intre radacinii si coeficienti), descoperite in anul 1591.
Aceste formule ne permit să calculăm suma și produsul rădăcinilor
ecuației de gradul al doilea, fără a cunoaște efectiv rădăcinile
polinomului dat.
,, Nu exista nicio problema care nu
poate fi rezolvata”

Francois Viete